11.6 C
Roșiorii de Vede
sâmbătă, aprilie 20, 2024

Versuri de Zaharia Stancu

zaharia-stancu2

Nu te-ntrista

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut,

Totul trece ca o trâmbă de nori,

Vine vântul şi o destramă,

Vântul care scutură flori.

Nu te-ntrista că nimic nu se-ntoarce,

Râurile curg toate spre mare.

Oricât ai merge de repede,

Nu poţi s-ajungi până la zare.

Unii câini latră doar, alţii muşcă,

Bivolii sunt negri şi-mpung.

Pa pajistea tânără, iezii

Să-mbătrânească n-ajung.

Lasă steaua să cadă chiar

Dacă nu e de foc ci de gheaţă.

Poate venim din lumine ori poate

Din ceaţă venim şi mergem în ceaţă.

Tu nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut.

Totul se destramă ca o trâmbă de nori.

Vine vântul şi usucă dealurile

Pe care primăvara se ivesc flori.

scrisoare-poezia-de-zaharia-stancu

Unii-mi spun că eşti  încă frumoasă

Unii-mi spun că eşti încă frumoasă

Eu nu te mai văd azi în nici-un fel

Altădată vieţuiam în colibă

Şi visam că trăim în castel

Poţi să mă duci într-o vale adâncă

Şi să-mi spui că mă porţi pe câmpie

Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare

Să-mi spui că-i o bătrână vlăsie

Nu ştiu în ce parte se află apusul

Nici răsăritul încotro vine

Unii-mi spun cu cât eşti mai orb

Cu-atât lumea o vezi mai bine

Nu-mi mai văd nici măcar mâinile

Când le duc la gură să mi le muşc

Altădată ocheam Steaua Polară

Şi trăgeam în ea s-o împuşc.

zahariastancu_a

N-am să vă spun…

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagană, vii se leagană, vii foşnesc.

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,
Încap într-un flaut, într-o vioară.

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez şi margini de foc are şi soarele.
Vântul de seară mi-a spus c-o să moară
Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă strigă din patru parţi zările.
Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi
Şi-n curând o să moară sufocate şi mările.

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă
Şi de arbori plăpânzi care cresc.

ZAHARIA STANCU

Articole Conexe

Ultimele Articole