Tag Archive | "salcia"

“Răbdarea este un uriaş defect al poporului român!”

Tags: , , , ,


                               DIALOGURI  FUNDAMENTALE

                                                        cu

                                                  scriitorul

                                             ION CRISTOIU

 

 

 

Ion BĂDOI : Domnule Ion Cristoiu, sunteţi în Teleorman pe urmele scriitorilor reprezentativi ai acestei părţi de ţară. Cum îl simţiţi pe Zaharia Stancu, prozatorul colţuros şi contestat, poetul delicat, dar nereceptat la adevăratul fior metaforic, după 20 de ani de reaşezare a literaturii române?

 

ati-fost-deputat-maestre-zaharia-stancuIon CRISTOIU : Nu sunt neapărat pe urmele scriitorilor din Teleorman, ci sunt pe urmele realităţilor din Teleorman. Îmi place să ies din când în când din bordelul politic, bordelul care este Bucureştiul şi care ne creează o imagine falsă despre întreaga ţară, să merg în realităţi, cum ar spune Nae Ionescu, şi călătoria aceasta în sudul ţării, o zonă pe care nu am văzut-o până acum, e o experienţă de reporter, de scriitor, de comentator politic şi , sigur, în această călătorie nu se putea să nu trec şi prin locurile legate de scriitorii din Teleorman, de scriitorii români. În legătură cu Zaharia Stancu, cred că procesul de uitare a început mai demult, înainte de 1989, încă de prin anii când la conducerea Uniunii Scriitorilor a venit o altă generaţie. E un scriitor uitat pe nedrept. Îmi atrăgea cineva atenţia, chiar aici, în Salcia, că Zaharia Stancu a fost un mare gazetar, chiar presa ar fi trebuit să-l redescopere, iar ca scriitor, probabil ar fi avut nevoie, şi încă are nevoie, de un critic modern, care să-l interpreteze şi dintr-o altă perspectivă decât cea realist – socialistă. Ca specialist, să zicem,  în proletcultism, am scris o istorie a proletcultismului în România, cred că Zaharia Stancu este, alături de Griviţa ’33, 1907, Lupeni ’29, victima asumării operei sale de către comunişti. Opera lui, în principal „Desculţ”, a fost folosită, din punct de vedere propagandistic, ca o  „critică a regimului burghezo – moşieresc, denunţarea vieţii grele a ţăranului”, iar după 1989, paradoxal, romanul „Desculţ” a fost identificat ca fiind comunist, când de fapt el este un mare roman.

 

Ion BĂDOI: Cum poate lumea înconjurătoare să zguduie lumea unui scriitor, cât şi cum poate lumea unui scriitor să zguduie lumea din jur?

 

Ion CRISTOIU: Lumea unui scriitor nu poate să zguduie cu nimic lumea din jur, uneori nu poate să zguduie nici o conştiinţă, mai ales că, dată fiind evoluţia literaturii din ultimul timp, putem vorbi tot mai puţin de lumea unui scriitor, deoarece de mult operele nu mai au o lume a lor, nu mai au personaje, nu mai au spaţii, nu mai au acţiune şi, din acest punct de vedere, e greu de vorbit de influenţa lumii scriitorilor asupra lumii celorlalţi. Lumea din jur pe mine nu mă zguduie, nu mă mai zguduie demult. La început, după 1989, m-a zguduit, acum mă face să surâd deoarece se repetă. Ca scriitor, de aceea şi merg în realitate, mă ajută să-mi strâng date despre o viziune gogoliană asupra României. Cred că România în tranziţie, ca şi Rusia lui Gogol, ca şi România lui Caragiale, sunt surse de inspiraţie care, la un moment dat o să dispară, nu cred că  România va fi bezmetică în eternitate şi cred că trebuie să profit de aceste date. Chiar călătoria în Teleorman deja mi-a oferit foarte multe fapte în care realitatea depăşeşte în absurd născocirea, până şi născocirea lui Gogol.

 

Ion BĂDOI: Domnule Ion Cristoiu, răbdarea este o calitate sau un uriaş defect al poporului român?

 dialoguri-fundamentale-cu-scriitorul-ion-cristoiu

Ion CRISTOIU: Cântată de toată lumea, răbdarea este un uriaş defect al poporului român, deoarece răbdarea poate fi, şi chiar a fost, o formulă de mascare a oportunismului. Poate că pe vremea popoarelor migratoare sau în raport cu turcii, poate că această răbdare a fost bună. Acum, când lumea se mişcă iute şi se iau decizii radicale, această răbdare identică cu plecarea capului ca să nu-l taie sabia cred că este negativă pentru români.

 

Ion BĂDOI: În mai multe ocazii vorbiţi despre demisie ca o parte importantă a instituţiei asumării răspunderii. De ce nu vor românii să-şi asume răspunderea?

 

alex-stefanescu-a-scris-ca-am-obsesia-interesantuluiIon CRISTOIU: Nu vor să-şi asume răspunderea deoarece au răbdare, cum spuneţi dvs. Pe de-o parte, cei care ar trebui să-şi dea demisia, şovăiala lor, sau refuzul lor de a-şi da demisia, are o dublă explicaţie. Pe de-o parte, ei nu sunt oameni demni, şi, din acest punct de vedere, cel puţin, clasa politică din România post decembristă, nu are oameni demni şi are oportunişti, iar pe de altă parte nu există, la nivelul societăţii româneşti, o asemenea presiune asupra unui demnitar, a unui şef, a unui politician, presiune morală, de opinie publică în stare să-l oblige să demisioneze.

 

Ion BĂDOI: Se cunoaşte faptul că, la cererea fostului ministru al culturii ,Andrei Pleşu, v-aţi dat demisia din toate funcţiile pe care le deţineaţi, la începutul anilor ’90, ca o dovadă a „asumării” perioadei comuniste. Aţi fost singurul care aţi făcut-o! Ce v-aţi asumat din acea perioadă, domnule Ion Cristoiu?

 

Ion CRISTOIU: Eu nu mi-am dat demisia ca asumându-mi responsabilitatea. Eram redactor şef la revista „Teatru” şi , cum era ea, aşa, revistă lunară, în ea publicase chiar domnul Pleşu. În această revistă s-au publicat  traduceri din Bulgakov de Maşa Dinescu, care era soţia celebrului disident din vremea respectivă, în această revistă am scris eu în ultimii ani ai lui Ceauşescu, eu, ca redactor şef, articole, un eseu ultra – elogios despre spectacolul cu Eminescu al lui Ion Caramitru şi maestrul Dan Grigore de la Ateneu. Nu-mi asumam nicio responsabilitate din acest punct de vedere, deoarece consideram, şi consider şi-acum, că cei care au scris , n-au nicio responsabilitate şi din simplu motiv că scrisul, inclusiv scrisul în favoarea lui Nicolae Ceauşescu, nu influenţa cu nimic, deoarece era un scris obligatoriu, cu clişee. Mi-am dat demisia pentru că domnul Pleşu apărea sistematic la televizor şi se plângea că foştii redactori şefi nu-şi dau demisia pentru ca să-i vină redactorii şefi ai lui. Uite că au venit, iar de revista „Teatru” n-am mai auzit din 1989 până acum. Nici azi nu mai ştiu nimic!

 

Ion BĂDOI: Aţi înfiinţat primul ziar privat din România postdecembristă, Observator, aţi dus Zig Zag-ul la peste 600 000 de  exemplare, record ameţitor şi pentru acea perioadă când se citea furtunos şi pe nemestecate, dar aţi pus bazele, în 1992, Evenimentului Zilei, adevărat deschizător de drumuri jurnalistice pentru presa românească. Aveţi nostalgia acelor vremuri?

 

ion-cristoiu-la-salciaIon CRISTOIU: În primul rând, nu am pus bazele primului ziar privat, am colaborat la primul ziar privat, e foarte important de spus aceasta, deoarece cei care şi-au făcut ziare în anii 90, cred că au o problemă cu trecutul. Graba lor şi ştiinţa lor de a-şi face ziare private, în ianuarie – februarie 1990, spre deosebire de mine care mai credeam că va fi perestroika, arată că aveau informaţii în plus faţă de noi, muritorii de rând. Am nostalgia din două puncte de vedere, hai, să-i zicem nostalgie!

În primul rând, a fost vremea când ziariştii îi îmbogăţeau pe patroni. Eu, cel mult, am devenit patron, să spunem acţionar, la trustul „Expres”, în calitate de jurnalist. Mihai Cârciog şi Cornel Nistorescu mi-au dat acestea acţiuni tocmai pentru că eram jurnalist. În al doilea rând, era un mare entuziasm al unei întregi generaţii tinere, care voia să facă gazetărie, şi chiar făcea gazetărie. Nu mai este acea vreme, acum jurnalistul, indiferent de talia lui, depinde de mogul, iar ceilalţi, mai tineri, nu mai consideră gazetăria o profesie pentru care trebuie să-ţi dai viaţa.

 

Ion BĂDOI: Aţi condus şi un important post TV, v-aţi implicat în politica de promovare a unor jurnalişti de talent, dar v-aţi depus mandatul, ca să folosesc o formulare deja celebră, când patronatul v-a cerut să trimiteţi acasă peste 100 de lucrători. Se pare că şi de data asta aţi avut dreptate…

 

sunt-pe-urmele-realitatilor-din-teleormanIon CRISTOIU: Plecările mele sistematice de la diferite publicaţii, televiziuni, îşi au explicaţia în faptul că am sesizat cu cinci minute înainte hotărârea patronatului de a renunţa la mine şi atunci am hotărât să plec eu. În al doilea rând, îmi place, mi-a plăcut să fac proiecte timp de maximum o jumătate de an, până când trustul ,televiziunea sau  ziarul iau avânt. După asta, era o muncă de rutină, nu în ultimul rând, asta şi explică de ce nu îmi surâde acum, şi nu aş accepta în veci, să mai conduc o publicaţie sau o televiziune. Pentru mine, care am un spirit nemţesc, fără a fi neamţ, mai degrabă occidental, a conduce o instituţie de presă înseamnă a nu mai putea să fac altceva pentru că stau de dimineaţa până seara la instituţia respectivă şi, în condiţiile în care eu cred că presa de la o anumită vârstă este o risipă de talent şi de energie, prefer să mă iluzionez că scriind proză rămân în posteritate, decât cu gazetăria cu care nu rămâi nici măcar în timpul vieţii în amintirea contemporanilor.

 

Ion BĂDOI: Domnule Ion Cristoiu, sunteţi jurnalistul care a plătit cea mai mare sumă ( peste 1 miliard de lei!!!) pentru articolele dvs. Devenise Ion Cristoiu incomod, periculos pentru libertatea de exprimare, aşa încât să fie pedepsit pentru a le fi drept pildă altora, ce s-ar fi încumetat să gândească mai profund şi mai la vârful piramidei sociale şi politice?

 

Ion CRISTOIU: Nu, nu sunt dintre jurnaliştii care îşi fac o glorie din a se considera nedreptăţiţi. Dacă aţi observat, din 1989 şi până acum, eu nu am făcut caz de presiunea asupra mea. Bănuiesc că este, au fost, dar cred că asta este misiunea jurnalistului. Ar fi stupid să credem că noi putem să-i ciomăgim în fiecare zi pe politicieni, iar ei să ne surâdă. Este normal ca şi ei să răspundă, asta este lupta! Este adevărat, am două mari amenzi, dacă se poate spune aşa, le-am plătit. Ele au fost pe partea civilă, au fost prefaţa a ce va fi Codul civil acum. La vremea respectivă, am atras atenţia asupra acestui pericol reprezentat de pagubele morale, nu m-a luat nimeni în serios fiindcă nu există solidaritate în presă şi cred, repet, că sunt un antemergător în ceea ce priveşte amenzile care vor fi încasate de jurnalişti după intrarea în vigoare a noului Cod civil.

 

Ion BĂDOI: Aţi atacat toate temele posibile, de la prestaţii muzicale la evenimentele din decembrie 1989, de la artă la loviturile de stat şi de la istorie la „cea mai frumoasă dintre lumile posibile”, aşa cum definea Ana Blandiana lumea drumeţului prin lume. De care temă vă simţiţi mai atras sufleteşte?

 

nici-azi-nu-mai-stiu-nimic-de-revista-teatruIon CRISTOIU: Să spunem că de toate, pentru că nu pot să mă fixez într-o singură temă. Există o unitate a acestor preocupări, ea a fost sesizată de Alex Ştefănescu în „Istoria literaturii contemporane”, unde spune despre mine că am obsesia interesantului, deci gazetarul Cristoiu se regăseşte şi în istoricul, şi în  istoricul literar, prozatorul şi autorul de note de călătorie. O a doua caracteristică a acestor preocupări e faptul că sunt un sceptic absolut, pe zi ce trece devin tot mai sceptic, dacă un sceptic absolut poate fi şi mai sceptic. Chiar am o viziune sceptică, satirică asupra lumii şi , pornind de la evenimentele din decembrie până la notele de călătorie, eu nu văd lumea sub o formă, sub o ipostază lirică sau optimistă, ci sub o ipostază ironică şi sceptică.

 

Ion BĂDOI: Domnule Ion Cristoiu, aţi fost numit vârf de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluţiei. Desigur, se vorbea despre Revoluţia română din decembrie 1989. A fost revoluţie, a fost loviluţie, au fost evenimente, a fost o mare dezordine, a fost un nou început?

 

noi-suntem-domnule-cristoiu-neamurile-incaltate-ale-celebrului-descultIon CRISTOIU: Ştiu, formularea aceasta aparţine unui”domn” care ne-a înjurat pe toţi cei care am încercat să stabilim adevărul despre evenimentele din decembrie. Eu cred că aşa zisa revoluţie din decembrie s-a falsificat pe ea însăşi, deoarece tot ceea ce am scris în februarie 1990, într-un celebru, de care mă mândresc, articol în “Expres”, “22 decembie 1989 – o după-amiază cu prea multe întrebări”, s-au confirmat, la ora actuală e aproape o axiomă faptul că ne-am aflat în faţa unei lovituri de stat.

 

Ion BĂDOI:  “În aprilie 90, am fost îmbolnăvit, pentru că am scris despre o posibilă amantă a lui Iliescu, cu care s-a deplasat în prima sa vizită oficială în afara ţării. Mi-a fost făcută o injecţie şi am zăcut o vreme în spital“. Aşa spuneaţi dvs. Ce este adevărat, ce este poveste, ce a mai rămas din această halucinantă ştire?

 

ferestrele-termopan-n-au-fost-ale-lui-zaharia-stancuIon CRISTOIU: Nu e o poveste, eu nu-mi dramatizez viaţa. Nu era vorba de o amantă, să-i spunem o apropiată a fostului preşedinte Ion Iliescu. Se pare că toţi preşedinţii au pompadure şi scopul a fost nu atât pedepsirea gazetarului Ion Cristoiu, ci trecerea lui pe linie moartă un timp pentru ca la conducerea revistei “Zig-Zag” să vină altcineva. Acesta a fost scopul. Repet, nu a fost vorba de o acţiune de pedepsire, ci de o acţiune care viza înlocuirea conducerii la revista “Zig-Zag”. Aşa a fost, sunt martorii din vremea respectivă, nu fac caz din acest lucru. Îl consider ca intrând în mersul firesc al vieţii, dacă mă gândesc că alţii au mers la ghilotină pentru ceea ce au scris.

 

Ion BĂDOI: Tot dvs. scriaţi, ca o justificare a stilului „Evenimentului Zilei” din perioada începuturilor: „Am introdus faptul divers într-o presă care avea numai opinie”. Era prea obositoare „opinia” pentru românul acelor ani, este obositoare şi acum, sau încă nu au apărut cu adevărat elitele ale căror opinii să poată dinamita societatea românească, să o poată direcţiona, să o poată scoate din această totală degringoladă?

 

interesanta-opinia-teleormanuluiIon CRISTOIU: Era vorba de o presă care seamănă uluitor cu cea de acum, în sensul că era o presă în care aproape toate paginile unui ziar aparţineau părerilor, nu opiniilor, şi erau păreri de câte 10 – 15 file de manuscris. Nu erau nici măcar analize, erau păreri pătimaşe, puncte de vedere pătimaşe, în stilul lui, fiindcă tot suntem în Teleorman, Cocoşilă , românii având această boală de a-şi da cu părerea despre orice, şi începuse să devină plicticoasă pentru marele public. Eu compar revoluţia produsă de „Evenimentul zilei”, la vremea respectivă, cu revoluţia produsă de „Universul”, în perioada lui Carol I, când toate celelalte ziare erau politice de  partid, şi a venit „Universul” care se mai ocupa şi de faptele obişnuite. Însă, eu nu cred că „Evenimentul zilei” a promovat faptul divers. Sub conducerea mea, „Evenimentul zilei” a promovat ştirea. Eu repet cu încăpăţânare, riscând să-i enervez pe mulţi, că acea  „celebră” ştire, de care mie nu-mi este ruşine, pentru că era amuzantă, cu găina care naşte pui vii, este o ştire. Eu aş preda-o la facultate, deoarece  o găină care face ouă nu este o ştire, dar o găină care naşte pui vii este ştire, deoarece ştirea se referă la fapte ieşite din normal, din comun. Acesta este rolul presei.

 

                                                        ( Continuare în numărul viitor)

 

                                                                   A consemnat Ion BĂDOI

Dialoguri Fundamentale cu Marius Petcu, preşedintele CNSLR FRĂŢIA

Tags: , , ,


DIALOGURI FUNDAMENTALE

 

cu  Marius Petcu, preşedintele CNSLR FRĂŢIA

 

 1  “Ca lider sindical responsabil, , între îngheţarea salariilor şi pierderea locurilor de muncă, sunt mai preocupat de păstrarea locurilor de muncă”

 

 

  • Domnule Marius Petcu, am dorit să avem acest dialog din cel puţin două motive: sunteţi teleormănean şi sunteţi preşedintele celei mai mari organizaţii sindicale naţionale Pentru început, vă rog să ne vorbiţi despre originile dvs. teleormănene…

 

  • – Da, sigur. Întotdeauna mă întorc cu bucurie pe meleagurile teleormănene. Bunicii mei, tatăl meu, sunt din Comuna Salcia, satul Tudor Vladimirescu, şi am nostalgia copilăriei. Desigur, erau alte vremuri, altfel vedeam atunci acele locuri, oamenii şi tot ce se întâmpla în jurul meu. Acum, de la „înălţimea” acestei funcţii pe care aţi evocat-o, îmi dau seama că discrepanţele acestea majore ar trebui să beneficieze de un sprijin mai mare din partea noastră, indiferent că suntem oameni politici, lideri de sindicat sau oameni care conduc administraţia centrală. Este inadmisibil să existe două categorii de Românii, o Românie dezvoltată, la oraş, şi o Românie abandonată, la ţară. Din punctul acesta de vedere, mesajul meu pentru cei care trăiesc pe meleagurile teleormănene este că prin tot ceea ce pot să fac în relaţia mea cu politicienii, cu guvernanţii, este să încerc să transfer cât mai multe resurse în zona rurală, pentru oamenii ei care merită să beneficieze de tot ce înseamnă civilizaţia anului 2009.
  • dsc_0106Domnule preşedinte, CNSRL FRĂŢIA este cea mai mare organizaţie sindicală naţională şi cuprinde aproximativ 800 000 de sindicalişti. Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Marian Sârbu, vorbea în urmă cu câteva zile de peste 800 000 de şomeri numai în anul acesta. Nu vi se par alarmante aceste cifre?
  • – Ba da, sunt alarmante. Eu cred însă că ministrul muncii se referă nu numai la pierderile de locuri de muncă ale actualilor salariaţi, ci vorbeşte şi de cei care , datorită efectelor crizei financiare în Europa, s-ar putea întoarce din Spania, din Italia, din alte ţări europene. Poate că aşa este, să spunem, suportabilă cifra. Dacă este vorba însă de pierderea a 800 000 de actuale locuri de muncă din ţară, este chiar dramatic, iar această lucrare, dacă nu este gestionată cu echilibru de către guvern, va conduce la reacţii dure din partea mişcării sindicale. Până la urmă, este,sigur, interesul nostru să protejăm locurile de muncă, dar cred că este şi interesul guvernului să relanseze economia. Economia nu se relansează cu şomeri sau cu cei care sunt asistaţi social, se relansează cu oameni care lucrează în domenii de activitate care pot să refacă infrastructura România, care pot să aducă o componentă serioasă în economie.
  • Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România este o organizaţie „independentă faţă de partidele politice, de organele de stat şi de patronat”. Totuşi, de curând, aţi semnat cu PSD un adendum la protocolul de colaborare. Ne puteţi spune mai multe despre această colaborare? A intrat FRĂŢIA în PSD?
  • – Nu, n-a intrat FRĂŢIA în PSD. Această colaborare are origini mai vechi, din perioada în care partidele politice se decantau pe doctrine politice. La vremea respectivă, social democraţia a fost recunoscută de către confederaţia noastră ca fiind cea mai apropiată de , dacă vreţi, aspiraţiile noastre, ale celor care trăiesc din salariu, aici incluzând, desigur, şi pensionarii. Sigur, am avut un acord de colaborare care s-a derulat în mai multe etape, iar acum, de ultimă oră, cum aţi remarcat, am încheiat un adendum care să consolideze această relaţie de parteneriat. Noi avem un obiectiv clar: avem nevoie de sprijinul unui partid politic, al celui mai mare partid politic, în plan parlamentar şi în plan guvernamental. Protecţia locurilor de muncă, de care vorbeam mai devreme, o legislaţie cu caracter social, mai aproape de mişcarea sindicală şi de salariaţi, reprezintă un interes pe care-l declarăm şi acum. Dacă, pentru a satisface acest interes, trebuie să păstrăm o colaborare cu Partidul Social Democrat, o vom face. Eu am pus-o în dezbaterea tuturor organizaţiilor membre ale CNSRL FRĂŢIA şi am obţinut sprijinul pentru a putea avea această colaborare. Fac însă precizarea că nu există nicio modificare în statutele noastre care să arate o schimbare a strategiei noastre, o schimbare a doctrinei noastre, o subordonare a noastră faţă de acest partid politic sau faţă de oricare alt partid politic. Ne vedem fiecare de activităţile noastre, dar am declarat această colaborare care, cred eu, este în avantajul sindicaliştilor.
  • dsc_0114Nu consideraţi că, din momentul în care anumiţi lideri de sindicat primesc funcţii de conducere prin anumite ministere sau primesc locuri eligibile pentru Parlament, se produce o anumită depărtare de problemele membrilor de sindicat?
  • – Am avut şi noi această preocupare şi am încercat să aflăm dacă , promovând oameni în structuri guvernamentale sau în Parlament, există o îndepărtare a noastră de marea masă de sindicalişti. Eu cred că noi am vrut să profităm de această colaborare pentru a avea în Parlament sau în structurile guvernamentale voci ale mişcării sindicale, pentru că altfel nu facem altceva decât, din afara jocului, să încercăm să influenţăm, nu întotdeauna pe calea negocierilor, care se întâmplă în ultima perioadă să nu mai aibă sorţi de izbândă, şi, de multe ori, pe calea acţiunilor de stradă sau a acţiunilor de protest, a grevelor. Atunci, am găsit o formă suplimentară, care face ca noi să nu abandonăm nici negocierile, nici acţiunile de protest, o formă suplimentară de a orienta nişte colegi de-ai noştri, care să devină voci în interiorul sistemului. Până acum, ele au funcţionat. Vă dau exemplu pe ministrul muncii, Marian Sârbu, care este un fost vicepreşedinte al CNSRL FRĂŢIA, şi este cu neputinţă să nu recunoaştem influenţa lui majoră asupra felului în care a fost elaborat Codul muncii, un cod favorabil salariaţilor, şi la felul în care se poartă negocierile în această perioadă în care dorim protejarea locurilor de muncă şi a intereselor salariaţilor. Dacă este să trag o linie între câştiguri şi pierderi, cred că avem mai mult de câştigat din promovarea unor oameni în zonele acestor structuri.
  • hk4s5646Guvernul României negociază un împrumut cu Fondul Monetar Internaţional. Se vorbeşte de Banca Mondială, Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiţii. Care este poziţia celei mai mari confederaţii sindicale din România în legătură cu acest împrumut?
  • – Iată, suntem cu o oră înainte de întâlnirea cu preşedintele Băsescu, de la Cotroceni, la care voi participa (25 martie 2009, ora 15.15, ora discuţiei noastre), şi sunteţi singura structură media cu care discut înainte de întâlnire. Cu celelalte voi discuta după întâlnire. Intenţia mea este să aflu de la preşedintele Traian Băsescu , dacă vreţi, nişte dedesubturi ale negocierilor. Experienţa noastră trecută ne arată că ele n-au fost foarte transparente. Nu ni se dau nici perspective, nu ni se spune exact care sunt condiţiile acelea dureroase şi, pentru a câştiga timp, guvernanţii şi reprezentanţii Fondului ne prezintă doar parţial ceea ce înseamnă condiţionările în ceea ce priveşte acordarea acestui împrumut. Eu voi merge cu un mesaj clar la această întâlnire, în care voi încerca să-l avem pe preşedintele Băsescu aliat în acest demers pe care-l facem, dacă vrea să relanseze economia. Dacă vrea să traverseze cu România pe care astăzi o conduce perioada de criză economică, trebuie să se gândească la relansare economică, iar aceasta se face cu protejarea locurilor de muncă şi nicidecum cu ajustări salariale. Putem să discutăm despre o presiune pe fondul de salarii atunci când vorbim de salariile foarte mari. Dacă este să fie solidaritate, considerăm că nu numai pensionarii şi cei cu salarii mici şi mijlocii trebuie să plătească costurile acestui împrumut, ci, mai ales, cei care au făcut acumulări consistente în ultimii ani.
  • dsc_0110Insist în a vă întreba, domnule preşedinte Marius Petcu. Este necesar acest împrumut pentru România? Va rezolva el problemele acestei grave crize economice?
  • – Nouă ni s-a spus, până în acest moment, că acest împrumut are un caracter preventiv, că banii nu vor fi folosiţi pentru consum, dar nu vor fi folosiţi nici măcar pentru dezvoltare. Vor fi folosiţi pentru a proteja cursul de schimb valutar. Pentru a nu fi atacuri la acest curs, care ar putea pe urmă să ducă în cascadă la inflaţie etc. Eu mă aşteptam ca un astfel de acord, şi ar fi fost mult mai important, un astfel de împrumut să se ducă direct în economia românească. Adică, o sumă aşa de mare ar fi putut cu adevărat să relanseze economia românească. Faptul că-i ţinem acolo doar să-i descurajăm pe unii care ar încerca să se joace cu cursul valutar, mi se pare mai mult un joc între bancheri şi care nu va avea efecte pozitive pentru cei care sunt îngrijoraţi astăzi că-şi vor pierde locurile de muncă.
  • Vorbeaţi de curând despre „refuzul de a plăti poliţa crizei economice generate peste ocean” şi despre măsurile de austeritate care ar trebui să-i vizeze şi pe „potentaţii României”. Puteţi să detaliaţi?
  • – Da, în mod obişnuit , astfel de crize îi afectează în primul rând pe cei care sunt vulnerabili. Noi avem categorii largi de oameni vulnerabili în România, pentru că suntem în continuare o ţară săracă. Pensionarii sunt foarte dependenţi de pensia lor, salariaţii cu salarii mici şi mijlocii sunt foarte dependenţi de aceste venituri. Este evident că acest transfer de responsabilitate pe umerii noştri nu poate fi acceptat. Ne vom bate ca să nu fim singurii care suportăm aceste costuri. Eu

      m-aştept ca , în perioada imediat următoare, când efectele crizei vor duce în continuare la pierderea locurilor de muncă, la diminuări ale drepturilor noastre, după data de 15 aprilie, când sunt preconizate negocierile cu guvernul pentru posibilele creşteri salariale pe anul 2009, ca luna Mai să fie una cu mari convulsii sociale în România.

protest-5 Domnule preşedinte, care sunt sacrificiile pe care trebuie să le mai facă românul de rând? Revin la acea cifră, vehiculată de ministrul Sârbu, de 800 000 de şomeri. Este monstruoasă!

Este adevărat, iar dacă tot vorbim de sacrificii, eu credeam că odată cu generaţia noastră s-au încheiat sacrificiile majore în România. Luând în calcul că suntem o ţară europeană şi, în care, pretenţiile concetăţenilor noştri sunt justificate, aspiraţiile lor de a fi cetăţeni europeni, cu tot ce decurge din această calitate, mai ales din pretenţiile patronale de a se presta muncă la standarde europene, dar răsplătită cu salarii româneşti, mi se pare că ar trebui să se încheie cu aceste sacrificii pe umerii celor mulţi şi să găsim o formulă, şi nu este una magică, este aceea cu care ne încurajează de fiecare dată comunitatea europeană. Există foarte mulţi bani care pot fi folosiţi de către români, dacă vom avea proiecte inteligente şi dacă vom avea voinţa politică de a absorbi aceste resurse.

hk4s5908De ce trebuie să se teamă românul, de îngheţarea salariului sau de pierderea locului de muncă? Vă întreb foarte direct. Vă pregătiţi de proteste? Veţi chema sindicaliştii în stradă, domnule Marius Petcu?

Din păcate, trebuie să spun că, astăzi, între îngheţarea salariilor şi pierderea locurilor de muncă, ca un lider de sindicat responsabil, sunt mai preocupat de păstrarea locurilor de muncă. Îmi pare rău că trebuie să o folosesc ca pe o alternativă, aş fi preferat păstrarea locurilor de muncă cu o creştere corectă, echitabilă a veniturilor salariaţilor, dar aţi pus întrebarea aşa de tranşant încât sunt obligat să vă spun că prefer păstrarea locurilor de muncă, în această perioadă de criză, şi să ne concentrăm pe creşteri ale veniturilor în a doua parte a anului, când sperăm ca lucrurile să se îmbunătăţească. În ceea ce priveşte acţiunile de protest, luni, 30 martie 2009, va fi (discuţia noastră a avut loc în data de 25 03 2009. n.red) un Consiliu Naţional al CNSRL FRĂŢIA, unde m-aştept ca nu numai sectoarele bugetare, reprezentate de Sănătate, Educaţie şi funcţionari publici  să fie  preocupate de aceste îngheţări ale salariilor, dar mai preocupaţi vor fi cei din sectoare economice care nu se confruntă cu diminuări ale salariilor sau cu îngheţarea lor, ci se confruntă cu pierderea locurilor de muncă. Cred că oamenii vor solicita în mod explicit ca CNSRL FRĂŢIA să devină mai agresivă şi în mesajele publice, şi în organizarea acţiunilor de protest.

În încheiere, domnule Marius Petcu, vă rog să transmiteţi cititorilor săptămânalului „Opinia Teleormanului”, dar şi locuitorilor Teleormanului, câteva gânduri…

În perioada aceasta destul de complicată, cred că este menirea mea, ca lider de sindicat, să transmit un mesaj optimist. Eu ştiu că solidaritatea ne dă putere şi că în momente dificile, românii, dacă ştiu să strângă rândurile, pot să depăşească orice fel de dificultate. Le transmit un mesaj de speranţă, e greu, e complicat, dar există speranţa ca noi, românii, să ieşim cu fruntea sus din această criză.

Domnule Marius Petcu, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a avea acest dialog, dar şi pentru mesajul de speranţă adresat teleormănenilor.

Vă mulţumesc şi eu, salutări de suflet tuturor celor din Teleorman!

 

                                                        A consemnat

                                                                 Ion BĂDOI

Salcia, o localitate celebra…

Tags: , , , , , , , , ,


SALCIA, O LOCALITATE CELEBRA, SĂRACA, DAR CU OAMENI INIMOŞI ŞI DORNICI DE REVANŞĂ ÎN FATA ISTORIEI TRECUTE ŞI PREZENTE

Aşezată pe „ lunga, îngusta şi săraca vale Călmăţuiului”, comuna Salcia , locul de naştere al marelui Zaharia Stancu, pe nedrept trecut într-un con de umbră de colegii scriitori pe care i-a păstorit ani de zile cu blândeţe şi competenţă, are în componenţa sa trei sate : Salcia, Băneasa şi Tudor Vladimirescu.

Trebuie să mai amintim şi de sătucul numit Viorica, aflat chiar pe marginea sudică a Călmăţuiului, numele fiind luat ,se spune, de la fiica inginerului cadastral Secăreanu, cel care în anul 1893 a schiţat vatra satului.

Primar Suna MariusLocalitatea SALCIA apare pe o hartă rusească în anul 1835, dar ea are o vechime mult mai mare, dovadă că în anul 1750 apare pe o inscripţie găsită în bisericuţa de lemn din cimitirul satului. Nici nu se putea astfel, construirea căii ferate Costeşti – Roşiori – Turnu Măgurele din anul 1887, data dării ei în funcţiune, găseşte Salcia ca pe o localitate importantă traficului feroviar. Gara care este construieşte aici este o dovadă clară că Salcia prezenta o importanţă deosebită pentru conducătorii vremii respective.

Denumirea satului principal, spun bătrânii, vine de la o salcie în jurul căreia s-au grupat primele aşezări, prin sud – estul Călmăţuiului, în punctele numite „Valea Mătuşii”, „La fântâna lui Carabaşu” etc. Satul este „tras la linie” în vremea domniei lui Barbu Ştirbei când s-a făcut rânduială în aşezarea locuinţelor şi s-au stabilit uliţele.

Băneasa, al doilea sat din componenţa comunei Salcia, avea în anul 1835 peste 130 de gospodării, numele fiindu-i dat de la o „băneasă”, soţia unui ban, proprietarul moşiei.

Satul Tudor Vladimirescu are o vechime mai mică decât celelalte două sate, datând, se pare, din anul 1893. Prima primaria-salciadenumire a satului a fost aceea de Stănicuţ, după numele unui cioban, găsit aici cu stâna, când s-a măsurat vatra satului. Şi acum bătrânii o numesc tot aşa, sau Prinţu, de la „Principele Ferdinand”, aşa cum i s­a schimbat denumirea în anul 1905. Se spune că denumirea de Tudor Vladimirescu i s-a dat în 1945, nu numai pentru a se stinge trecutul regalist şi a se trece pe noile coordonate istorice, dar şi pentru a aminti de faptul că mai mulţi tineri din Salcia s­ar fi dus după Tudor Vladimirescu pentru a i se alătura oştii acestuia. Se mai spune că pe locul actualului sat Tudor Vladimirescu a existat satul Prisăceni, dar locuitorii lui au dispărut în 1813, în timpul ciumei lui Caragea. Un zapis, datat 4 noiembrie 1623, aminteşte despre „Marcu din Prisăceni, cu femeia lui Parasca, vând 8 locuri – funii de moşie lui Neagoe din Cârligaţi pentru13 unghi – galbeni de aur”. Mai există şi hrisovul lui Alexandru Iliaş Voievod „care întăreşte, la 8 mai 1628, lui Tudor Slujer mai multe sate, occine, vecini şi ţigani”, şi unde se aminteşte de satul Prisăceni.

Astăzi, suprafaţa administrativă a comunei Salcia, conform planului urbanistic general întocmit în anul 2002 era de 6028.00 ha, din care 5681.00 ha în  extravilan şi 347.00 ha în intravilan, în care sunt incluse şi cele 223.00 ha aferente satelor Băneasa şi Tudor Vladimirescu. Coordonatele geografice ale comunei Salcia sunt: 43° 57′ Nord, 24° 55′ Est şi are ca vecini: la est, satul Băduleasa, la vest , comuna Călmăţuiu, la nord, comuna Troianul, iar la sud se învecinează cu comuna Putineiu.

vointa-salciaCând vorbeam despre faptul că Salcia este o comună săracă, aveam în vedere nu numai   situaţiaeconomică actuală, dar şi sărăcia datelor pe care cineva ar dori să le afle din celălalt capăt al lumii dacă ar accesa Internetul. După alegerile din vara lui 2008, la conducerea primăriei comunei Salcia a fost ales primar tânărul Marius Şună, dornic, după cum ne-a mărturisit, să se pună în slujba concetăţenilor săi, pentru unirea eforturilor în vederea aducerii comunei în prim planul dezvoltării economice, culturale şi sportive.

vointa-salcia2A găsit primăria înglotată în datorii, fără planuri pentru viitor, fără proiecte. A început metodic să creeze o anumită stare de spirit, să construiască o stare de normalitate şi să-şi atragă gospodarii comunei în proiecte imediat necesare, deşi, de ce să n-o spunem, a întâmpinat, şi mai întâmpină, destule adversităţi din partea celor care n-au făcut nimic, dar nici nu vor să-i lase pe alţii să construiască. Mai sunt destui a căror unică raţiune de a fi este aceea de a nu fi de acord cu nimic, fiindcă ei gândesc astfel: domnule, cine nu munceşte, nu greşeşte!?!?

„În Salcia, ne spunea primarul Marius Şună, este nevoie de oameni hotărâţi, este nevoie de accesarea cât mai grabnică a fondurilor europene, este nevoie ca localităţile care compun comuna noastră să beneficieze de apă curentă, de canalizare şi de infrastructură modernă. Ne-am propus, eu, viceprimarul Leonte Zoe, şi cea mai mareprimar-zoe-leonte parte a membrilor Consiliului local, să întocmim proiecte care să ne dea posibilitatea de a introduce apă curentă şi canalizare în toate cele trei sate ale comunei, să asfaltăm străzile, să betonăm trotuarele, astfel încât eventualii investitori să găsească şi în Salcia cel puţin condiţii asemănătoare celorlalte comune din judeţul Teleorman, comune care , de ce să nu casa-memoriala-zaharia-stancurecunoaştem, sunt cu mult înaintea noastră din acest punct de vedere. Aşa cum cunosc eu locuitorii comunei, voi avea tot sprijinul lor în vederea modernizării localităţilor noastre. Nu în ultimul rând, sunt ferm convins că vom avea şi ajutorul factorilor de decizie, în special al domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Nicolae Dragnea, un om generos, competent, atent la nevoile satului teleormănean, mai ales că Domnia sa este născut tot într-un sat teleormănean, nu departe de localitatea noastră. Schimbările pe care mi le-am propus să le fac, le-am început din perioada în care nu eram încă primar. Mă refer aici la reînfiinţarea echipei de fotbal a comunei, „Voinţa Salcia” care, iată, acum, la începutul anului 2009, se află pe primul loc în Campionatul judeţean -Categoria Promoţie. Nu a fost uşor, dar cu aju toru l u nor entuziaşti tineri ş i a u n o r generoşi sponsori.

Ceea ce nu spune primarul Marius Şună, este faptul că el este principalul sponsor, după cum ne şoptesc cu mândrie oamenii comunei!). Voi înfiinţa cât de curând serviciul de salubrizare a comunei şi le voi demonstra concetăţenilor mei că starea de curăţenie este şi va fi prioritară pentru mine, vor apărea pe arterele principale ale comunei co şu ri l e strad al e p en tru depozitarea gunoaielor, locuitorii de pe aceleaşi artere vor fi dotaţi cu pubele pentru colectarea gunoiului.

Biserica cu Hramul SF IOAN

Biserica cu Hramul SF IOAN

Voi înfiinţa Poliţia comunitară şi voi face tot ce depinde de mine pentru a înfiinţa un parc de agrement şi odihnă în centrul comunei, urmând ca fiecare sat component să aibă un asemenea parc de odihnă, dar şi de joacă pentru copii. Încerc, de asemenea, să ofer posibilitatea cetăţenilor comunei de a ţine o legătură mai strânsă cu bisericile din comună. În anul 2008, cu sprijinul preotului paroh Dumitru Guinea am organizat hramul bisericii din satul Băneasa, iar în data de 7 ianuarie 2009, le-am fost alături preoţilor Nicu Urse şi Alin Sbârcea când au organizat hramul bisericii „Sf. loan „ din Salcia. Am oameni deosebiţi în comună, pe care te poţi sprijini, de o deosebită probitate profesională şi morală: Prof. Elena Guinea, dir. Şcolii Generale „Zaharia Stancu”, prof. Gheorghe Veche, Stelică Bâtlan, dar şi alţi concetăţeni, de diferite profesii, cum ar fi: Aris Chesaris, lulică Olteanu, Augustin Popescu, Nicu Elefterie Guinea, energicul coordonator al echipei de fotbal, dar şi mulţi alţii. Sunt multe de făcut în comună, au avut grijă colegii care au fost înaintea mea la primărie să am de lucru, de aceea îi asigur pe destoinicii locuitori ai comunei Salcia că vor avea în mine un primar aflat tot timpul la dispoziţia lor. Să aibă încredere că ceea ce ne-am propus, cu multă muncă, răbdare şi perseverenţă, vom realiza. Ei ştiu că am fost tot timpul alături de ei, de nevoile lor. Comuna SALCIA trebuie să devină o comună modernă, europeană!

Ion SĂLCEANU

Arhiva

Activitate

Vizite: