MEDIATECA ROMÂNILOR DIN TIMOC
A II-A EDITIE
Seria de evenimente dedicate românilor din Timoc continuă la București marți, 4 noiembrie 2014, ora 10.00, în Aula Universității Naționale de Apărare „Carol I”(Șos. Panduri nr. 68 – 72, intrarea dinspre Monumentul Eroilor Patriei), cu o serie de prelegeri despre cultura populară a românilor/vlahilor din Timoc și dificultățile cu care se confruntă aceștia pentru păstrarea identității naționale.
Obiectivul principal al acestei manifestări organizate de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Ministerul Apărării Naționale îl constituie valorificarea, promovarea și trecerea în circuitul politicii de securitate națională a cercetărilor de teren care au avut loc în Timoc în lunile iulie-august 2014 pe teme antropologice şi etnografice, realizate de cercetători de la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“ din București (Academia Română) și Universitatea din București.
Vă invităm cu acest prilej la Mediateca Românilor din Timoc, ediția a II-a:
Prelegeri susținute de :
acad. Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române;
dr. Constantin Secară și dr. Emil Țîrcomnicu, cercetători la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“ al Academiei Române;
prof.univ. Radu Baltasiu, director în cadrul ICR;
dr. Dorin Lozovanu, cercetător la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Republica Moldova, precum și alte personalități marcante din lumea academică și domeniul românilor de pretutindeni
Lansare de carte „Românii din Serbia: 1940-1944”, prof. univ. dr. Petre Țurlea
Expoziție fotografică și proiecție a unui scurt documentar cu imagini realizate de fotograful Octavian Bâlea în itinerariul său în Timoc din vara acestui an.
Recital de fluier și cimpoi susținut de Ştefan Radovanovic, tânăr rapsod din Timoc
La eveniment vor participa și reprezentanți ai românilor din Timoc, precum Zavisa Zurz, președintele Asociației pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, părintele Ovidiu Ursu, parohul Bisericii Ortodoxe Române Biserica ortodoxă română cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Gorneana, Timoc.
Institutul Cultural Român
Românii din Timoc
„Nu există un stat în Europa orientală, nu există o țară de la Adriatica până la Marea Neagră care să nu cuprinză bucăți de naționalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia și Erțegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unități etnice în munții Albaniei, în Macedonia și Tesalia, în Pind ca și în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia și până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa și de Kiev.”
(Mihai Eminescu, 1876).
Timocenii trăiesc în Nord-Estul Serbiei și Nord-Vestul Bulgariei, în 154 sate românești și 20 mixte, relativ compact românești între Dunăre, Morava și dincolo de Zaicear, pe ambele maluri ale Timocului, precum și în 32 sate în regiunea Vidin, în Timocul bulgăresc. În jurul Borului sunt 11. Ei provin din masa protoromână a formării neamului românesc până în sec. al V-lea, înaintea venirii slavilor, peste care s-au așezat permanent grupuri noi, venite de la Nordul Dunării, din Oltenia și Banat, rezultat al migrației naturale sau al refugiului din calea asupririi din alte vremuri.
Românii timoceni nu au avut dreptul la identitate: statul și Biserica Ortodoxă Sârbă le-a confiscat bisericile, limba liturghiei este slavonă, iar în școală nu e loc pentru limba română.
Identitatea acestor bănățeano-olteni cu un grai care păstrează trăsături din sec. al XIX-lea, din momentul apariției statului modern sârb, s-a prezervat ăn pofida adversităților. Aici praznicul se sărbătorește în fiecare familie, fiind dedicat câte unui sfânt, iar sărbătorile satului, zavecinele, se fac la lemn (pom), însemnat cu cruce, în care, ca ofrandă, se pun monede și se spun rugăciuni colective, un fel de incantații creștino-păgâne. Retragerea în creștinismul cosmic a fost condiția păstrării identității rumânești Găsim aici multe cruci vechi cu desenul crucii în soare, semn al supraviețuirii fondului primordial tracic al populației străromâne.
Frumusețea frustă a costumului popular, dar și a chipului, jalea timpului străvechi, a crucilor
vechi culcate din satele goale, sunt expresiile contemporane ale permanenței românilor timoceni.
Așa de pildă, la Krivelji, haldele de steril înghit cimitirul și satul.
La Slatina se află singurul mormânt scris în limba română fonemic din zonă.
Aici sunt doar trei biserici și câteva paraclise unde liturghia este în limba română (la Malainița, Gorneana, Isakovo) și câteva cruci în poieni și la margine de drum unde se roagă. Au rezistat după multe suferințe și prigoniri, cea de la Gorneana stând încă sub amenințarea lacătului. O bisericuță din lemn care adună chipuri dintr-o comunitate unde nu s-a mai săvârșit botezul de zeci de ani, care nu s-au mai împreunat întru Hristos de tot atâta vreme, care abia acum învață Crezul și Tatăl Nostru, uniți într-o nouă încreștinare.
Păstorul tuturor acestor suflete este Părintele Boian Alexandrovici, el însuși un chip, care sfințește noul Protopopiat de la Negotin.
Cazuri tipice de negare a memoriei românești locale sunt Biserica-Mânăstirea de la Lăpușna, întemeiată de Radu Vodă, și cea de la Lozița.Cele peste 80 de biserici și 17 mânăstiri românești din regiune au fost lăsate să se dărâme sau au fost preluate de Biserica Ortodoxă Sârbă.