Agim Sulaj – Generozitatea unui artist!
Agim Sulaj este un pictor albanez, născut la Tirana, în Albania, la data de 06 septembrie 1960, dar trăieşte în Rimini, celebră staţiune turistică, în Italia, din anul 1990. Are cetăţenie italiană şi, aşa cum îi stă bine unui artist celebru, călătoreşte în toată lumea şi izbuteşte să câştige premiu după premiu, la toate competiţiile la care participă.
La vârsta 19 ani, în 1979, Agim Sulaj câştigă premiul special al revistei „Hosteni”, la care se şi angajase la un un după terminarea liceului, în 1978. Este absolvent al Academiei de Arte din Tirana din anul 1985 şi, pentru prima dată, în 1993, prezintă lucrările sale, realizate în epoca de tristă amintire, mă refer la cea comunistă, într-o expoziţie personală lângă Rimini, Italia. În această perioadă, se instalează cu soţia şi copiii săi, în acest centru turistic de la Marea Adriatică , Rimini, şi contină să-şi picteze tablourile sale, în stil hiperrealist, dar atacă şi teme umoristice, problemele emigraţiei şi mediului, foametea, copilăria cu străzile ei liniştite, pe care le revedea cu nostalgie etc.
Aminteam despre succesul său fulminant la fiecare concurs la care participă, câştigând premii importante, cu teme importante, într-un stil monstruos, am putea spune, fără să ne înşelăm!
Tabloul The Escape l-am descoperit întâmplător pe internet şi m-a cutremurat prin realismul său despre starea presei la nivel mondial. Este ceea ce-mi doream, este coperta cărţii mele, mi-am spus. Dar ceea ce-ţi doreşti, nu se suprapune cu ceea ce ai. Aşa că, prin prietenii virtuali, am aflat că este vorba de Agim Sulaj! O simplă tastare a numelui său, m-a trimis, putem să spunem şi aşa, la el, la poartă şi i-am măturisit ce mă determinase să-i bat în poartă!!!
Cu generozitate, cu modestie, aproape instantaneu mi-a răspuns: „Cu mare bucurie! Ok! Să ai noroc! Noroc! Noroc. Să-mi trimiţi, după publicare o fotografie!” Atât îşi dorea, o fotografie a cărţii!
O reacţie de mare artist, de mare caracter şi de o generozitate care te lasă fără cuvinte. Mi-am amntit că, în urmă cu câţiva ani, înainte de a-mi publica cartea „Dialoguri fundamentale”, i-am scris unui prieten şi i-am solicitat să-mi spună în ce condiţii m-aş putea ajuta de un desen al dumnealui şi a-l pune pe coperta cărţii. Reacţia lui a fost devastatoare, atât pentru continuarea discuţiei, cât şi a zisei prietenii… Am mai auzit de el peste vreo câţiva ani când l-am auzind bătându-mi în poartă şi… Ce mai importă pentru ce? Problema nu este refuzul, ci modul sălbatic cum a reacţionat. Este ca şi cum ai arunca un copac vânjos între palele unui elicopter!
Aşadar, acum scriu pentru a-i mulţumi unui mare artist, pe care nu l-am cunoscut, spre ruşinea mea, până acum, dar nevoia m-a învăţat, mi-a şoptit, atunci când a fost necesar, ce trebuie să fac, spre ce izvor trebuie să-mi îndrept paşii pentru a-mi astâmpăra setea de Adevăr. Am întâlnit un mare om, un om generos şi mi-am amintit de un aforism al lui Jacques Bossuet care spune că „Doar sufletele măreţe cunosc grandoarea generozităţii!”.
Aşadar, mulţumesc, Agim Sulaj! Grazie, Agim Sulaj! Faleminderit, Agim Sulaj!
Cu mulţumiri,
Ion BĂDOI