14.2 C
Roșiorii de Vede
joi, martie 28, 2024

Neagu Djuvara este categoric: „27 iunie 1940, momentul când ne-am ratat soarta”

neagu-djuvaraAvând privilegiul de a fi alături de marele istoric Neagu Djuvara la un eveniment deosebit, lansarea unui volum de interviuri semnat de tânărul scriitor teleormănean Nicolae Drăguşin, la Institutul Cultural Român, i-am adresat istoricului de origine aromână mai multe întrebări la care a răspuns cu deosebită plăcere. Una dintre întrebările adresate venerabilului istoric a fost cea care „bântuie” multe conştiinţe, de la oameni obişnuiţi la istorici, de la sociologi la oameni politici. Acest eveniment crucial din istoria României nu a fost „trăit” în ţară de tânărul Djuvara, ci la Stockholm, fiind trimis în diplomaţie chiar în acea zi, până la arestarea generalului Ion Antonescu.

-Domnule Neagu Djuvara, care ar fi fost soarta României dacă n-ar fi existat „actul”de la 23 August 1944?

-Rezultatul era acelaşi, din punct de vedere al sistemului comunist. După  cum vedeţi, ruşii nu au făcut diferenţă între ţările care fuseseră de partea lor la începuturi, Cehia şi Polonia,şi cele care au fost aliate cu Germania, Ungaria şi România. N-au făcut deosebire, ca să ne implanteze  sistemul sovietic era acelaşi lucru. Dar ce s-ar mai fi întâmplat dacă se mai continua câteva luni de luptă pe  teritoriul nostru? Se făceau praf mai toate satele, inclusiv Bucureştiul. Nu m-ar fi supărat, că Ceauşescu tot a dărâmat, poate că dărâmau mai  inteligent(râde cu poftă, molipsitor!)  decât el şi ar fi fost mulţi morţi. Mai cu seamă, la masa rotundă, îndârjirea  românilor de a rămâne cu nemţii până  la pânzele albe, poate că ar fi periclitat restituirea nordului Transilvaniei. Asta  era marea temere a conducătorilor de atunci.

– Nu era o dovadă de onoare fată de aliatul cu care plecasem la luptă?

– Onoarea deplină ar fi fost să ne batem la 27 iunie 1940! Aceea ar fi fost onoare!

Neagu Djuvara – BIBLIOGRAFIE

S-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de îndepărtată origine aromână care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi, profesori si oameni de ştiinţă. Tatăl autorului, Marcel Djuvara, şef de promoţie la Politehnica’ din Berlin-Charlottenburg în 1906, a murit căpitan de Geniu în armata română în cursul marii epidemii de gripă  spaniolă din 1918. Mama autorului, Tinca Grădişteanu, aparţinea ultimei generaţii dintr-un neam de mari boieri munteni (în secolul al XVll-lea, Bunea Vistierul Grădişteanu a fost ctitorul mai multor biserici sau mânăstiri, printre care viitoarea Mitropolie din Bucureşti, unde a fost înmormântat).
ndjuvara-bibliografieNeagu Djuvara şi-a făcut studiile la Paris: licenţa în litere (istoric), 1937; doctorat în drept, 1940; doclorat de stat în litere (filozofie a istoriei), 1972; diplomă a Institutului de Limbi şi Civilizaţii Orientale (I.N.A.L.C.O.),  1988.
În 1941 participă cu Regimentul 6 Dorobanţi de Gardă „Mihai Viteazul”  la campania din Basarabia şi Transnistria. În 1943 intră prin concurs la Ministerul de Externe. La 23 august 1944 e trimis de Mihai Antonescu curier diplomalic la Stockholm pentru reluarea negocierilor de pace  cu URSS.
Guvernul de după 23 august 1944 îl numeşte Secretar de Legaţie în Suedia, unde stă până la preluarea definitivă a puterii de către comunişti în toamna lui 1947, când hotărăşte să nu se întoarcă în ţară. Din 1948 până în 1961 şi din 1984 până în 1989 a activat în sânul exilului românesc (Comitetul de asistenţă pentru românii refugiaţi, Radio  Europa Liberă,  Fundaţia Carol I,  Casa Românească etc.).
Între 1961 şi 1984 a stat în Africa subsahariană, în calitate de consilier diplomatic şi juridic la Ministerul de Exteme al Republicii Niger. În virtutea acestei funcţii a călătorit mult în Africa, Europa şi America.
În 1990 s-a întors în ţară, fiind, din 1991 în 1997, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti. E membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi şi al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti.

(La 27 iunie 1940, în Bucureşti, se întrunesc două Consilii de Coroană, în care se separă partizanii apărării cu orice preţ a integrităţii teritoriale a României, în frunte cu marele istoric Nicolae lorga, care a decretat: „Ne batem, blestem pe noi dacă nune batem!”, şi cei ai cedării. Cel de-al doilea Consiliu s-a întrunit la 9 seara şi a dat verdictul tragic: Capitulare. – nota red.). ndjuvara-ionbadoiŞi asta am scris-o şi am spus-o întotdeauna. Să ştiţi un lucru, americanii şi englezii au o formulă foarte interesantă, care se numeşte „counterfactual condition”. Istoricul nu poate să facă experienţe, dar istoricul poate imagina condiţiile care s-ar fi întâmplat dacă se lua hotărârea inversă. Noi să ne imaginăm ce se întâmpla dacă românii se băteau în iunie 1940 împotriva Uniunii Sovietice. Ce se întâmpla? În opt zile eram cotropiţi. Trupele române din Basarabia nu puteau rezista la o armată de 20 de ori mai puternică şi care erau atacate pe un front de 650 km. Dar 8 zile rezistam. În acest timp, în cele 8 zile, sute de mii de români basarabeni ajungeau în ţară. Scăpau. Una la mână. Noi îi avertizam pe nemţi să nu ne ia pe la spate, ca să zic aşa. Asta era clar. Ei, nemţii, nu puteau să-i lase pe ruşi să ne ia petrolul de la Ploieşti. Prin urmare, ştiam că, dacă nemţii ne atacau de pe Tisa, noi ne-am fi făcut că ne apărăm, am fi tras câteva focuri şi pe urmă ne retrăgeam. Am fi avut soarta Poloniei, adică ruşii ne-ar fi ocupat până la Prut şi nemţii din Apus până l a Prut.

– Nu ne-ar fi ocupat ruşii până la Carpaţi?

– Chiar şi atunci era bine, dar eu cred că ne ocupau până la Prut fiindcă, ştim acum, aşa era înţelegerea lor. Îi lăsau până la Prut. Asta s-a ştiut după ce au ieşit arhivele cu faimosul Pact Ribbentrop Molotov. Eu cred că acela a fost momentul când noi neam ratat soarta şi de atunci au venit toate greşelile în lanţ. Antonescu a permis nemţilor să străbată România ca să atace Iugoslavia pe la spate, când noi eram aliaţi cu Iugoslavia!?!? Noi n-o spunem în cărţi, dar este ruşinos. Ruşinos! Deci nu ne iubesc nici sârbii, nici grecii. Din cauza noastră le-a mers mai rău. Nu ne iubesc nici ruşii fiindcă am îndrăznit noi, un popor mic, să mergem până la Stalingrad. Nu ne iubesc nici nemţii fiindcă i-am trădat la 23 august 1944. Aşa că neam aranjat cu toată lumea! Pentru că n-am fost eroici la 27 iunie 1940!!!

A consemnat
Ion BĂDOI

ndjuvara-carti

1995 – Apare „Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne”, Ed. Humanitas.
1996 – „Aromânii: istorie, limbă, destin”, Ed. Fundaţiei Culturale Române. 1999 – „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Ed. Humanitas. 1999 – „Civilizaţii şi tipare istorice: un studiu comparat al civilizaţiilor”, trad. din franceză de Şerban Broch, Ed. Humanitas. 2001 – „Cum s-a născut poporul român”, Ed. Humanitas.
2001 – „Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii”, Ed. Humanitas.
2003 – „De la Vlad Ţepeş la Dracula vampirul”, Ed. Humanitas.
2004 – „Scrisorile spătarului Nicolae Milescu”, roman, Ed. Humanitas.
2004 – „Există istorie adevărată?”, Ed. Humanitas.
2005 – „Amintiri din pribegie”, Ed. Humanitas.
2007 – „Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Ţării Româneşti”, Ed. Humanitas.

Articole Conexe

Ultimele Articole