19.5 C
Roșiorii de Vede
luni, aprilie 15, 2024

„Măreţia n-are nevoie de recunoaşterea pigmeilor!”

„Măreţia n-are nevoie de recunoaşterea pigmeilor!”

generalul-mircea-chelaru-4

Ion Bădoi – Domnule general Mircea Chelaru, vă reîntâlnesc în clipe de enormă tristeţe pentru poporul român. Suntem în faţa Ateneului român, aici unde se află, pentru ultima oară, Poetul naţional Adrian Păunescu. Este mult mai trist poporul român la plecarea spre eternitate a Poetului Naţional?

General Mircea Chelaru : Nu, poporul român este la fel de indiferent. Asta-i nenorocirea! Există numai o parte, şi este meritorie, care conştientizează că încet – încet ni se năruiesc coloanele zidirilor  noastre. Şi puţine au rămas. În timp ce Voronin, care îl ura pe Grigore Vieru, a decretat doliu naţional, domnul Băsescu, care, chipurile, se regăseşte în poezia lui Adrian Păunescu, nu a lansat nici măcar ideea celor cinci minute de reculegere naţională.

Ion Bădoi – Am propus, domnule general, încă din ziua morţii poetului Adrian Păunescu, doliu naţional pentru Poetul naţional. Scriam astfel:

Cultura română este în doliu!
România este în doliu!
Poporul român este în doliu!
Limba română este în doliu!
Doliu naţional, pentru Poetul naţional!

S-a aşternut o tăcere complice peste autorităţile româneşti…

generalul-mircea-chelaru-6

General Mircea Chelaru – Nu s-a luat nicio măsură şi nici nu se va lua. Există un divorţ nemaiîntâlnit  între viaţa reală şi simţămintele unui popor, şi reprezentarea mincinoasă în minţile celor care sunt cotropiţi pur şi simplu de mirajul puterii. E o boală mai acută ca niciodată. Eu nu-mi fac iluzii, dar să ştiţi că Măreţia n-are nevoie de recunoaşterea pigmeilor! Cred că atâta am de spus, nu caut să inventez cuvinte, fiindcă nu este nici momentul şi nici locul, dar Adrian Păunescu nu are nevoie de aşa , aşa-zisa recunoaştere formală a acelora care până mai ieri l-au hulit şi l-au stigmatizat ca fiind poate cel mai vinovat din toată epoca comunismului. Cei trei care au fost înfieraţi cu mânie troţkistă de un oarecare Tismineţki, zis Tismăneanu: Adrian Păunescu, Vadim Tudor şi Mihai Ungheanu. Nu vi se pare că tocmai aceştia sunt piloni de apărare a naţionalului pe care noi ni-l pierdem printr-o păguboasă uitare zilnică? De aceea vă spun, indiferenţa acestui popor îl nimiceşte! Dacă somnul raţiunii creează monştri, eu vă spun că lentoarea acţiunii devine complice la crimă.

Ion Bădoi – Domnule general, suntem în faţa Ateneului român. Trupul marelui dispărut a fost adus în ultima clipă, deşi îl aveam de multă vreme pe poet în Ateneul sufletelor noastre. Minţile şi sufletele schiloade ale vremelnicilor decidenţi şi-au arătat încă o dată micimea…

generalul-chelaru-prezinta-onorul-poetului

General Mircea Chelaru – Dacă era depus şi în cimitirul săracilor, tot la fel de mare rămânea! Măreţia nu este direct proporţională cu rangul pe care ţi-l dau la un moment dat mai marii zilei. Ar trebui să fie o consonanţă între ceea ce reprezintă un om, din punct de vedere al conştiinţei sale sau al conştiinţei poporului despre el, şi reacţia celor care sunt , chipurile, diriguitorii acestui popor. Încă o dată vă spun, şi repet, poate că este un leitmotiv, să se imprime bine, nu ne conduc cei care merită, ne conduc cei pe care-i merităm.

Ion Bădoi – L-am văzut, domnule general Mircea Chelaru, pe preşedintele României, ales vremelnic de o parte din poporul român, venind să-l salute, să-i aducă un ultim omagiu, să se închine la Adrian Păunescu, într-o ţinută nepotrivită, chiar jignitoare, spun unii, parcă s-ar fi dus la un  bal de cartier…

General Mircea Chelaru – La un picnic…la un picnic de culoare. Atât a înţeles el, dar să ştiţi că nu haina îl face pe om.

Ion Bădoi – Da, dar uneori îl reprezintă!

General Mircea Chelaru –  Corect, dar nu haina îl face pe om. Haina îi dă doar expresia publică a imaginii, a caracterului pe care-l îmbracă. Atâta tot. Nu comentez, fiindcă am o convingere: putea să vină şi în ţinută de ceremonie prezidenţială, dar dacă era fals, dacă venea cu floarea minciunii, se vedea imediat! Dar dacă a venit şi a simţit o sinceritate a remuşcării, tot este bine. Daţi-mi voie să-i dau o şansă!

A consemnat

Ion BĂDOI

Articole Conexe

Ultimele Articole