”Un fenomen atât de uman, cum este cultura, nu se poate pierde”
Scurt dialog despre cărți, cultură, vocație și responsabilitate
cu
d-na Silvia COLFESCU
Directoarea editorială a editurii VREMEA
– Stimată doamnă Silvia Colfescu, directoare a editurii VREMEA, sunteți în cea de-a doua zi a celei de-a opta ediţii a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, care se desfăşoară în perioada 29 mai – 2 iunie, în complexul Romexpo din Bucureşti. Vă rog să ne împărtășiți primele impresii despre această impresionantă sărbătoare a cărții…
– Suntem bucuroși că a început un nou Târg de carte, este ocazia cea mai bună pentru noi să luăm legătura cu cititorii noștri, să testăm gustul pieții, să cunoaștem nevoile pieții, să vedem în ce măsură ceea ce edităm se înscrie pe filonul interesului oamenilor. Constatăm cu plăcere că, în general, ei apreciază ceea ce facem, ceea ce înseamnă că ne-am îndeplinit menirea de a aduce oamenilor ceea ce ei doresc să citească și, de asemenea, ne-am îndeplinit menirea de a edita cărți bune și de a le aduce pe piață. Am editat peste 15 titluri pentru acest Târg de carte, din toate colecțiile noastre: ”Fapte Idei Documente”, ”Planeta București”, din colecția” În jurul lumii” și din colecția ”Poesis”. Una dintre cele mai frumoase cărți este o carte foarte specială, se numește ”Genialogii”. Este semnată de Cristian Bădiliță, patrolog, istoric al religiilor, poet, eseist, o personalitate complexă și care acum își dezvoltă valențe plastice, pentru că lucrează foarte perseverent, pentru a-și transcrie poemele pe diverse suporturi în culoare. ” Genialogii ” este o carte foarte specială, este oglinda spiritului foarte viu al acestui om, un om, de altfel, pe care nici nu poți să-l clasifici în vreo categorie, pentru că atinge toate categoriile scriituri și văd că acum se înscrie și în cele ale artei. Un soi de personalitate a Renașterii, multilateral. ”Genialogii” , o carte de frondă, începând de la conținut și sfârșind cu aspectul ei, îi cere cititorului un mic efort de citire, un mic efort de înțelegere și-l răsplătește cu o mare satisfacție estetică. Este un poet de seamă al generației sale și, între altele, avem aici expusă, în loc de coperta cărții, așa cum ne-am obișnuit, una dintre poezii, scrisă chiar de el pe un fond albastru, cu litere colorate și mai este și un text extrem de frondeur. Este demisia lui din Uniunea Scriitorilor, în care expune motivele pertinente, dar foarte dezagreabile pentru cei care sunt ținta ironiilor și criticilor lui, ale demisie lui din Uniunea Scriitorilor.
– În urmă cu două zile am publicat un material pe care l-am intitulat ” Cristian Bădiliță, de la demisie la evenimente culturale de excepție”, acolo am și reproduc acest poem-demisie și unde am afirmat că unui poet adevărat nu-i este necesară apartenența la o anumită uniune plină de ”caracude”, acolo unde nu contează, spune poetul, decât ” figuraţia şi cotizaţia”.
– Așa este…
– Nu cu mult timp în urmă, l-am întâlnit, fiind vecini de compartiment, într-un tren care circula pe distanța București-Craiova, pe istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de externe al României, și care m-a rugat să vă transmit aprecirile domniei sale pentru activitatea pe care o desfășurați la editura VREMEA, editură pe care cu plăcere o descoperise pe coperta cărții mele ”Dialoguri fundamentale.
– Mulțumesc foarte mult. Domnul Cioroianu este un istoric important al momentului actual.
– Revenind la acest Salon al cărții, vă rog, stimată doamnă Silvia Colfescu, să faceți câteva aprecieri asupra lui, dar și asupra a ce a însemnat Târgul de carte din noiembrie 2012. Vă rog…
– Ambele târguri, ambele evenimente au un public identic. Foarte mulți dintre iubitorii cărții din București așteaptă aceste evenimente ca să-și reaprovizioneze rafturile bibliotecilor, notează aparițiile între târguri și vin aici adeseori cu liste gata pregătite. Acum trebuie să vă spun că, aici fiind cărțile mai ieftine cu 20%, este o economie notabilă pentru bieții oameni, mai ales în zilele noastre atât de dure. Nu pot să spun că există diferențe din acest punct de vedere, publicul este același, entuziasmul oamenilor pentru carte este același. Ceea ce scade este, totuși, afluența numerică, pentru că mulți oameni, unii dintre cititori care sunt deja vârstnici, ori abandonează, ori trec întro lume mai bună în care cititul cred că-i gratuit și ceilalți, unii dintre ei, renunță din motive financiare. Alții se mai cartelează și împrumută cărțile de la unul la altul, se găsesc o mulțime de formule și cititori noi nu se ivesc pe măsura pieirii celor vechi. Din păcate, tineretul nu dă o recoltă de cititori care să echilibreze pierderile din vechea gardă. Ce să facem? Vom încerca să supraviețuim, totuși, pentru că avem nădejdea că un fenomen atât de uman, cum este cultura, nu se poate pierde.
– Nici vechea gardă, dacă-mi permiteți să-mi spun opinia, nu arată drumul tineretului spre carte, spre librărie, spre bibliotecă…
– E greu să spui asta când sunt case cu biblioteci enorme, și cunosc multe cazuri în care copiii și nepoții familiei nu ridică o carte dintrun raft, deși părinții și bunicii lor stau cu cartea în mână tot timpul, dar ei se uită cu dispreț, să știți! Cred că marea vinovată pentru acest lucru este școala. Cred că școala la noi în țară a decăzut enorm în 23 de ani. Nu-i mai învață pe copii să-și folosească creierul, au făcut din ei niște abonați ai referatelor de pe internet,în loc ca elevul să citească o carte, citește referatul. Îl mai și învață papagalicește fără să-l înțeleagă, îl reproduce pe hârtie și cu asta a absolvit școala. Este o crimă împotriva acestui popor, fiindcă este frustrat de cultură, și aceasta o face școala.
– Credeți că una din cauze este și faptul că profesia de dascăl nu are responsabilitatea actului didactic, responsabilitatea misiei, puterea cu care este investit de părinți pentru a face ceva în numele lor pentru copilul trimis la școală?
– Ei nu au responsabilitate și atunci se plâng că nu au parte de respect! Este un cerc vicios. Un dascăl bun și astăzi, când intră întro clasă, indiferent ce copii infernali sunt în ea, obține disciplină, obține interes, dar pentru asta trebuie să înțelegi copilul, trebuie să-ți iubești meseria și să iubești copiii, să-i faci să înțeleagă ceea ce vrei să le transmiți. Asta se numește vocație! Nu mai avem dascăli cu vocație…
– Sau avem foarte puțini…
– Avem numai dascăli cu interes pentru bani, pentru ore libere, pentru vacanțe mari, ori acestea toate sunt un avantaj, dar dacă vocația lipsește, totul se duce de râpă întro țară. Totul pornește de la vocația profesorului!
– Stimată doamnă Silvia Colfescu, vă mulțumesc pentru gândurile Domniei Voastre și vă rog să-mi permiteți să vă mărturisesc, absolut confidențial, că mă simt onorat că mi-am publicat cartea ”Dialoguri fundamentale” la importanta și curajoasa editură VREMEA, pe care o conduceți, și-mi doresc să mă mai înalț și cu alte ocazii pentru a avea curajul de a bate la poarta editurii și să-mi deschideți ușa.
– Deschidem întotdeauna ușa cărților bune!
A consemnat
Ion BĂDOI