Vrednicul de pomenire Nifon Criveanu a fost cel dintâi Mitropolit al Olteniei, înscăunat la 21 decembrie 1939, având reședința arhiepiscopală și mitropolitană la Craiova.
Văzând lumina zilei în Slătioara (județul Olt) la 20 februarie 1889, Nifon Criveanu împlinise vârsta semi-centenară cu 10-11 luni înaintea întronizării sale ca întâi stătător al Arhiepiscopiei Craiovei și Mitropoliei Olteniei.
A adormit întru Domnul și, deci, s-a născut în cer, într-o dimensiune spirituală înaltă, la 14 iunie 1970, pe când rostea predica la Schitul Maicilor din preajma Bucureștiului.
Avea domiciliu forțat, de circa un deceniu, la Mânăstirea Cernica.
Așadar, se împlinesc, în acest binecuvântat 2019, 130 de ani de la nașterea mitropolitului NIFON CRIVEANU și 80 de ani de la înălțarea sa ca prim vlădică al Mitropoliei Olteniei. Veșnică pomenire !
Mulțumire lui Dumnezeu și Slavă Trinității Divine !
Ca imbold zdravăn pentru autoritățile de acum și model de omagiere-comemorare, publicăm ampla narațiune a colaboratorului nostru Dan Lupescu despre solemnitățile din vara anului 2010, desfășurată în comuna natală, Slătioara, a Luminatului Mitropolit NIFON.
Dăruit slujitor al Bisericii Ortodoxe Române, respectat, preţuit şi iubit de enoriaşii parohiei Slătioara II, preotul iconom stavrofor Eugen Durac a fost iniţiatorul, motorul de maximă turaţie şi argintul viu care a generat, organizat şi orchestrat cea mai amplă suită de manifestări cultural-ştiinţifice trăite vreodată de comunitatea bravilor vieţuitori din mândra comună de pe malul Oltului, din vecinătatea municipiului Slatina.
PreaBunul Dumnezeu, dăruindu-i acestui mehedinţean şansa de a răsădi şi întreţine flacăra credinţei creştine în chiar satul natal al vrednicului de pomenire Nifon Criveanu, l-a şi îndemnat tainic pe părintele Eugen Durac să-şi concentreze toate energiile, în vara anului de graţie 2010, în vederea comemorării a 40 de ani de la trecerea la cele veşnice a primului Mitropolit al Olteniei.
Amploarea manifestărilor înscrise în program a depăşit cu mult aşteptările. Audienţa a fost de-a dreptul impresionantă, metamorfozându-se într-o vibrantă sărbătoare a miilor de localnici, a tuturor ostenitorilor din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, dar şi a celor mai importanţi ierarhi din Mitropolia Olteniei.
În Biserica Sfinţii Mihail şi Gavril din Slătioara (Olt), ctitorită de învăţătorul Ilie Criveanu, tatăl mitropolitului acum comemorat – restaurată exemplar prin osârdia parohului Eugen Durac -, un sobor de 40 de preoţi, diaconi şi ierarhi, în frunte cu Mitropolitul actual al Olteniei, Arhiepiscop al Craiovei, ÎPS Irineu, împreună cu Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Nicodim, respectiv cu Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, PS Sebastian, a oficiat slujba Parastasului, închinată regretatului vlădică Nifon Criveanu, dar şi părinţilor săi, fraţilor, rudelor care, cu toţii, au locuri de odihnă veşnică în apropierea bisericii.
Slujba din sfântul lăcaş ortodox a fost continuată cu un scurt moment comemorativ desfăşurat în vecinătatea bisericii, printre mormintele reverberând sub lumina florilor policrome şi umbrelor ocrotitoare, gemene cu crucile de la căpătâi.
Pornind, apoi, în procesiune pe şoseaua principală a Slătioarei, alaiul fiilor satului – înşiruit pe mai bine de o jumătate de kilometru – a făcut un prim popas la casa părintească a Mitropolitului Nifon, ajunsă la al treilea rând de proprietari. Aici, ierarhii au dezvelit placa de marmură cu inscripţia: „În această casă s-a născut Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei (1889-1970)”.
În pelerinajul spre Căminul Cultural, alaiul de copii purtători de prapori, soborul de preoţi, diaconi şi ierarhi, numeroşii romănăţeni de toate vârstele au fost întâmpinaţi de enoriaşii parohiei Slătioara I (Biserica Sf. Treime, ctitorită tot de învăţătorul Ilie Criveanu). După ce preotul paroh Marin Bica a rostit un succint cuvânt de întâmpinare, aceştia s-au alăturat procesiunii.
Odată sosiţi în faţa impunătorului edificiu al Căminului Cultural, drapat în veşminte sărbătoreşti şi steaguri tricolore, Episcopul Slatinei şi Romanaţiului, PS Sebastian, a reamintit celor prezenţi că acesta a fost construit din iniţiativa şi cu sprijinul financiar al unui comitet condus de învăţătorul satului, Ilie Criveanu, al cărui nume l-a purtat până după al doilea război mondial, când bolşevicii de la Răsărit de Prut şi Nistru au descins în România.
Iată cum sună acel „ACT DE ÎNTEMELIERE”: „Din multa iubire a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nifon, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, fiu al satului Slătioara, cum şi prin contribuţia tuturor sătenilor şi a multor dregători ai Ţării, pusu-s-a temelie acestui Cămin Cultural astăzi 27 august 1944 (n.n.: aşadar, în plin război mondial, minţile luminate ale neamului românesc nu au lăsat cultura de izbelişte, nu au adus-o în stadiul jalnic de Cenuşăreasă, cum se întâmplă de două decenii încoace; dimpotrivă, au continuat să clădească zeci de aşezăminte culturale pentru oamenii satelor, numărul total al acestor instituţii ridicate în anii monarhiei depăşind cifra de 1.200 !). Şi s-au orânduit ca acest Cămin să poarte numele vrednicului dascăl al satului, învăţătorul Ilie Criveanu, ca veşnică amintire şi caldă recunoştinţă”.
Lungul şir al celor ce semnează acest „ACT DE ÎNTEMELIERE” este deschis de Nifon – Mitropolitul Olteniei, după care urmează: Cristea Milu – prim pretor, Fl. Tudoran – protoiereu, Mircea Achimescu – preot, C. Miulea – primar, Gheorghe Hortopan, D. Lupan – protoiereu, Ilie Obrocea, Petre Obrocea, Nicolae Nedelcu, Ion M. Popa, Ioana Stancoveanu, Antonie Lită, El. Papu, Savu Mitu, Gh. D. Isailă, El. P. Croitoru, Nicolae P. Miu, Dumitru G. Preda, Gh. I. L. Obrocea, Grigor R. Nedelcu, Ion C. Dumitru, Badea Manole…
PS Sebastian a reliefat, în plină vară a anului 2010, demersurile întreprinse pentru ca acest aşezământ de cultură să capete statut de centru cultural şi să primească numele întâiului Mitropolit al Olteniei. PS Sebastian a mulţumit consilierilor locali pentru receptivitatea faţă de această propunere a Episcopiei Slatinei şi Romanaţiului.
Înalţii ierarhi prezenţi au purces, apoi, împreună cu primarul comunei, Savu Ciocârlan, şi cu preotul Eugen Durac, la tăierea panglicii inaugurale a Centrului Cultural „Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei”.
Deşi clădirea a fost renovată impecabil, la standarde occidentale, sala de spectacole (circa 300 de locuri) şi balconul (80 de locuri) s-au dovedit neîncăpătoare, mulţi dintre fiii satului rămânând să asculte, din exteriorul clădirii, mărturiile evocatoare şi comunicările ştiinţifice prezentate de specialişti. Cuvântul de bun venit rostit de primarul localităţii a fost urmat de emoţionantele mărturisiri şi mulţumiri ale doamnei Elena Viorica Diaconescu, nepoata de văr a mitropolitului evocat, şi ale dlui arhitect Şerban Popescu-Criveanu, expert în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Tripticul comunicărilor ştiinţifice a fost deschis de doamna Denisa Liliana Guţică-Florescu, muzeograf la Muzeul Judeţean Olt: „Mitropolia Olteniei şi primul ei întâistătător, Nifon Criveanu”. A doua comunicare a fost susţinută de învăţătorul satului Izvorul, comuna Găneasa, Ioan Tâlvănoiu: „Tradiţii culturale şi progresiste în familia Mitropolitului Nifon Criveanu. Activitatea sa reflectată în presa din Oltenia şi judeţul Romanaţi”, iar a treia a fost prezentată de moderatorul evenimentului, preot prof. dr. Ion Sorin Rizea: „Activitatea social-filantropică şi misionară a Mitropolitului Nifon Criveanu”.
Auditoriul a fost cucerit de cântările bisericeşti interpretate de Grupul psaltic „Sf. Constantin Brâncoveanu”: „Psalmul 94” athonit, „Fericirile” de Macarie Ieromonahul, fragment din „Paraclisul închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, aranjat pe note de diaconul Cornel Constantin Coman şi „Apărătoare Doamnă” de Emanuel Zmeu.
În final, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a conturat un expresiv portret ilustrului său înaintaş: „Mitropolitul Nifon Criveanu s-a afirmat atât ca ierarh strălucit, cât şi ca personalitate istorică. El a fost întemeietorul multor fundaţii şi iniţiatorul a nenumărate activităţi şi acţiuni social-filantropice, în ţară şi dincolo de ţară. Atunci când a fost nevoie, nu a ezitat să meargă în misiune şi să ajute pe fraţii din Basarabia, care se eliberaseră de jugul sovietic şi aveau nevoie de asistenţă religioasă. Viaţa neamului său, din Criva, sănătatea sufletească şi trupească, pe care a moştenit-o de la părinţii săi, dragostea de învăţătură – dobândită de la tatăl său şi bunul simţ – de la mama sa, toate acestea l-au ajutat să-şi formeze o riguroasă ţinută morală şi intelectuală. S-a ridicat dintre preoţi şi a lucrat pentru preoţi, cunoscându-le greutăţile şi, de aceea, întotdeauna i-a încurajat şi i-a îmbărbătat, i-a îndemnat în slujirea preoţească, slujire care implică de la sine jertfelnicie. El nu a uitat nici latura învăţătorească. În sfârşit, Mitropolitul Nifon a dar preţul său de jertfă martirică Împăratului ceresc. Suferinţele sale s-au accentuat după ce a fost scos din scaun forţat şi uitat de multă lume. El a continuat să slujească Biserica până ce Dumnezeu l-a chemat la ceruri. Astăzi, noi, la cei 40 de ani de la trecerea sa la cele nemuritoare, îl cinstim după cum se cuvine, în sala pe care el a întemeiat-o ca un centru cultural. În această ambianţă de rugăciune şi cinstire, ridicăm glasul înaintea Atotputernicului Dumnezeu, rugându-l să odihnească sufletul său în Împărăţia celor drepţi. Pomenirea sa se va face alături de ceilalţi înaintaşi ai noştri ori de câte ori Sfânta Liturghie se va săvârşi în Mitropolia Olteniei”.
Alături de aceste semnificative linii de forţă ale personalităţii de excepţie care a fost Nifon Criveanu, găsim de cuviinţă să aducem în lumină alte câteva detalii privind viaţa şi activitatea sa. Absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, cu specializări ulterioare la Montpellier şi Paris (1924-1926), Nifon Criveanu a fost hirotesit arhimandrit vicar al Episcopiei Râmnicului, în 1928, din 1929 până în 1933 fiind arhiereu vicar, cu titlul Craioveanul, în aceeaşi eparhie. Răstimp de şase ani, 1933-1939, a fost episcop al Episcopiei de Huşi, iar la 21 decembrie 1939 a fost înscăunat ca Mitropolit al Olteniei, având reşedinţa la Craiova.
De reţinut că, la Turnu Severin, în 1938, cu ocazia omagierii centenarului naşterii regelui Carol I (1838-1914), olteni din elita politicii româneşti a vremii – Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărăscu, Constantin Basarab-Brâncoveanu, Virgil Potârcă – au solicitat cu insistenţă regelui Carol al II-lea să reînfiinţeze Mitropolia Olteniei, după mai mult de 400 de ani de la ultima ei atestare. Prin decretul din 7 noiembrie 1939, regele Carol al II-lea dispunea reînfiinţarea Mitropoliei Olteniei, care cuprindea Arhiepiscopia Craiovei (cu cinci judeţe jurisdicţionate: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Romanaţi şi Vâlcea) şi Episcopia Argeşului (judeţele Olt şi Argeş). Biserica „Sf. Dumitru” din Craiova, numită multă vreme „Băneasa” (a Banului, domnitorul locului), a fost stabilită drept Catedrală Mitropolitană.
Din cuprinzătorul studiu semnat de diaconul Ioniţă Apostolache în Ziarul Lumina din 16 octombrie 2009 reţinem că Nifon Criveanu, care dispunea de o bogată experienţă pastorală, s-a implicat în relansarea vieţii culturale din Oltenia şi a contribuit la ridicarea valorică a învăţământului religios din şcolile primare şi din licee. Totodată, „s-a accentuat foarte mult activitatea misionară a Bisericii, prin organizarea a numeroase cursuri în cadrul cărora erau pregătiţi misionarii laici care aveau să activeze alături de preoţi şi monahi în spitale, în închisori, precum şi în lagărele de prizonieri politici de pe tot cuprinsul Olteniei” – menţionează diac. Ioniţă Apostolache. Mitropolitul Nifon a făcut un obiectiv prioritar, în anii celei de-a doua conflagraţii mondiale, din înfiinţarea – în parohiile de pe întregul cuprins al Olteniei – a sute de cantine sociale, la care, zilnic, mâncau zeci de mii de copii. Tot prin intermediul parohiilor, a direcţionat activităţile pastorale, misionare şi sociale spre oştirea Ţării, aflată în linia întâi a frontului. Colectarea de veşminte din lână şi aprovizionarea militarilor cu aceste daruri generoase s-a înrădăcinat rapid şi a durat până la încheierea războiului. Însoţiţi uneori şi de corul Catedralei „Sf. Dumitru” din Craiova, care – precizează preotul Alexie Buzerea, ex-paroh al Biserii Mântuleasa din Craiova şi profesor de muzică la Facultatea de Teologie din Bănia de la cumpăna mileniilor – a cântat inclusiv la Odessa, preoţii misionari asigurau asistenţă religioasă neînfricaţilor noştri ostaşi, îmbărbătându-i şi aducându-le lumina credinţei, a biruinţei finale, cu ajutorul Prea Bunului Dumnezeu.
Războiul avea să se încheie, dar peste Mitropolia Olteniei şi întâistătătorul ei avea să cadă năpraznicul fulger al unei ordonanţe de urgenţă, emisă de Guvernul Petru Groza, prin care Sinodul Bisericii Ortodoxe Române era obligat să-l pensioneze forţat pe mitropolitul Nifon, la vârsta de numai 57 de ani, deci în deplină putere creatoare. În urma unei veritabile odisei, vlădica Nifon a dovedit că demiterea sa este ilegală şi a obţinut repunerea temporară în funcţie. Cu toate acestea, pe motiv că „a cântat prea tare împotriva Uniunii Sovietice” (n.n.: care dicta în această parte de lume), vlădica Nifon a fost înlăturat definitiv de la cârma Mitropoliei Olteniei. Ulterior, avea să primească domiciliu forţat în Bucureşti, cu drept de a sluji la Mânăstirea Antim. Din luna mai 1949 – când, la Biserica Amzei, a oficiat Sfânta Liturghie, apoi s-a lansat într-o cavalcadă de diatribe extrem de virulente la adresa regimului bolşevic -, mitropolitul Nifon nu a mai avut voie, preţ de două decenii, să părăsească incinta Mânăstirii Cernica. In finalul studiului amintit mai sus, diaconul Ioniţă Apostolache reliefează că trecerea la cele veşnice a mitropolitului Nifon a survenit în vara anului 1970 (14 iunie), la Mânăstirea Cernica, unde a şi fost înhumat. Detaliu foarte semnificativ: Nifon a fost chemat în împărăţia cerurilor în timp ce rostea predica, înconjurat de soborul preoţilor slujitori, în biserica Schitul Maicilor.
Revenind la suita de acţiuni prin care a fost comemorată împlinirea a patru decenii de la naşterea în cer a primului mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu, precizăm că PS Sebastian a adresat autorităţilor locale propunerea ca, de acum înainte, Zilele Slătioarei (de Olt) să fie conjugate mereu cu ziua cinstirii acestui eminent fiu al satului.
Agapa frăţească – organizată de preotul iconom stavrofor Eugen Durac (născut la 3 februarie 1964, în Strehaia, jud. Mehedinţi) şi enoriaşii Parohiei Slătioara II – a încununat, după tradiţia creştină, superba duminică estivală dedicată memoriei lui Nifon Criveanu.
DAN LUPESCU