15 C
Roșiorii de Vede
joi, mai 23, 2024

MAREŞALUL ION ANTONESCU – Procesul II

MAREŞALUL ION ANTONESCU – o biografie

de Teşu SOLOMOVICI

Antonescu în temnița românească

( X )

 

Procesul

 

–          Dar cu evreii ce-ați avut, domnule Ion Antonescu, întreabă brusc Președintele Tribunalului. Ați declarat, de pildă, că așa ați crescut, cu ura împotriva turcilor, jidanilor și ungurilor. Ați mai declarat că sentimentul acesta de ură împotriva dușmanilor patriei trebuie împins până la ultima extremitate. Această politică antievreiască a dus la multe crime și suferință. Avem documente, discursurile și legile pe care le-ați semnat și care vă incriminează. Aveți ceva de spus?

Întrebarea plutește grea în aer și electrizează atmosfera din incinta Tribunalului. După câîteva clipe de tăcere, mareșalul răspunde apăsând pe fiecare cuvânt.

–          Dacă evreii din Țara Românească trăiesc, trăiesc datorită Mareșalului Antonescu.

În sala Tribunalului, brusc, s-a lăsat o tăcere grea. Ultimele vorbe ale mareșalului i-a izbit pe toți cei prezenți. Printre acuzatori, martori, ziariști și agenți – mulți evrei. E și Silviu Brucan acolo, omul ”Scânteii” comuniste, ziarul care cere condamnarea la moarte a lui Ion Antonescu.

       Pentru o clipă privirile românului și ale evreului se întâlnesc. Nu mai au ce să-și spună, întru eternitate.

       Mareșalul și-a propus să nu-și iasă din fire pe tot parcursul procesului. Dar, iată, el reacționează enervat atunci când îl aude pe președintele tribunalului acuzându-l de masacrarea evreilor.

–          N-am ordonat masacre, protestează Mareșalul, deportări, da, masacre, niciodată. Deportările le-am ordonat tot din cauze militare. Este un principiu militar: în apropierea frontului și în lungul frontului, populația trebuie deplasată. Dacă v-ați fi dus, în septembrie `40…, în iunie `41, când am intrat în război, în lungul frontierei…Rațiune militară. Excesele care s-au făcut erau o măsură de siguranță politică pentru stat, o chestiune de siguranță militară și a operațiunilor militare și chiar o chestiune de siguranță a vieții lor. Domnule Președinte, dacă îi lăsam pe evrei acolo unde erau, nu mai exista nici unul astăzi.

–          Dar de ce ați trecut cu trupele dincolo de Nistru?

–          Când o țară se angajează într-un război, armata acestei țări trebuie să meargă până în fundul pământului pentru ca să distrugă forțele inamice, să câștige războiul. Este un principiu capital de conducere strategică a operațiunilor militare, care s-a aplicat de la romani și până astăzi. Căutați în istoria secolelor și veți vedea că nimenea nu s-a oprit la frontieră, ci a mers acolo unde a putut să distrugă armatele inamice. Când Hanibal a fost bătut în Italia, Scipione s-a dus după el în Spania, în Africa, l-a distrus la Zamma și a distrus Cartagina. Napoleon a fost până la Moscova. Alexandru I al Rusiei a fost până la Paris. Rușii au fost de atâtea ori până la…

Da. Rațiune militară și numai rațiune militară. Și răspunsul cel mai bun care vi-l dau este că , atunci când s-a intrat în a doua fază a războiului, pentru cucerirea Transilvaniei de Nord, Ardealului de Nord, armatele române nu s-au oprit la frontieră, au mers până în inima Europei, până la Viena, mi se pare, și până la Budapesta…

–          Și ce s-a întâmplat la 29 iunie la Iași?

–          Când s-a întâmplat masacrul de la Iași, eram pe front, în sudul Moldovei, precizează mareșalul. Am plecat imediat la Iași; și am vorbit cu comandantul general german, pentru că Iașul era atuncea în zonă militară germană, acolo operau trupele germane și era și zona de front și tot Iașul era ocupat de germani, de trupele germane care trebuiau să treacă Prutul. Și atuncea m-am dus la Iași și am vorbit cu generalul german și i-am spus: ” Dacă se mai repetă acest lucru, dau telegramă Fuhrerului și las comanda frontului” Și atunci, generalul german mi-a spus: ”Vă asigur, domnule general, că nu se va mai întâmpla”. Iată care a fost acțiunea mea și pot să dovedesc această acțiune cu martorii care erau atuncea cu mine…

    Germanii mi-au cerut ca pe evreii din Moldova să-i punem în ghetouri. Ceea ce am refuzat. Au cerut chiar să-i dau Germaniei și cererea asta a fost repetată, în timp de patru ani, de mai multe ori, chiar și în anul 1944, când se stabilizase frontul acolo, unde a fost. Germanii, când mă duceam pe front, veneau la mine cu plângeri, spuneau: ”Nu se poate să facem operațiuni cu evreii în spatele nostru. Dumneavoastră trebuie să-i luați”. Și eu nu i-am luat…

Domnule Președinte, eu n-am știut niciodată, decât din Actul de acuzare, de 8000 de evrei ( care ar fi fost uciși la Iași). Acuma, domnul acuzator public vorbește de 10.000. Eu am știut de 2000 de evrei care au fost băgați în gara Iași în vagoane și au murit de asfixsiere și m-am dus și am protestat…

–          Recunoști vinovăția masacrelor de la Odessa?

–          Nu, răspunde Mareșalul. Au fost represalii, nu masacre.

Articole Conexe

Ultimele Articole