O BIJUTERIE POETICĂ – „EVANGHELIA TĂCERII Solilocvii”
Poetul THEODOR RĂPAN şi-a lansat ultima carte de poezie, „EVANGHELIA TĂCERII Solilocvii”, cea de-a paisprezecea şi a treia din ciclul Evangheliilor lirice, în data de 29 martie 2012, orele 17.00, la Uniunea Scriitorilor din România, „Sala Oglinzilor”. Într-o sală arhiplină, înconjurat de prieteni şi colegi scriitori, poetul teleormănean a fost sărbătorit şi i s-au adresat meritate laude pentru noua sa bijuterie poetică, EVANGHELIA TĂCERII – SOLILICVII.
ION BĂDOI
Theodor Răpan – EVANGHELIA TĂCERII Solilocvii
THEODOR RĂPAN: născut la 4 iulie 1954, in comuna Balaci, judeţul Teleorman.
Fiu de invăţător. Absolvent al Facultăţii de Drept – Secţia Juridică, Universitatea
Bucureşti. Atestat ca ziarist profesionist. Poet şi publicist. Membru al Uniunii
Scriitorilor din Romania/ Secţia Poezie/ Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti.
ACTIVITATE LITERARĂ
Debut publicistic: 1970, in ziarul Teleormanul literar _ Debut editorial: 1975,
Editura „Albatros” (HOHOTUL APELOR – Caietul debutanţilor)_Cărţi apărute:
HOHOTUL APELOR (Editura „Albatros”, in Caietul debutanţilor, 1975)_PRIVIND
ÎN OCHII PATRIEI (Editura „Cartea Romanească”, redactor de carte – Mircea
Ciobanu/comentat de Nichita Stănescu pe coperta a patra, 1986) _ AŞA CUM
SUNT (Editura „Eminescu”, redactor de carte – Nelu Oancea, 1989)_HOTARUL
DE FOC (Editura „Europa” – Craiova, cu prezentări de Nichita Stănescu şi
Gheorghe Tomozei, 1991)_LA UMBRA CUVÂNTULUI (Editura „Semne”, 1995)
_ SCHIMBAREA LA FAŢĂ (Editura „Semne”, 2001) _ TAURUL LUI FALARIS –
„MĂRTURISITORUL” – Jurnal de poet (Editura „Semne”, 2003) _ MUZEUL DE
PĂSTRĂVI – „SCRISORI DIN LAZARET” (Editura „Semne”, cu desene de Damian
Petrescu, 2004) _ POŞTALIONUL DE SEARĂ – „FILE DIN JURNALUL UNUI
HERUVIM” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu, 2005)_DINCOLO
DE TĂCERE – „Jurnal de poet” (Editura „Semne”, cu desene de Damian Petrescu,
2009) _ DANSUL INOROGULUI – „ELOGIUL MELANHOLIEI” (Editura „Semne”,
cu ilustraţii de Aurora-Speranţa Cernitu, 2010)_EVANGHELIA INIMII – „ANOTIMPURI”
– Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustraţii de Damian Petrescu, 2010) _
EVANGHELIA CERULUI – „ZODII DE POET” (Editura „Semne”, cu opere grafice
de Damian Petrescu, 2011).
REFERINŢE CRITICE
Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivănescu, I.P.S. Antonie Plămădeală,
Alexandru Andriţoiu, Aurelian Titu Dumitrescu, Artur Silvestri, Tudor Opriş, Gheorghe
Filip, Ştefan Vida Marinescu, Ana Dobre, Ion Bădoi, Roxana Olteanu Roşu, Valeriu
Bargău, Dumitrean Frunză, Victor Atanasiu, Mihai Milca, Gabriel Rusu, Giorgiana
Ionescu, Constantin M. Popa, Florin Burtan, Nicolae Oprea, Marius Rădulescu, Mariana Ionescu,
Vladimir Alexandrescu, Ioan Barbu, Nicolae Rotaru, Gabriela Popescu, Ionel Tecşa,
Andrei Milca, Nicolae Georgescu, Ovidiu Raul Illeş, Alex. Ştefănescu, Nicolae Iliescu,
Valeria Filimon, Pr. Niculae Constantin, Al. Florin Ţene, Constantin Sorescu, Ion Cristoiu,
Mihai Nenoiu, Ioan Dumitrescu, Gim Laurian, Nicolae Macovei, Alexandru Popescu
Tair, Anghel Gadea, Nistor Teodorescu, Florian Silişteanu, Constantin Dumitru,
Laurian Stănchescu, Stan V. Cristea, Florea Miu, Horia Garbea, Alexandru Condeescu,
Ştefan Ion Ghilimescu, Cezarina Adamescu, Marian Popa, Ada Chifor, Pr. Nicolae State
Burluşi, Gabriela Rusu Păsărin, Dan Cristea, Doru Moţoc, Mircea Micu, Melania Cuc,
George Baciu, Cleopatra Lorinţiu, Dan Lupescu, Geo Călugăru, Gheorghe Parja, Vasile
Morar, Victoria Milescu, Ion Deaconescu, Doru Drăguşin, Lucian Gruia, Nicolae
Scheianu, Florica Bud, Mihail Gălăţanu, Victor Sterom, Mihai Antonescu, Daniel Vorona,
Gabriel Stănescu, Darie Ducan, Diana-Maria Popescu, Ilie Gorjan, Nicoleta Milea,
George Călin, P.S. Galaction Stangă, Gheorghe Stroe, Gabriel Argeşeanu, George
Stanca, Stan Ştefan, Cătălin Bordeianu, Ion Predescu, Ioan Şt. Lazăr, George Astaloş şi alţii.
LITANIE PENTRU ALFABETUL TĂCERII…
Ştiam că este acolo,/ îi vedeam înflorind în copaci cuvintele,/ îi
simţeam rotunjite în pauzele apelor/ Tăcerile,/ îi sărutam/ cu buzele
arse de soarele copilăriei/ întâiele semne./ Rosteam înfrigurat/
o, cât de adâncul, misteriosul, unicul:/ Mama…
Litanie pentru Alfabetul Tăcerii, litanie pentru inima mea! Căci,
iată, din mâinile mele s-a născut ispita iubirii, primul scâncet şi ultimul
pumn de ţărână: ţărâna de stea!
Din mâinile mele s-au pornit şiraguri de lacrimi mult vorbitoare,
primele acorduri ale mării, primele aşchii de cântec, primele suliţe
înfipte-n carnea deznădejdii! Din această alcătuire fără milă, mi-am
construit arcul cu săgeţi otrăvite, fără de ţinte şi fără îndurare. Cu aceste
degete de cremene am mângâiat trupul cel lacom de dragoste al carafei
pline cu vin, setea gâlgâietoare şi în lucruri am presărat bucuria mea de
bărbat. De acum, plâng pentru năpârlirea păcatelor din tundra
cuvintelor, de acum, plâng şi mă rog pentru istovul trandafirului
albastru, de acum nu mai sunt eroul propriei mele vieţi, ci doar
scriptorul umbrei cea orbită de glorie, de acum încep să învăţ să tac şi
să plâng în Limba Română…
Cu literele acestui alfabet am scornit monştrii Luminii, cu ei am ucis
călăul pornit în cruciada vorbirii, cu literele acestui alfabet, doar de mine
ştiut, am îngropat primul sărut şi prima femeie în patul de imprumut al
Destinului, cu literele acestui alfabet am risipit negura tristeţilor
binefăcătoare! O, neîncăpătoare fie mulţimea de ziduri ce-nconjură ruga
strigătului meu…
Ţie, Alfabet al Tăcerii, închin acest elogiu de purpură foşnitoare, ca
ultimă taină a mâinilor scriitoare, a nopţilor când nu cunoşteam
înflorirea, scânteierea grindurilor la asfinţit, ţie îţi ridic osanale şi ruguri
de alge şi scoici, ţie, dar neştiut pe catapeteasma sfinţită a palmelor
mele, a celor trei degete adunate în rugăciune…
Aleph, vino să-mbrăţişăm unda din undă, vino să-nmugurim pe
altoiul speranţei vibraţia Clipei!
O, realitate ireală, dacă mâinile mele te-ar strânge la piept, nu-i aşa că
întregul cuprins al firii ar tresări într-o lacrimă? Nu-i aşa că mâinile mele te-ar
sugruma de Cântec, ca apoi, să mă plang în Tăcerea de mine Adâncului?
Departe e luna, aproape ecoul. Niciodată nu-mi voi lăsa jefuit
chipul de veşmântul oglinzilor. Ochii mei sunt orbi de albastru! Soră cu
nimicul – inima mea!
