17.5 C
Roșiorii de Vede
joi, martie 28, 2024

“Cei 20 de ani de tranziţie sunt 20 de ani de părăginire a României!”

DIALOGURI  FUNDAMENTALE

cu

scriitorul

ION CRISTOIU

( II )

„Cei 20 de ani de tranziţie sunt 20 de ani de părăginire a României!”

Ion BĂDOI – „Întreaga campanie dusă după revoluţie pentru a demonstra că Nicolae Ceauşescu a fost un cismar analfabet reprezintă un proces de umilire naţională” căci „un popor care a fost condus timp de 25 de ani de un ins sărac cu duhul nu poate fi decât un popor de pigmei” (I. Cristoiu – „Ipoteza complotului” în „Zig-Zag” nr. 14/iunie 1990). Vă mai păstraţi această afirmaţie? A fost Nicolae Ceauşescu un om politic de anvergură mondială, aşa cum ni se inocula că se spune prin anumite cancelarii occidentale, sau a fost doar un pion pe tabla eşicherului politic mondial mânuit neîndemânatic de mai marii acelei lumi ?

Ion CRISTOIU –  În legătură cu ultima parte a întrebării, Ceauşescu a fost şi una şi alta. Adică, a fost şi un actor pe plan mondial, dar a fost şi un pion, cum sunt toţi şefii de stat ai ţărilor mici şi mijlocii. Îmi păstrez acea afirmaţie şi aş întări-o cu dezvăluirea unui adevăr: toate emisiunile despre Ceauşescu, pe care le-am făcut eu la „Zig Zag”, au înregistrat audienţe enorme. Există un interes uriaş faţă de epoca Ceauşescu şi de personajul Nicolae Ceauşescu şi, culmea, nu este vorba de interesul generaţiei nostalgice, ci a generaţiei tinere. Ar trebui studiat acest lucru. Una din cauzele acelui interes sunt şi aceste  afirmaţii din anii ’90, care în loc să analizeze şi să se despartă de Ceauşescu obiectiv, au scris pamflete, şi au exagerat în aceste pamflete atât de tare, apropo de cizmarul analfabet, încât, la ora actuală, până şi lucrurile corecte, critice despre Ceauşescu, nu mai sunt crezute. Ipoteza unui cizmar analfabet este contrazisă de un teleormănean de-al dvs., Dumitru Popescu, care în cele şase volume de memorii, excepţionale memorii, unul din motivele pentru care am venit în Teleorman a fost pentru a vedea Turnu Măgurele, spune că dacă nu avea diplome academice îşi făcuse facultatea stând de vorbă, de dimineaţă până seara, de la  personalităţi politice mondiale,  până la oameni de ştiinţă. Avea o capacitate deosebită de a asimila din discuţii. O spune Dumitru Popescu. E greu de presupus că era un cizmar analfabet. Şi-a pus amprenta, totuşi, asupra României timp de peste 20 de ani.dsc_0094

Ion BĂDOI – Credeţi în destin, maestre Ion Cristoiu?

Ion CRISTOIU – Fiind de la ţară, n-am cum să nu cred în destin.

Ion BĂDOI – Am să vă adresez o întrebare pe care am mai pus-o cu obstinaţie şi altor interlocutori. Sunt zone de lume unde se trage cu arma în tot ce este românesc. Se trage în limba română, se trage cu puşca sau se fură tradiţii româneşti, se născocesc denumiri aberante pentru limba română, cum este cazul în Nord – Estul Serbiei, pe valea Moravei şi pe valea Timocului. Românii sunt în pericol de dispariţie în Transnistria, Transcarpatia, Serbia , Bulgaria.  Autorităţile româneşti sunt incapabile să-i ajute, i-a uitat, i-a lăsat pradă disperării, dar şi agresiunii fără precedent a autorităţilor din ţările respective. Începe să dispară românismul care, aşa cum spunea Nicolae Iorga, înconjura cândva graniţele României ca un adevărat zid de apărare. Ce-i de făcut?dsc_0023

Ion CRISTOIU –  Aş face o comparaţie, ca să înţelegem cum trebuie făcut şi ce-i de făcut. Dacă dvs. aţi văzut spectacolul de la deschiderea Olimpiadei din China, probabil că aţi sesizat faptul că mesajul de conţinut, ce trecut glorios are China, a fost transmis cu mijloace ultramoderne. Probabil că, dacă ar fi fost la noi, ar fi fost trei dansatori în iţari şi cinci dansatoare în catrinţe. Chinezii au transmis acest mesaj naţionalist cu mijloace ultramoderne. Aşadar, românismul din jur nu poate fi apărat decât cu mijloacele lumii de azi şi ţinând cont de lumea de azi. Nu cred că poate fi apărat cu declaraţii electorale patriotarde sau cu poeme, oricât de bune ar fi ele. Trebuie o politică, repet, adaptată la lumea modernă, la lumea de azi, la condiţia României de ţară mică pe plan european şi mondial, însă, pentru aceasta, ar trebui ca un guvern să stea măcar 10 ani pentru că e de ajuns să stea patru ani că următorul guvern  care vine, sau următorul preşedinte, neagă tot

ce-a făcut cel dinainte.dsc_0084

Ion BĂDOI – În data de 10 aprilie 2009, la câteva zile după evenimentele de la Chişinău, aţi scris într-un cotidian naţional despre „revoluţia de la Chişinău”, despre „isteria stârnită de evenimentele violente de la Chişinău”, despre faptul că „în calitate de cetăţean al Lumii Libere care vreau să judec cu mintea, şi nu cu ovarele, aş fi vrut să aflu şi eu ce spun cei care au votat cu Partidul Comuniştilor. Mai mult, aş fi vrut să ştiu şi ce spun despre alegeri, despre evenimentele violente şi jurnaliştii care sunt de partea Puterii”. Constantin Tănase, una dintre cele mai influente şi autorizate voci din presa moldoveană adresează o „întrebare pentru ziaristul bucureştean Ion Cristoiu care pretinde că, fiind român, nu e şi idiot:Pentru cine lucrezi, maestre Cristoiu?”

Dacă nu i-aţi răspuns, puteţi s-o faceţi acum…dsc_0061

Ion CRISTOIU –  O să răspund şi eu: domnul Constantin Tănase pentru cine lucrează? Este o întrebare idioată pe care o aud eu din 1990. Eu am plecat, şi plec în continuare, la analiza a ceea ce se întâmplă dincolo de Prut de la o premisă: cred că eu am scris mai mult decât Constantin Tănase despre Antonescu, despre Basarabia şi despre drepturile istorice ale României asupra Basarabiei. Însă, există două planuri. Putem scrie cărţi despre Basarabia, putem promova cultura română, putem vorbi despre dreptul istoric al României asupra Basarabiei, dar, în politica de la Bucureşti, trebuie să ţinem cont de contextul mondial actual. În plus, eu nu am fost nici de partea opoziţiei, nici de partea comuniştilor. Am spus că în calitatea mea de jurnalist şi de cetăţean, pentru a-mi putea face o imagine a ceea ce s-a întâmplat acolo, aveam nevoie şi de punctele de vedere ale celorlalţi, pentru că, pentru aşa zişii comunişti, deoarece ei nu sunt comunişti, sunt şi ei nişte mafioţi, au votat şi foarte mulţi, din cei ce sunt numiţi români. Am şi eu dreptul să ştiu ce gândesc ei. După ce făceam o analiză a raporturilor de forţă, a ceea ce se întâmpla acolo, a faptului că acolo avem trei partide liberale aflate în opoziţie, (a mai pomenit cineva aşa ceva?), că avem acolo foarte multe gazete, inclusiv acea la care lucrează d-l Tănase, care sunt de opinie, sunt de tiraj minuscul, sunt aşa cum erau „Dreptatea” şi „România liberă” prin anii ’90, că avem acolo o opoziţie, să-i spunem pro – românească slabă , atunci, noi trebuie să ne întrebăm de ce o avem, dacă comuniştii au câştigat, înseamnă că opoziţia şi presa de opoziţie sunt foarte slabe. Una este să constatăm acest lucru şi să vedem ce pot face ei ca să câştige alegerile şi să nu mai fie „Pervâi canal”, ci alt canal românesc, dar este neapărat nevoie să avem o imagine corectă, ori eu am rămas stupefiat, dar, în acelaşi timp, am fost bucuros pentru că această reflectare a evenimentelor de la Chişinău mi-a confirmat o bănuială a mea că presa românească este înţesată de ofiţeri ai serviciilor secrete româneşti sub acoperire. I-am văzut imediat, i-am „fotografiat” imediat, după gesturile făcute de ei, după prostiile făcute, mi-am dat seama că sunt sub comandă. Eu, nefiind nici măcar colaborator acoperit al serviciilor secrete româneşti, am avut dreptul, şi am dreptul în continuare, ca jurnalist, să întreb dacă serviciile secrete româneşti au fost sau nu amestecate. Aţi văzut, ca să nu mă lungesc, că am avut, la „Zig Zag”, o emisiune cu Steve Făinaru, acest jurnalist american de origine română,  despre cartea lui, carte prin care putea fi acuzat că afectează interesul naţional american. Era vorba de intervenţia americană în Irak. Datoria mea este să informez opinia publică şi să întreb dacă şeful statului român a fost implicat în evenimentele de la Chişinău. Deocamdată, acest răspuns nu mi s-a dat. Mi s-a confirmat însă că fostul ambasador era ofiţer sub acoperire, că d-l Mihnea Constantinescu este ofiţer sub acoperire, şi, atunci, absenţa răspunsului îmi spune că e ceva în neregulă cu acele evenimente. Poate că nu a fost implicată România, dar eu, deocamdată, nu am un răspuns şi este de datoria mea să întreb, deoarece serviciile secrete din orice ţară democratică trebuie ţinute sub control, existând astfel riscul să o ia razna, dacă nu sunt sub controlul opiniei publice.dsc_00531

Ion BĂDOI – Grigore Vieru scria că „România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe”, iar Nicolae Dabija vorbeşte despre „harta noastră care sângeră”. Se spune că de la Bucureşti li se strigă cu oarecare superioritate basarabenilor că „au rămas la Eminescu”, iar ei răspund cu mândrie „am ajuns la Eminescu”. Este posibilă reîntregirea tuturor românilor în patria noastră LIMBA ROMÂNĂ?

Ion CRISTOIU –  Este posibil orice în istorie. Din ce aţi sesizat dvs. cred că ,printre rânduri, aceşti mari scriitori ne-au făcut o observaţie, şi anume că noi îi considerăm, de la şeful statului şi terminând cu ultima fătucă din presă, pe cei de dincolo de Prut un fel de „fraţi handicapaţi”. Asta s-a întâmplat şi în reflectarea acelor evenimente. Câtă vreme noi ne vom considera „licuriciul cel mare” al Chişinăului, nu vom reuşi să facem nimic pentru ei. Eu cred că, deocamdată, în actualul context mondial, care se poate schimba oricând, nu putem să-i ajutăm pe cei de dincolo de Prut decât, aşa cum spuneam, printr-o politică modernă şi înţeleaptă. Nu-i ajutăm cu nimic dacă stăm şi bocim, scriem versuri şi facem cântece despre fraţii noştri de dincolo de Prut. Îi putem ajuta şi întrebându-ne dacă nu cumva banii pe care îi au serviciile secrete româneşti pentru Republica Moldova nu intră în buzunarele generalilor din serviciile secrete şi nu în ceea ce ar trebui să fie scopul acestor bani.img_0593

Ion BĂDOI – Domnule Ion Cristoiu, ce şanse mai oferiţi presei scrise în epoca Internetului  şi a expansiunii fără precedent a televiziunii? Mai aveţi încredere în presă, din moment ce afirmaţi că „presa este echivalentul Circului, în raport cu Teatrul Naţional”?

Ion CRISTOIU –  Eu am spus asta pentru a pune capăt melancoliilor de tipul „presa nu tratează Critica raţiunii pure a lui Kant, ori presa este o formă de comunicare ca şi filozofia, ca şi poezia, ca şi arta plastică şi este pe un anumit nivel jos. Ea comunică anumite aspecte ale existenţei. A cere ca presa, nu mă refer la presa culturală, să abordeze marile probleme ale existenţei, este o prostie. Ziaristul, în raport cu cel care este scriitor, este, în ultima instanţă, să spunem, echivalentul Circului în raport cu Teatrul Naţional. Nu cred, este o prostie cine spune că Internetul va lua locul…presa scrisă din România cade de la o zi la alta deoarece s-a abătut de la, aşa cum spuneam mai înainte, de la misiunea specială a presei, aceea de a transmite informaţii ieşite din comun. Aş putea să dau un exemplu, şi ar trebui abordat la şcolile de gazetărie din România, că noi, de exemplu, nu avem tabloide. Ce avem acum pe piaţă nu sunt tabloide, sunt nişte foi de publicitate pentru starlete. Tabloidele englezeşti care au milioane tiraj sunt cele care dau ştiri pe care vedetele nu le-ar vrea apărute în presă. A spune că cutare starletă s-a dus să cumpere o pâine din târg, asta nu este ştire. Ştirea este dacă ea , să spunem, şi-a falsificat viaţa. Presa noastră scrisă nu diferă cu nimic de televiziuni, ea nu face altceva decât să dea a doua zi ce au dat televiziunile seara. Dacă ar face investigaţii pe cont propriu şi dacă ar dezvălui anumite lucruri pe care nu le dezvăluie televiziunile, sunt aproape sigur că ea ar avea succesul pe care l-a avut pe vremuri „Evenimentul zilei”.

Ion BĂDOI – În încheiere, vă rog să adresaţi câteva cuvinte teleormănenilor, dar şi cititorilor de pretutindeni ai „Opiniei Teleormanului”…dsc_0097

Ion CRISTOIU –  După călătoria asta, eu am constatat, şi o să şi scriu, că cei 20 de ani de tranziţie sunt 20 de ani de părăginire a României. Nu pot să spun cititorilor din Teleorman decât ceea ce spun tuturor cititorilor. Poate dă Dumnezeu şi ne înzestrează cu acel spirit critic, singurul spirit  care e cu adevărat european, care face ca să nu mai fim aşa de uşor traşi pe sfoară de către politicieni. România se va schimba, la fel şi Teleormanul, numai în momentul în care politicienii nu ne vor mai trage pe sfoară, aşa cum făcea  Caţavencu din „O scrisoare pierdută”, în acea sală, cu discursurile sale demagogice.

Ion BĂDOI – Domnule Ion Cristoiu, vă mulţumesc pentru amabilitate şi  pentru sinceritatea răspunsurilor dvs.

A consemnat   Ion BĂDOI

Articole Conexe

Ultimele Articole