28.2 C
Roșiorii de Vede
luni, aprilie 15, 2024

Despre REFORMĂ ŞI POLITICIANISM

DECLARŢIE POLITICĂ

Despre REFORMĂ  ŞI POLITICIANISM

I. Politica reformei

alexandru_mocanu4Concediu fără plată, reducerea numărului orelor de lucru şi neplata orelor suplimentare sunt măsuri extreme, însă, în condiţii speciale se impun măsuri speciale. Nimeni nu este fericit când recurge la asemenea măsuri. Poziţiile ministrului de finanţe şi ale premierului au arătat determinarea guvernului de a lua măsurile impuse de recesiunea economică severă. Lipsa curajului de a lua aceste măsuri echivalează cu evitarea tratamentului unei boli grave şi agravarea consecinţelor bolii.

Deşi impopulare, aceste măsuri sunt obligatorii şi demonstrează preocuparea pentru evitarea agravării consecinţelor crizei. Concediul neplătit, suspendarea plăţilor orelor suplimentare, reducerea cheltuielilor cu achiziţiile de bunuri şi servicii ca şi restructurarea agenţiilor, investiţiile în infrastructură sau neimpozitarea profitului reinvestit fac parte din acţiunile necesare de depăşire a efectelor crizei. Prin cele 10 zile fără plată se realizează o economie de 15.000 miliarde lei, reducerea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile înseamnă o economie de 24.500 miliarde lei, iar 5.000 miliarde lei vor fi economisite prin neplata orelor suplimentare.  Astfel se realizează economia de care este nevoie la buget pentru a putea menţine locurile de muncă, principala prioritate din acest moment. Guvernul evaluează modalităţi prin care să fie reduse costurile, fără reducerea masivă a locurilor de muncă.

Guvernul va proteja locurile de muncă ale funcţionarilor care îşi fac treaba, nu locurile de muncă ale birocratiei leneşe şi ineficientă. Tăriceanu a supradimensionat birocraţia, iar noi ne asumăm s-o reducem. Cârcotaşii invocă, chipurile, lipsa bazei legale. Toţi cei care critică aceste măsuri impopulare, nu numai că nu propun alte măsuri, dar ştiu la fel de bine că doar aşa se poate depăşi criza, cu costuri sociale minime.

În acest moment, Guvernul este concentrat pe două priorităti: minimizarea consecinţelor crizei la nivel social şi accelerarea redresării economice. Dacă vom grăbi aceste acţiuni, în conditiile în care pentru 2010 se prognozează deja o revenire economică în statele cu economii puternice, România va putea intra mai repede în faza de reviriment.

II. Politicianismul politicii

În tot acest timp, o parte a PSD dimpreună cu PNL sunt în campanie electorală, se ocupă de circ ieftin, lansează false dezbateri publice, mimează grija faţă de cei mulţi, invocă demagogic interesul naţional şi câte şi mai câte! Iată exemple de ultimă oră:

– Comisia Udrea este un instrument politic, iar cel mai clar argument este că zisa comisie nu are expertiza necesară. Ludovic Orban pozează în victimă, atunci când acuză ministerul că nu i-ar fi dat documentaţia – de fapt, nu are experţii care să descifreze documentele şi atunci aruncă vina în curtea Ministerului Turismului(MT). Se pune întrebarea: cât de serioasă şi de obiectivă este o anchetă în care MT este acuzat că …a folosit un cal bolnav, într-o reclamă?

Comisia Orban nu a produs până acum decât reluarea unor acuzaţii vehiculate de presă. În schimb, acţionează după principiul : dacă nu există dovezi contra Elenei Udrea, măcar „să distrugem” dovezile care sunt în favoarea ei sau, cel puţin, „să facem valuri” cât mai mari. Asta se vede cu ochiul liber dintr-o înregistrare a lucrărilor comisiei realizată cu telefonul mobil, pe şest, de unul dintre bănicioii comisiei. Mare comisie, mari caractere! Iar în fruntea ei nu se putea o alegere mai bună decât L.Orban, acest „râsu-plânsu” din politica românească, care azi se dă de ceasul morţii invocând grija pentru banul public, crezând sau sperând că românii sunt proşti şi nu-şi amintesc că în urmă cu un an, în calitate de ministru, el a făcut posibil ca la Autoritatea Aeronautică să se ia salarii şi pensii de 300 milioane lei pe lună!

– Ministrul Educatiei sabotează  reforma învăţământului, pentru că aşa îi cere  PSD și M.Geoană, dar invocă interesul suprem al elevilor şi profesorilor. La 14 august, doamna ministru Andronescu trebuia să prezinte Guvernului proiectul de lege solicitat de premier. Dânsa a preferat să improvizeze ceva şi a ignorat cu bună ştiinţă pachetul de legi elaborat de comisia de experţi condusă de profesorul M.Miclea şi care a avut un parcurs logic: s-a făcut diagnoza sistemului, a urmat pactul naţional, apoi s-a elaborat strategia urmată de proiectele de legi. Şi, foarte important, toate acestea au fost adoptate prin consensul tuturor partidelor parlamentare, sindicatelor şi asociaţiilor de profil din societatea civilă. Despre acest pachet s-a aflat şi se vorbeşte în termeni laudativi  până şi de către conducerea ministerului de resort din Franţa, în timp ce, la noi, PSD se întreabă: „Care Miclea? Noi avem legile noastre! Şi n-avem nevoie de asumarea răspunderii Guvernului! Vrem dezbatere parlamentară, pe îndelete!”. Dar aflu că înainte de a se duce în guvern, doamna Andronescu a prezentat „improvizaţia” intitulată Codurile Educaţiei, conducerii organizaţiei Bucureşti a PSD, adică lui M.Vanghelie! Faptul că ministrul educaţiei a dorit să prezinte legile educaţiei primarului sectorului 5, înainte de a le prezenta în Guvern, nu numai că ţine de opţiunea şi de datoriile politice ale Ecaterinei Andronescu, dar arată, de fapt, câtă importanţă acordă PSD educaţiei! Să mai amintesc că atunci când vorbim de „dezastrul din educaţie” trebuie să ne uităm urît la PSD pentru că din cei 19 ani post-decembrişti, educaţia în România a fost condusă de miniştri PSD timp de 11 ani, fără a pune la socoteală „mandatul sub acoperire” din vremea lui C.Adomniţei?

De ce insistăm noi pentru procedura asumării răspunderii Guvernului? Simplu. Pentru că actuala lege a învăţământului a intrat în parlament în 1992 şi a ieşit abia în 1995(!); apoi Statutul personalului didactic a intrat tot în 1992, dar a ieşit tocmai în 1997(!) şi doar 10% din textul iniţial s-a regăsit în textul promulgat! Şi să nu uităm contextul acelor ani: între 1992-1996 vorbim de un guvern PDSR, fără întreruperi şi de acelaşi ministru al educaţiei, Liviu Maior-PDSR! Dacă dezbaterea parlamentară a fost benefică, de ce în mandatul anterior, 2000-2004, doamna Andronescu a modificat prin OUG de peste 20 de ori Legea învăţământului? Cum poate astăzi doamna Andronescu să spună tuturor, dar mai cu seamă sindicatelor şi experţilor din domeniu, că munca şi voinţa lor în materie de educaţie se va regăsi întocmai în viitoarea lege când, iată, avem exemplul clar, ca rezultat al procedurilor parlamentare în această materie?!

Și mai sunt multe alte teme politicianiste dragi astăzi PSD-ului, cum ar fi „cele 24 de măsuri anticriză”, dar pe care „pârdalnicul” PD-L nu vrea să i le accepte. În fapt, 24 de ziceri populiste, fără fundamentare, şi care, pe deasupra, sunt contrare unor directive ale UE. Ei ştiu acest lucru, dar mizează pe …„mulţi văd(aud), puţini pricep”. Numai că n-o să le meargă.

Mie însă, un gând nu-mi dă pace: Aşa ai ajuns tu, Românie, ca Vanghelie să dea OK-ul pe legile educaţiei?

Alexandru MOCANU

Senator PD-L de Teleorman

17.08.2009

P.S. 1. Doresc să salut atitudinea domnului SPIRIDON, lider sindical din cadrul învăţământului teleormănean care, în contradictoriu cu „improvizaţia”  doamnei ministru Andronescu, susţine fără rezerve incompatibilitatea propusă de comisia Miclea, anume ca posturile de conducere din învăţământ să nu mai poată fi ocupate de lideri politici ori sindicali.

2.Vezi, Românie, că nu e totul pierdut? Încearcă şi, poate, data viitoare scăpăm  de bănicioi!

Articole Conexe

Ultimele Articole