Întâlnirile SpectActor
IOAN HOLENDER – Opera şi teatrul dramatic
Cea de-a 35-a ediţie a Întâlnirilor SpectActor, un proiect iniţiat în anul 2009 la Teatrul Naţional Marin Sorescu, va beneficia de prezenţa unei personalități de prim rang al muzicii şi culturii europene: Ioan Holender.
Director artistic (2005-2015) al Festivalului Internaţional George Enescu, Ioan Holender va susţine, duminică 15 noiembrie, de la ora 12, la sala „Ion D. Sîrbu”, conferinţa „Opera şi teatrul dramatic”, o incursiune în lumea Operei, modelată în ultimii ani de viziunile novatoare ale unor mari regizori de teatru. Cu acest prilej, invitatul va oferi autografe pe cea mai nouă carte despre activitatea domniei sale, „Festivalul George Enescu în era Holender” (Ed. Operei Naționale București), dar și pe volumul „Spuse, trăite, dorite” (Ed. Universităţii Al.-Ioan Cuza, Iaşi, 2011).
Moderator, scriitorul Nicolae Coande.
Printre cei care au conferențiat până în prezent la „Întâlnirile SpectActor” se numără oameni de cultură, artiști, scriitori, actori precum Radu Beligan, Solomon Marcus, Dan Grigore, Matei Vișniec, Lucian Boia, Dorel Vișan, Eugen Negrici, Florin Zamfirescu, George Banu, Cristian Bădiliță, Gabriela Adameșteanu, Nae Caranfil, Sergiu Celac, Cristian Tudor Popescu, Adrian Cioroianu, Eugen Simion, Stelian Tănase etc.
Biletele pot fi achiziționate de la agenţia teatrului.
Holender, o confesiune:
„Nu am deloc impresia că am făcut ceva excepţional sau că sunt deosebit. (…) Eu nu am plecat din România pentru că am vrut să fac carieră, nici măcar ca să trăiesc, ci ca să supravieţuiesc. Am plecat când nu mai era efectiv nicio posibilitate pentru mine să-mi continui viaţa aici: exmatriculat din toate facultăţile din România, dat afară din slujbele pe care le aveam. Aveam o normă şi jumătate de antrenor de tenis şi dosarul a ajuns la cadre şi acolo s-a decis că nu corespundeam, eram un element duşmănos faţă de orânduirea de atunci. Eu am şi o oarecare înţelegere faţă de acele măsuri ale lor, privind în contextul vremii respective. (…) Când am plecat am fost trist şi deprimat pentru că pierdusem tot ce aveam până atunci, inclusiv limba pe care o vorbisem toată viaţa. Dacă am ajuns acolo, să zicem pe un pisc, nu a fost un salt, ci un drum făcut cu răbdare. Şi am mari îndoieli că sunt chiar aşa de iubit în Austria cum se zice, cred mai degrabă că sunt cunoscut şi că i-am făcut să mă respecte.”
Vol. „Ioan Holender. De la Viena la Timişoara”
