Note de lectură
Întreabă şi vei afla
În prefaţa la prima ediţie a volumului de interviuri „Sub semnul întrebării” (1970) poetul şi jurnalistul Adrian Păunescu îşi încheia rândurile introductive astfel: „Doamne, dă-ne puterea de a mai pune întrebări şi puterea de a mai auzi întrebări…”. Fraza aceasta neobişnuită este reluată în 1979, la a doua ediţie, care, în acele împrejurări suna alarmant, dureros şi avea cu totul altă semnificaţie şi alt rost decât cele pe care le intuim astăzi. Ea se reîncarcă şi se revitalizează pentru că punem din ce în ce mai puţine întrebări ale căror răspunsuri sunt de obicei gata pregătite, standardizate în laboratoare obscure dar eficiente.
Aşa se face că publicistica nu mai este socotită operă demnă de-a sta într-o carte. A fost o vreme când cărţile jurnaliştilor (interviuri sau reportaje) erau cel puţin la fel de aşteptate ca opera literară. Ba mai mult, Geo Bogza, marele reporter al timpului, inventase „reportajul literar”, stingând graniţa rigidă dintre jurnalismul ca expresie a realităţii şi literatura ca ficţiune, astfel încât, prin „Cartea Oltului” sau „Tablou geografic” reportajul trecuse între genurile literare. Fr. Brunea Fox cu ale sale reportaje despre leprozeriile din Delta Dunării dăduse chemarea spre reportajul de senzaţie, spectaculos, atât de folosit azi fără de folos şi fără de har, pentru că opera ziaristică a fost desfiinţată de jurnalismul superficial, anemic, subcultural şi inconsistent estetic. Jurnalismul a rămas doar o copie oarbă a unei realităţi cenuşii prin care este binecuvântată fapta spectaculoasă, inconsistentă şi aberantă.
Ei bine, într-un asemenea context, cu atât mai mult e de luat în seamă apariţia unor texte publicistice adunate într-o carte pentru că, până la urmă, este vorba despre un act de curaj prin care se reînnoieşte opera ziaristică care readuce prezentul la dimensiunea valorilor sale fundamentale. Acest lucru ni-l oferă jurnalistul şi întemeietorul de ziare Ion Bădoi cu ale sale „Dialoguri fundamentale” (Ed. Vremea, Bucureşti, 2012). Pare, după titlu, o carte provocatoare şi orgolioasă ceea ce, în fond, se dovedeşte a fi de la primul dialog până la ultimul din cele 19 trecute în cuprins.
Aşadar, este vorba despre o carte de interviuri? Da şi nu. Pentru că autorul, jurnalistul Ion Bădoi, nu respectă condiţiile tehnice ale interviului în formele consacrate, ci extinde cu mult aria de interogare sau dă întâietate unui dialog în care întrebarea este conţinută, venind spre interlocutor ca o concluzie firească a unei expuneri de motive sau provocată de o dezbatere iminentă. Fapt este că Ion Bădoi stăpâneşte cu îndemânare şi capacitate artistică arta dialogului, pregătindu-l pe îndelete şi conferindu-i încărcătură conceptuală. În acest fel, întrebările luminează, pe de-o parte, concepţia jurnalistului despre chestiunea în discuţie, iar pe de alta, provoacă interlocutorul care, la rându-i, se dezvăluie, menţinându-se tensiunea înaltă a dialogului. Frecvent, jurnalistul apelează la martori din elita culturală a ţării, reproducându-le opinia, credinţele sau nedumerirea într-o chestiune sau alta. Ne întâlnim cu martorii numiţi Mihai Eminescu, Iorga, Titu Maiorescu, Blaga, Mircea Eliade, Cioran, Rebreanu, Ţuţea, Marin Preda şi mulţi alţii, care depun mărturii imposibil de ignorat, astfel încât opiniile lor devin parte în dialog, sprijină şi inspiră răspunsurile.
Dar cine sunt interlocutorii? Ziceam undeva mai sus că participă la acest veritabil simpozion, care, într-adevăr, devine fundamental, 19 intelectuali din elita culturală românească de azi, cu preocupări extrem de diferite, de la poeţi, sociologi, profesori, până la jurnalişti şi teologi, mari nume ale spiritualităţii româneşti: acad. Nicolae Dabija, prof. Ana Dobre, poetul Theodor Răpan, istoricul Neagu Djuvara, episcop Galaction, poeta Olga Căpăţână, scriitorul şi publicistul Ion Cristoiu, prof. univ. dr. Ioan Nicolae Alecu, dr. Cristian Bădiliţă, părintele Bojan Alexandrovici, general Mircea Chelaru, dr. ing. Cătălin Ştefan, dr. Emilia Corbu, dr. Nicoleta Dabija, scriitorul Ovidiu Hurduzeu, istoricul Teşu Solomovici, prof. univ. dr. Radu Baltasiu, dr. Leonard Velcescu, dr. Emil Tîrcomnicu.
Despre ce vorbesc aceşti intelectuali de elită incitaţi de jurnalistul Ion Bădoi? Aş zice, poate nepriceput, că avem dinaintea ochilor un inventar al valorilor fundamentale ale fiinţei omeneşti, iar între acestea le regăsim pe cele care ne definesc pe noi, românii ca fiinţă şi neam, iubire, morală, credinţă, prietenie, libertate, patriotism, naţionalism şi înainte de toate, românism. Cu o îndemânare remarcabilă, jurnalistul Ion Bădoi îşi pregăteşte interlocutorii, îi conduce spre ţinta propusă, ştie să se retragă în momentul în care tensiunea poate ucide cuvântul care spune adevărul, devine entuziast, devine perseverent, devine melancolic, devine lucid sau neîndurător ori de câte ori fluxul dialogului o impune fără a stârni suspiciuni sau false probleme. Se apropie pe furiş, delicat de interlocutor, îl pregăteşte cu blândeţe şi respect, astfel încât printre expresiile academice de cele mai multe ori să răzbată personalitatea intervievatului.
Ca o obsesie revine iubirea: „Cum să-ţi vorbesc despre dragoste? Despre dragoste nu se vorbeşte! Dragostea se trăieşte şi atât”. (Theodor Răpan, poet); „Personal, mărturisesc că n-aş supravieţui fără iubire şi nu mă refer doar la iubire ca eros, ci la iubire în toate ipostazele ei”. (Nicoleta Dabija, publicist). Alături sunt definite valorile fundamentale pe care se întemeiază fiinţa umană şi, împreună, cum spuneam, românismul: „Numai politic se poate acţiona. Dar, repet, statul român e cel mai mare inamic al românilor. De ce i-ar apăra pe cei din afara graniţelor, când el îi jecmăneşte şi terorizează pe cei dinăuntru?… Ca de obicei, alţii vor trebui să ne apere identitatea”. (Cristian Bădiliţă, teolog); „A fi român înseamnă acelaşi lucru cu a fi german, francez sau egiptean. Răspunsul nu constă în vorbe, ci în fapte (…) Să ai milă de poporul tău” (Emilia Corbu, arheolog) . Ceea ce nu înseamnă că starea românilor astăzi este o excepţie. Dimpotrivă, este analizată cu luciditate, căutându-se răspunsuri pentru metehne şi reacţii, pentru mentalitate şi acţiuni potrivnice înţelegerii pe care românii le au azi, ca semn al crizei de identitate pe care lumea contemporană o traversează. „Dar există şi o Românie mai puţin vizibilă, cea a idealiştilor, a căutătorilor de comori spirituale, valori eterne cu care trecem peste timp. Este România profundă despre care vorbea Octavian Paler”. (prof. Ana Dobre); „…Şi fiecare trebuie să caute a-şi păstra libertatea individuală, să nu se transforme cumva, din grija de a controla tehnica, în sclavul ei”. (dr. Nicoleta Dabija); „Omul modern nu mai este nici liber şi nu se mai află nici în siguranţă. Odată ce te-ai separat de Dumnezeu şi de aproapele tău, te întorci la frica şi nesiguranţa omului primitiv. Libertatea astăzi este golită de semnificaţie, a devenit un simplu logo” (Ovidiu Hurduzeu, scriitor). Şi în acest cerc larg al conştiinţei naţionale exprimată prin spiritul acestor elite, starea românilor din jurul graniţelor este evocată cu luciditate şi deznădejde, cu înverşunare, într-un chip critic menit să-i redea dimensiunea adevărată.
Cum se vede, dialoguri cu adevărat fundamentale între mari conştiinţe ale epocii noastre, care aduc răspunsuri directe, sincere şi copleşitoare la întrebări fundamentale menite să ne lămurească rostul pe pământ. Jurnalistul Ion Bădoi rescrie până la urmă fraza lui Adrian Păunescu: „Doamne, dă-ne puterea de-a mai pune întrebări şi puterea de-a mai auzi răspunsuri”. Într-o lume mult prea grăbită, supusă tiraniei formelor un jurnalist visător cum este Ion Bădoi ne aduce aminte că suntem ce suntem şi mai mult decât atât!
Liviu Comşia