Categorized | Lumea Satului

Un primar cu dragoste faţă de trecutul, prezentul şi viitorul comunei

Posted on 16 June 2009

La MĂGURA

Un primar cu dragoste faţă de trecutul, prezentul şi viitorul comunei

dsc_0017

Nu întâlneşti în fiecare zi un primar cu atâta dragoste faţă de trecutul, prezentul şi viitorul comunei pe care o administrează, aşa cum este primarul comunei Măgura, Atanase Ionescu. Este adevărat, istoria trecută îl ajută, istoria prezentă o construieşte împreună cu concetăţenii săi, iar viitorul şi-l doreşte concretizat pe realizările trecute şi prezente. Iată, la Măgura, cu o existenţă de peste 8 000 de ani, aşa cum mândru ne spune primul gospodar al comunei, vin specialişti din diferite ţări să studieze trecutul, dar şi prezentul, într-un proiect internaţional, finanţat din fonduri europene, “Măgura – trecut şi prezent”.

Dovezile continuităţii pe aceste locuri se găsesc şi în descoperirile arheologice, aşa cum este celebrul “Inel de la Măgura”, descoperit de către Alexandrina şi Costel Istrate, locuitori ai comunei.

Atanase Ionescu, primarul comunei, cu o mare vechime şi experienţă în administraţia publică, are şi o mare disponibilitate în a comunica cu oamenii, o adevărată vocaţie de povestitor. Este o plăcere să-l asculţi, este o încântare să retrăieşti istoria unei localităţi alături de unul dintre cei care o şi construieşte.

” Cine nu-şi cunoaşte trecutul, nu apreciază prezentul şi nu-şi poate previziona viitorul, ne spune interlocutorul nostru. De când mă ştiu, am locuit, am muncit şi m-am format în această localitate. În acest sens, m-a preocupat trecutul şi istoria acstor locuri. Comuna Măgura este atestată, cel puţin din punct de vedere material, din mileniul 6 î.Ch. Se pare că este una dintre cele mai vechi aşezări din partea aceasta de ţară, aşa cum spun specialiştii Muzeului Judeţean, angajaţi într-un proiect impresionant alături de parteneri din Portugalia, Marea Britanie, Italia, Spania, Lituania, Irlanda, SUA etc.dsc_00611

S-a realizat şi un film de scurt metraj, intitulat “Magura Interactive”, de către specialişti americani. Au stat aici circa 20 de zile, au stat de vorbă cu oamenii, s-au interesat de viaţa şi realizările oamenilor din Măgura. Se poate spune că noi nu am venit din alte părţi, suntem “pari bătuţi” aici, suntem de peste 8 000 de ani pe aceste locuri. Trecutul a fost atât de interesant încât nu m-a lăsat să-l contemplu, ci m-a forţat a-l cunoaşte şi să intervin asupra prezentului, atât material, cât şi moral.dsc_0038

Activitatea în administraţie, cu anumite întreruperi, am început-o în 1972, înainte de 1989 am lucrat aproape 14 ani, apoi am avut alte activităţi în agricultură, în zootehnie, iar după revoluţia din 1989 am revenit în administraţie. Am fost şi director de Cămin cultural, din 1992 până 1996 am fost viceprimar, am lucrat şi la diferite societăţi agricole, iar în 2004 am revenit ca viceprimar. În 2008, la alegerile locale, locuitorii comunei Măgura mi-au încredinţat funcţia de primar. M-am format în mijlocul concetăţenilor mei, atât în funcţii de demnitate publică, cât şi în cele de execuţie. Am căutat să fiu cât mai eficient în toate aceste funcţii, atât ca obligaţie faţă de fişa postului, dar şi faţă de oamenii care au investit încredere în mine. Cel mai mare premiu pentru mine a fost aprecierea concetăţenilor mei în diferitele perioade ale activităţii mele.dsc_0039

Puteţi, domnule primar, să alcătuiţi un raport pentru concetăţenii dvs., chiar dacă nu sunteţi la finalul unui mandat?

În 2004, când am preluat funcţia de viceprimar, deşi relaţiile nu erau tocmai cordiale cu primarul, veneam de la formaţiuni politice diferite, eram şi neamuri pe deasupra, am căutat să armonizăm relaţiile interpersonale de natură a ne realiza obiectivele care erau mai mult decât necesare cetăţenilor. Modernismul trebuia să pătrundă şi la noi, utilităţile trebuiau puse la dispoziţia cetăţeanului pentru a micşora diferenţa, despre care tot vorbim, dintre sat şi oraş. S-a dus vremea satului patriarhal, cuceririle tehnologiei trebuie să pătundă în viaţa cetăţenilor comunei, mai ales în viaţa tinerilor care trebuie să posede cunoştinţele necesare pentru a fi la nivelul celor din mediul urban.dsc_0057

Trei obiective am avut prioritare în tot ce am făcut până acum: reţeaua unităţilor şcolare, instituţiile de cult şi problemele edilitare, pentru că, fiindu-mi iertată expresia, localitatea, din punct de vedere edilitar, era virgină.

Am început prin reabilitarea şcolilor, una din acţiunile cu care am început  a fost printr-un program FHARE în valoare de vreo 650 000 euro. Am reabiliat interiorul, exteriorul, acoperişul, am umblat la dotarea tehnică, am constituit două laboratoare de informatică, cu 40 de calculatoare. Am adus şcoala la nivelul celor de la oraş, dacă nu chiar peste unele din mediul urban. Ulterior, Şcolii generale i-am şi schimbat denumirea în Şcoală de arte şi meserii, ca urmare programului, dar şi a necesităţilor locale. Circa 60 000 de euro au fost folosiţi pentru perfecţionarea corpului profesoral, pentru tehnică modernă. Am reuşit să construim şi un grup sanitar în interiorul instituţiei de învăţământ, cu o suprafaţă de circa 147 mp, inclusiv o centrală termică. Toate acestea au fost relizate în perioada în care eram viceprimar, primar fiind d-l Nicuşor Ionescu. În atenţia mea a fost şi reabilitarea instituţiilor de cult. Enoriaşii, datorită stării materiale scăzute, nu şi-au putut permite întreţinerea acestora la un nivel corespunzător. Printr-o Hotărâre de guvern, în anul 2007, am beneficiat de 1 200 000 000 de lei. Am început, fără a definitiva, reabilitarea bisericii de centru.  Se punea problema reabilitării drumurilor din comună. Având nisipul aproape de noi, am căutat să le facem practicabile, dacă nu aveam posibilitatea să le asfaltăm, fiindcă era foarte greu de circulat pe ele. Ne-am gândit şi la petrecere timpului liber, în acest sens am amenajat o bază sportivă, pe care astăzi, prin dotări corespunzătoare, să încercăm să-i ridicăm standardele. Acestea au fost problemele din perioada mandatului meu ca viceprimar. Acum, după accederea în funcţia de primar, s-a pus problema construirii unui podeţ la Guruieni, comuna Măgura fiind alcătuită din două sate: Măgura şi Guruieni. Construcţia podeţului s-a ridicat la aproape 170 milioane de lei şi a fost prima mea intervenţie după accederea în funcţia de primar fiindcă începeau muncile agricole pe cele 600 de ha şi locuitorii nu puteau ajunge acolo. A fost nevoie să schimbăm tâmplăria şcolii de la Guruieni, urmează s-o reabilităm, dar va trebui să luptăm pentru a o păstra ca şcoală, să nu fie desfiinţată. Am înfiinţat şi un cabinet de informatică, am schimbat tâmplăria şi la grădiniţa din Guruieni. Căminul cultural din Guruieni este mult mai mare decât cel din Măgura, era de nefolosit, atâ prin dotări cât şi prin întreţinere. I-am făcut o reabiliatre generală, o reparaţie capitală, schimbând tâmplăria, zugrăvit interior şi exterior, lucrări care i-au dat funcţionalitate, urmând să-i dăm şi dotarea artistică corespunzătoare. Instituţiile de cult nu aveau tâmplărie, am înlocuit-o pe cea veche, iar prin prevederi bugetare doresc să schimb şi acoperişul. Marea problemă a satului Guruieni era partea de sus a satului, pe aproximativ 4 km de reţele de uliţe, care erau impracticabile. Printr-un efort de circa 700 milioane am reuşit să aduc piatră de râu de Dâmboviţa şi să pietruiesc acea porţiune de drumuri. Astăzi, cu mare plăcere vă spun, se poate circula în mod civilizat, mergi ca la oraş, oamenii fiind parcă mai mulţumiţi decât atunci când am asfaltat şoseaua principală  DJ 506, care leagă Vităneştiul cu partea de nord a judeţului. Aceea a fost lucrarea mare, importantă, pe care nu o puteam realiza fără sprijinul preşedintelui Consiliului Judeţean, Liviu Nicolae Dragnea. A fost pentru prima dată când am simţit că o personalitate îşi îndreaptă privirea spre noi. A fost începutul modernizării: asfaltarea DJ 505, de la Vităneşti până la ieşirea din Guruieni. Am simţit-o că este pentru noi. Toare aceste lucrări le-am făcut cu sume defalcate din TVA şi din sumele de echilibru repartizate de Consiliul Judeţean.dsc_0037

La Măgura, am început cu înfiinţarea unei clase “Step by Step”, într-o locaţie din cadrul grădiniţei. Am reabilitat toată instalaţia, am mobilat-o, e cu totul altceva, ar trebui să se generalizeze acest tip de clase. Am amenajat o bibliotecă, cu un număr important de carte şcolară, am dat în funcţiune centrala termică, acum , această şcoală, arată foarte bine.

(va urma)

Elena GEORGESCU

Ion SĂLCEANU

Arhiva

Activitate

Vizite: