25.1 C
Roșiorii de Vede
marți, mai 21, 2024

Emil Ţîrcomnicu, la ICR

Emil Ţîrcomnicu, la ICR:

promovarea-culturii-traditionale

După 100 de ani de stăpânire slavă, românii au devenit vlahi sau moldoveni

În data de  6 octombrie, 2010, ora 18, a avut loc la sediul Institutului Cultural Român prezentarea expoziţiei de fotografii despre „Populaţia românească din nordul Bulgariei”, autor Emil Ţîrcomnicu. Expoziţia este împărţită în două secţiuni: românii timoceni şi românii dunăreni şi prezintă atât elemente etnografice cât şi locuri identitare cu rezonanţă istorică românească.

ion-badoi-si-emil-tircomnicu

În cuvântul de deschidere, Emil Ţîrcomnicu a apreciat că în statistică românitatea din jurul graniţelor lipseşte, întrucât spaţiile locuite de români, intrate în componenţa statelor slave, au fost supuse unui proces de asimilare culturală şi etnică de-a lungul secolului al XX-lea. Se confirmă astfel ceea ce spunea M. Eminescu în 1878: „Sute de ani românii au fost, cel puţin indirect, stăpâniţi de turci; niciodată însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţiune limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice”. În acest fel, după 100 de ani de stăpânire slavă, românii au devenit vlahi, moldoveni ş.a. datorită ideologiilor aplicate la nivel de stat şi al panideilor internaţionaliste. Cu toate că românii recunosc că vorbesc limba română, au aceleaşi tradiţii, obiceiuri, la recensăminte şi în faţa autorităţilor, cu mici excepţii, se declară ca aparţinând grupurilor naţionale majoritare.

Expoziţia pune în valoare legăturile istorice şi culturale profunde dintre România şi Bulgaria existente în evul mediu (ctitoriile domnitorilor români de la sud de Dunăre), ajutorul acordat de Ţara Românească elitei bulgare în secolul al XIX-lea, implicarea statului român în formarea statului modern bulgar, inclusiv pe calea armelor, prin participarea la războiul ruso-româno-turc de la 1877. Nordul Bulgariei a fost scăldat de sângele soldaţilor români, în rândurile cărora au luptat ca voluntari şi români din sudul Dunării. Astfel, românii din Bulgaria sunt cofondatori ai statului modern bulgar.

Radu Baltasiu a arătat că reluarea cercetărilor la asemenea anvergură reprezintă o continuare a studiilor oprite în cea de-a doua parte a secolului al XX-lea despre românii sud-dunăreni. Cercetările sistematice încă nu au fost reluate, iar ceea ce a realizat Emil Ţîrcomnicu reprezintă un punct de plecare pentru o nouă diplomaţie publică în acest spaţiu, care astăzi se face după mijloace mai puţin coerente. Astfel de date obţinute în urma unor cercetări minuţioase repun în circulaţie o paradigmă de mare valoare care poate să rescrie inclusiv abordarea politică internaţională în regiune, deoarece până nu demult aici a existat un spaţiu cultural unitar. Şi românii şi slavii, cu toate ramurile lor de la sud şi de la nord, au constituit un spaţiu unitar cultural, aşa cum o arată paradigma lui Nicolae Iorga. Abia în secolul al XIX-lea panideile devastează naţional spaţiul sud-est european, elitele uitând de istoria lor comună.

Emil Ţîrcomnicu a arătat că în nordul Bulgariei trăiesc două comunităţi româneşti importante: românii timoceni (în 32 de sate dintre graniţa sârbă şi Vidin) şi românii dunăreni (în satele de pe malul drept al Dunării, între Lom şi Sistov). O a treia comunitate a dispărut din peisajul etnografic bulgar în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 1940, când s-au cedat judeţele Durostor şi Caliacra şi a avut loc schimbul obligatoriu de populaţie etnică românească şi bulgărească. Mici insule de românitate se mai regăsesc la Turtucaia şi Silistra.

christian-capinaru-un-cunoscator-al-realitatilor-sud-dunarene

Românii autohtoni în acest spaţiu, permanent au primit noi valuri de populaţie din ţară. Noii veniţi au primit numele de ţereni. Populaţia s-a deplasat permanent mai uşor peste Dunăre decât de-a lungul ei, aşa explicându-se faptul că există grupări de sate cu populaţie de origine românească mai ales acolo unde există vaduri de  trecere peste Dunăre. Grupul timocean din Bulgaria reprezintă o prelungire a celui existent în Serbia. Acesta a intrat sub administraţie sârbească la 1833, respectiv bulgărească la 1878.

prof-radu-baltasiu

Cercetările etnografice realizate în nordul Bulgariei arată faptul că zonele etnofolclorice din spaţiul statal românesc se prelungesc peste Dunăre, acolo unde există o populaţie de aceeaşi origine etnică, demonstrând faptul că Dunărea nu a reprezentat niciodată o frontieră, ci un spaţiu al confluenţelor. În acest fel, existenţa unei populaţii bilingve în spaţiul de cooperare transfrontalieră reprezintă un avantaj care trebuie pus în valoare.

dupa-100-de-ani-de-stapanire-slava-romanii-au-devenit-vlahi

Dezavantajele apar mai ales datorită declinului demografic accentuat din spaţiul de nord al Bulgariei, populaţia românească de la stânga Dunării fiind mai numeroasă cu 50%, astfel că, odată cu intrarea în spaţiul Schengen, se pot anticipa noi valuri migratorii de la nord la sud. De asemenea, faptul că nu există învăţământ bilingv (român-bulgar), tinerii nefiind încurajaţi să înveţe limba maternă, reprezintă de asemenea un puternic dezavantaj pentru păstrarea identităţii românilor din Bulgaria.

( Romanian Global News )

romanii-dintre-vidin-dunare-si-timoc

VALEA DUNĂRII (BULGARIA) ÎNTRE TIMOC, VIDIN ŞI SILISTRA

de Dorin Lozovanu şi Emil Ţîrcomnicu

În nordul Bulgariei există două comunităţi româneşti, care se diferenţiază etnografic. În regiunea dintre Vidin şi Timoc, în zona bulgărească, localizaţi compact în 31 de sate şi un oraş, Bregova, punctul de graniţă cu Serbia, inclusiv în oraşul Vidin (numit de români Dii) trăiesc românii timoceni. Din estimările asociaţiilor româneşti, numărul acestora ar fi fost de 125.000-130.000, iar în întreaga Bulgarie 300.000. Cifrele nu mai sunt actuale întrucât peste 50% din populaţia rurală din regiunea nordică a Bulgariei a emigrat în străinătate sau a plecat către marile oraşe din Bulgaria. De la Lom către Silistra, în regiunile  Montana, Vraţa, Pleven, Lovech, Veliko Târnovo, Ruse şi Silistra, cu preponderenţă în Vraţa, Plevna şi Veliko Târnovo, se află aproape 100 de sate locuite, în proporţii diferite, de la 10 % la 80 %, de populaţie având origine română. La recensământul din anul 1905 au fost recenzaţi 89847 români, iar în anul 1910 – 96502. Conform recensământului din anul 1920 existau 75065 români, iar în anul 1926 – 83746. În recensămintele oficiale actuale din Bulgaria populaţie românească apare divizată în două categorii distincte – vlahi şi români, iar numărul acestora în 2001 era consemnat la 10566 de „vlasi” şi 1088 de români.

În spaţiul timocean există, din punct de vedere etnografic, trei comunităţi, la nivelul cărora se semnalează  mici diferenţieri etno-lingvistice: câmpeni, văleni şi pădureni. Populaţia românească este autohtonă în acest spaţiu, micile deosebiri constând în influenţe diferite în funcţie de ariile de contact sau datorită unor valuri de populaţie românească suprapuse stratului autohton. Astfel, pădurenii se aseamănă cu populaţia românească de dincolo de Timoc, din Serbia, câmpenii cu oltenii din zona Mehedinţi, iar vălenii cu oltenii din judeţul Dolj. Referitor la populaţia românească din Valea Dunării, şi aici există mai multe straturi: populaţia mai veche, stabilită în stânga Dunării, nu se ştie de câtă vreme, dar şi ţărani fugiţi în urma aplicării Regulamentului organic, a asupririi boierilor, sau din alte cauze. Aceşti din urmă sunt cunoscuţi sub numele de ţăreni, adică ţărani veniţi din Ţară.

Dr. Emil Ţîrcomnicu este etnolog, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu”, Academia Română, este autor al mai multor lucrări dedicate românităţii sud-dunărene (aromâni, meglenoromâni, români timoceni.

Dr. Dorin Lozovanu este etnolog şi geograf, cercetător la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Moldova, preşedinte al asociaţiei de Geografie şi Etnologie din Moldova. A străbătut şi cercetat satele româneşti din Istria până în Caucaz, realizând şi teza de doctorat despre situaţia actuală a populaţiei româneşti din Balcani, deseori ascunsă de statistici şi oficialităţi, dar prezentă în realitate şi formând comunităţi importante cu tradiţii bogate. Românitatea nativă arată unitatea noastră ca neam indiferent de dezbinarea artificială dată de frontierele actuale. Autor al mai multor cărţi, articole şi hărţi, în special dedicate spaţiului etnogeografic românesc. „Dincolo de Dunăre, în imediata vecinătate, găsim o lume românească în grai, obiceiuri şi credinţe. Indiferent dacă sunt urmaşi ai ţăranilor fugiţi de pe moşiile boierilor, cum este cazul „ţărenilor” din satele din Valea Dunării, sau ai celor fixaţi „de când lumea” acolo, cum este cazul românilor timoceni, li s-a refuzat identitatea în ultimii 100 de ani. N-au avut şcoli, n-au avut biserici, dar bătrânii şi-au păstrat limba în care „s-au pomenit”. Sunt atât de aproape, dar totuşi foarte departe. Lipsiţi de orice sprijin, ei încă mai speră în ajutorul României, şi se bucură dacă românii „din ţară” mai trec şi pe la ei”.

(www.basarabeni.ro)

un-public-insetat-de-adevar

capela-si-cimitirul-din-turtucaia

manastirea-basarabov-intemeiata-de-basarab-i

biserica-romanilor-din-belene

ctitorii-romanesti-din-bulgaria

foto-11

Articole Conexe

Ultimele Articole