Tag Archive | "istorie"

Avem o istorie frumoasă, dar vrem să dăruim, la rândul nostru,

Tags: , , , ,


       LA STEJARU

 

 

    “Avem o istorie frumoasă, dar vrem să dăruim, la rândul nostru,

                               dovezi trainice de hărnicie!”                                        

 

18Tânărul primar al comunei Stejaru, Alexandru Moise,  are o experienţă în administraţia locală de două mandate ca viceprimar. Are o voce domoală şi zâmbetul te cucereşte din prima clipă. “Comuna Stejaru este alcătuită din patru sate: Stejaru, Gresia, Socetu şi Bratcov, şi este în această alcătuire din anul 1968. De unde vine numele comunei? Se spune că pe aceste locuri au fost mari păduri de stejari, urme care se mai păstrează şi astăzi.

Este situată în câmpia “Găvanu – Burdea”, pe malul drept al râului Vedea, la intrarea în judeţul Teleorman. Vedea are ca afluenţi pâraiele Tecuci şi Vediţa, iar satul Bratcov este străbătut de pârâul Bratcov, care are spre Vest un bazin de acumulare.

  • – Domnule primar, dar de unde îi venea, în trecutul nu prea îndepărtat, denumirea de Bălţaţi?
  • – Da, este adevărat, aşa se numea localitatea noastră. Îşi trăgea numele de la portul locuitorilor ei (dulame, sumane, dimii, chebe, iţari de diferite culori), dar şi de la amestecul de neamuri care o populau. Comuna noastră s-a mai numit şi Bălţaţi Moşneni, pe timpul marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, ceea ce ne confirmă că însăşi moşnenii( ţăranii liberi) aveau un asemenea port. Ca să întărim acest adevăr, pot să vă mai spun că însuşi domnitorul Matei Basarab consemna în hrisoavele emise astfel: „Acest Bălţaţi numit în veci…”! Insist să vă spun că vechimea comunei noastre reprezintă nu numai un prilej de mândrie, ci şi o dovadă că pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu s-au aflat oameni care au dorit să lase semne trainice ale trecerii lor. Pe timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Radu Ştirbei se consemnează hotare de moşii, dar documentele consemnează şi un castru roman construit în secolul III d.H. 29

Iată, avem istorie şi, de aceea, dorim să scriem, la rândul nostru, istorie prin permanenta dorinţă de modernizare a comunei. În perioada cât am fost viceprimar am fost alături de fostul primar în acţiunea de depunere a unor proiecte cum ar fi: un proiect SAPARD , „Modernizare drumuri de interes local”, în valoare de un milion de euro, care a constat în betonare şi asfaltare uliţi, între care şi un drum comunal, ce leagă satul Stejaru de satul Bratcov, un drum de foarte mare importanţă pentru locuitorii comunei, pentru buna desfăşurare a activităţilor de zi cu zi, mai ales că pe timp de iarnă era impracticabil. Acest proiect se derulează din anul 2007, iar când am luat în primire funcţia de primar, lucrările erau finalizate în proporţie de 20%. Proiectul s-a finalizat în luna decembrie a anului 2008, s-a făcut recepţia finală, dar proiectul nu s-a încheiat fiindcă nu am achitat ultima tranşă de bani pe care trebuie s-o transferăm firmei constructoare. Trebuie să ne ţinem de cuvânt şi să plătim această sumă, de aceea am hotărât să facem un împrumut de circa 10 miliarde de lei şi să achităm datoria. Astfel, vom putea să depunem alte proiecte pentru modernizarea comunei noastre. Mi-am propus deja să continuăm asfaltarea uliţelor satelor comunei noastre, cele care nu au fost prinse în proiectul anterior, dar şi să demarăm lucrările de canalizare în satele Stejaru şi Socetu, pe o distanţă de 5 km, în zona de centru a comunei. Nu am uitat nici Căminul Cultural, care necesită ample lucrări de reabilitare, să putem da astfel un nou start manifestărilor cultural artistice, apreciate atât de locuitorii comunei, cât şi de cei din alte localităţi, locuitorii noştri fiind vestiţi pentru talentul lor, pentru abnegaţia cu care participau la festivaluri, mulţi săteni participând la bătrâneasca, ciuleandra, balta, hora la două, hora la trei, geamparalele, zamfirica, sârba, alunelul, dar şi multe altele. Să nu uit, pentru Căminul Cultural s-a terminat deja studiul de fezabilitate. Sperăm să avem un punctaj bun pentru ca proiectul să fie eligibil. Acest proiect va avea şi o staţie de epurare, care este costisitoare, dar este absolut necesară. Iată, avem un proiect şi pentru o bază sportivă ce va fi amplasată în Stejaru. Acum, se fac studiile de fezabilitate, proiectul tehnic, caietul de sarcini urmând a fi scos la licitaţie pe SEAP, Sistemul Electronic de Achiziţii Publice. Sunt convins că în perioada imediat următoare acest lucru se va efectua. Am în vedere, de asemenea, un proiect pe Mediu, pentru a construi în comuna noastră spaţii verzi şi parcuri pentru copii, lucru absolut necesar comunei noastre. Pentru proiectul privind baza sportivă, am primit printr-o Hotărâre de Guvern, cu sprijinul domnului Teodor Niţulescu, în anul 2007, pe atunci deputat de Teleorman, suma de 2,5 miliarde lei. Aceşti bani nu ne-au ajuns pentru execuţia lucrării, aşa că va trebui să vedem cum vom accesa alte fonduri. Vom face două parcuri, unul în Stejaru, iar celălalt în satul Socetu, pentru primul avem deja găsită şi locaţia.

43Avem dorinţa de a face treabă bună în comună, am o echipă hotărâtă să sepună în slujba cetăţenilor. Împreună cu viceprimarul Pajară Ion, cu aparatul primăriei, cu toţi consilierii locali, indiferent de formaţiunile politice din care fac parte, dorim să avem o singură voinţă, aceea de face din comuna noastră una modernă, funcţională, atractivă pentru investitori. Vreau să ne întoarcem la partea culturală a vieţii noastre de zi cu zi. Căminul Cultural a fost construit în anul 1985, are o fundaţie bună, dar este nevoie să renovăm acoperişul, să-i schimbăm tâmplăria, să-l dotăm cu tot ce este necesar pentru a fi funcţional, un grup sanitar modern şi cu încălzire centrală.

  • – Domnule primar, se cunoaşte faptul că sunteţi foarte aproape de lăcaşurile de cult…
  • – Da, sunt o persoană credincioasă, sunt foarte apropiat de nevoile bisericilor din comună. Nu trebuie uitat faptul că deputatul Teodor Niţulescu s-a luptat să vină cu sume importante pentru aceste biserici din comună. Iată, din bugetul local am alocat pentru biserica din Stejaru 100 de milioane de lei pentru pavarea unei alei, care să poarte paşii cetăţenilor spre monumentul eroilor din comună, monument care s-a construit anul acesta.
  • – Şcolile se văd a fi frumoase , dar cum staţi cu dotările, domnule primar?52

62În comună avem două şcoli şi două grădiniţe, o grădiniţă se află în construcţie în Stejaru, în dorinţa de a asigura condiţii foarte bune pentru procesul educativ tinerelor mlădiţe din comună. Ne-am gândit şi la deschiderea unei farmacii (visul locuitorilor din comună de mai multă vreme), s-a realizat acest lucru, deşi era la stadiul de promisiune de mai mulţi ani! Această farmacie este deschisă chiar în localul Dispensarului uman, aceasta fiind cea mai mare realizare de când am câştigat funcţia de primar al localităţii. Farmacia este deservită de o farmacistă din localitate, aflată la dispoziţia locuitorilor tot timpul. Dispensarul uman este deservit de un medic, cu program luni-sâmbătă, iar asistentele sunt tot timpul în slujba consătenilor lor. Trebuie neapărat să amintesc despre condiţiile în care se desfăşoară procesul de învăţământ din comună. Practic, avem toate condiţiile pe care le are o unitate de învăţământ din mediul urban. Şcoala din Socetu a fost prinsă anul trecut într-un proiect de reabilitare, executându-se lucrări pentru înlocuirea pardoselii, tâmplăriei, reţelei electrice, amenajarea unui grup sanitar modern. Pot să afirm cu toată responsabilitatea că şcoala din Socetu este o şcoală nouă! Noua grădiniţă din Stejaru se construieşte cu ajutorul unor fonduri de la Ministerul Învăţământului, de circa 7 miliarde lei, printr-un amendament susţinut de Teodor Niţulescu. Sperăm ca anul acesta să terminăm construirea ei, astfel ca noul an de învăţământ să-i găsească pe cei mici într-un local nou. Şi pentru locuitorii din satul Gresia am un proiect de aducţiune a apei potabile, dar după ce terminăm lucrările de canalizare, să terminăm construirea staţiei de epurare, căreia i-am şi găsit locul, în satul Socetu, în dreptul şcolii generale, fiind locul cel mai bun pentru amplasarea ei. Avem o istorie frumoasă, dar vrem să dăruim, la rândul nostru,

dovezi trainice de hărnicie!     33                                   

 În încheiere, doresc să remarc excelenta colaborare cu personalul din primărie, cu conducătorii tuturor unităţilor administrative din comună, cu absolut toţi consilierii locali. Doresc să transmit acestora, dar şi tuturor locuitorilor comunei Stejaru, Sărbători fericite alături de cei dragi, lumină în suflet şi realizări deosebite în activităţile de fiecare zi.

 

                                                                                        Elena Georgescu

DIALOGURI FUNDAMENTALE cu ANA DOBRE (2)

Tags: , , , ,


(urmare din numărul trecut)

Ion Bădoi:

Andre Malraux spunea: „Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc”. Vă rog să comentaţi…

Ana Dobre:

E o întreagă filozofie în această aparent simplă vorbă. Mistic înseamnă şi presupune primatul spiritului şi al spiritualului, înseamnă metafizica  existenţei, apropiere de Dumnezeu. Nu ştiu dacă poţi ajunge la acest ideal rămânând supus acumulării materiale. Epoca industrială i-a dat omului iluzia că se poate dispensa de Dumnezeu, că poate proclama moartea Lui. Iar într-o lume fără Dumnezeu totul este posibil. Când Nietzsche a scris în Aşa grăit-a ana-dobreZarathustra această teză, cred că a vrut să tragă un semnal de alarmă, să spună că omul nu poate trăi în afara divinului, a sacrului, întoarcerea la valorile spiritului este obligatorie, căci spiritul înseamnă uman, omenesc, înseamnă respect pentru valorile umane, înseamnă cenzură şi autocenzură. Când vom pune maşina pe primul plan şi vom abandona valorile umane, societatea omenească poate să dispară… Revenirea înseamnă spiritualitate, interes pentru metafizica vieţii. Aceasta înseamnă, de asemenea, reconsiderarea raportului dintre verbele a fi şi a avea. Constantin Noica spune că noi ca popor aparţinem verbului a fi, că preţuim, aşadar, valorile spiritului, că suntem preocupaţi de propria noastră definire în raport cu lumea, cu universul, cu  Dumnezeu… Am avea motive să fim optimişti. Situaţia s-a mai schimbat, însă. Astăzi societatea românească s-a deschis către societatea de consum, iar interesul principal a devenit acela de a avea, de a acumula mai mult şi mai mult. Ancorarea în pragmatic ne ţine departe de esenţe, de metafizica existenţei. Renaşterea spirituală presupune reinstaurarea dimensiunii metafizice a existenţei, apropierea de valorile spiritului fără, bineînţeles, să ignorăm valorile materiale. E vorba de o echilibrare a balanţei pentru ca material şi spiritual să fie complementare într-o lume în care dualitatea este o regulă şi un principiu.

Ion Bădoi:
Incercăm acest dialog după data de 11 Septembrie 2001, dată ce va rămâne cu certitudine ca o bornă de hotar în relaţiile internaţionale, dar şi după alegerea lui Barack Hussein Obama ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Atacurile teroriste asupra simbolurilor Americii au fost îndreptate nu numaiîmpotriva poporului american, ci chiar împotriva civilizaţiei. Este civilizaţia noastră atât de fragilă încât să se clatine la prima adiere de vânt criminal?

Ana Dobre:
Nu, nu este fragilă civilizaţia occidentală la valorile căreia aderăm şi noi. Acest tragic eveniment, cel de la 11 septembrie 2001, trebuie, cred, văzut ca un alt semnal de alarmă. Este o consecinţă a incomunicării eficiente, a devalorizării cuvântului, a mesajului pe care el poate să-l transmită. După atâtea secole, ar fi trebuit să fim toţi pacifişti. Se pare că în fibra umană este înscris şi instinctul autodistructiv. Pesimiştii cred că omenirea se va autodistruge şi un argument al lor este şi evenimentul acesta atât de controversat, atât de fantezist prin scenariile care au vrut să-l explice. Dacă pot fi pesimistă, uneori, când e vorba de un destin individual, când e vorba de destinul colectiv al speciei noastre devin optimistă. întotdeauna, omenirea a ivit în rândurile ei un luptător care să-i salveze idealurile. Aşa a putut merge înainte străbătând secolele. Preşedintele nou ales al Americii, Barack Obama poate fi omul providenţial căci, ca în poveşti, el vine dintre cei care au cunoscut durerea şi nu poate rămâne indiferent când o întâlneşte, lată că povestea lui Mark Twain despre prinţ şi cerşetor poate fi posibilă în lumea reală, cu regulile lumii reale. Prinţul există. îl vom vedea cât de bun luptător este. Căci, aşa cum a spus şi el, acesta nu este finalul luptei. Este doar începutul. Misiunea lui este mare, speranţele sunt mari. Cred că se va situa de partea valorilor vieţii, apărător al civilizaţiei.

Ion Bădoi:
Ce rol credeţi că are credinţa în viaţa noastră, în relaţiile dintre oameni?

Ana Dobre:
Credinţa este esenţială în viaţa noastră fie că e vorba de credinţa în Dumnezeu, fie de aceea în ideal, în valorile ana-dobre2spiritului. Ea ne întreţine speranţa şi ne motivează dorinţa de a merge mai departe. Credinţa este ultimul refugiu atunci când viaţa sau oamenii ne rănesc. Când nu transmită. După atâtea secole, ar fi trebuit să fim toţi pacifişti. Se pare că în fibra umană este înscris şi instinctul autodistructiv. Pesimiştii cred că omenirea se va autodistruge şi un argument al lor este şi evenimentul acesta atât de controversat, atât de fantezist prin scenariile care au vrut să-l explice. Dacă pot fi pesimistă, uneori, când e vorba de un destin individual, când e vorba de destinul colectiv al speciei noastre devin optimistă. întotdeauna, omenirea a ivit în rândurile ei un luptător care să-i salveze idealurile. Aşa a putut merge înainte străbătând secolele. Preşedintele nou ales al Americii, Barack Obama poate fi omul providenţial căci, ca în poveşti, el vine dintre cei care au cunoscut durerea şi nu poate rămâne indiferent când o întâlneşte, lată că povestea lui Mark Twain despre prinţ şi cerşetor poate fi posibilă în lumea reală, cu regulile lumii reale. Prinţul există. îl vom vedea cât de bun luptător este. Căci, aşa cum a spus şi el, acesta nu este finalul luptei. Este doar începutul. Misiunea lui este mare, speranţele sunt mari. Cred că se va situa de partea valorilor vieţii, apărător al civilizaţiei.

Ion Bădoi:
Ce rol credeţi că poate avea CREDINŢA între A CLĂDI şi A DISTRUGE?

Ana Dobre:
Credinţa este incompatibilă cu verbul a distruge. între a clădi şi a distruge există aceeaşi legătură ca între a iubi şi a urî. Prin urmare, credinţa este iubire, iar în iubire clădeşti: o biserică, o casă, o familie, o prietenie, o viaţă. Opusul echivalează cu ura şi distrugerea. Te distrugi pe tine mai întâi, îi distrugi pe alţii. Propria ta distrugere ar trebui să dea de gândit. îndemnul biblic – întoarce şi obrazul celălalt – este superb pentru a evidenţia valoarea iubirii. Căci, la început a fost iubirea şi când nu va mai fi nimic, tot iubirea va fi între a clădi şi a distruge, credinţa poate fi autocenzură, bariera morală care să ne ţină de partea binelui, a frumosului, a iubirii. Pentru a nu ne lăsa cuprinşi de rău. Am deveni nişte monştri.

Ion Bădoi:
Apropierea României de structurile europene, contopirea României în structurile europene va fi şi o apropiere până la o eventuală contopire a ortodoxismului cu catolicismul?

Ana Dobre:
îmi place să văd această apropiere, aderare, integrare a României ca pe o şansă de a ne afirma propriile valori, de a aduce în marele cor al naţiilor vocea  noastră   unică, inconfundabilă. Ortdoxismul este o coordonată esenţială a fiinţei naţionale. Odată cu el, ar dispărea şi limba naţională, limba română. N-ar fi păcat ca după un urcuş atât de greu prin istorie să renunţăm de bunăvoie la ceea ce ne-au lăsat antecesorii noştri? Zilele acestea sărbătorim 500 de ani de al tipărirea Liturghierului, prima carte tipărită în ţara noastră, deşi în limba slavonă şi 320 de ani de la prima tipărire integrală, în 1688, a Bibliei. După ce ne-am recucerit dreptul de a avea slujbă religioasă în limba română, după ce au apărut cărţi de cult şi laice în limba română, e atât de uşor să renunţăm? Ceilalţi ar avea motive să ne dispreţuiască. Cred că vom câştiga respectul Europei dacă ne vom apăra şi susţine valorile naţionale, cele care ne individualizează. Specificul naţional este emblema, însemnul nostru de nobleţe.

Ion Bădoi:
Se pare că poporul român este perceput ca un popor conservator, care face mai greu pasul spre nou, spre viitor. Este bine, este rău?

Ana Dobre:

Un popor conservator, nu. Dar un popor care se autodevorează, da. Legendele noastre – Meşterul Manole, Mioriţa – spun ceva despre noi, despre modul nostru de a privi viaţa. Străinii ne văd prin prisma fatalismului oriental care înseamnă absenţa acţiunii şi acceptarea destinului după principiul „Aşa a vrut soarta…” Legătura dintre generaţii nu se sudează. ana-dobre3Permanent aruncăm la coş ceva, convinşi că lumea începe cu noi. Nu începe. Oricum, cred că merităm ce ni  se întâmplă pentru că nu ştim să preţuim ceea ce trebuie preţuit. Nu avem cultul valorilor, distrugem tot ce este valoros. Uitaţi-vă la personalităţile noastre -Eminescu, Nicolae lorga etc.

Răul acesta poate fi surmontat pentru a face să triumfe ceea ce Mircea Vulcănescu numea dimensiunea românească a existenţei. Acest lucru îl pot realiza idealiştii, adică nonpragmaticii, oamenii care-şi mai permit să şi viseze, să străbată întunericul timpului necunoscut cu flacăra fanteziei lor şi să lase, astfel, urme adânci care să nu se poată şterge.

Văicăreala aceasta, prezentă şi aici în aceste rânduri, ţine de fibra naţiei. Plângem pentru că ne place să nu ne uităm durerea, învingătorii îşi uită durerile şi merg mai departe căci viaţa este înainte nu îndărătul nostru. Nu dau sfaturi nimănui – nu-mi permit şi apoi ştiu că orice sfat este dat pentru a fi călcat. Cred, însă, că pasul înainte de care vorbiţi îl poate face doar clasa politică, ea având şi puterea de decizie. Noi putem să facem tot felul de scenarii, unele mai spectaculoase decât altele. Iar ca să scăpăm de senzaţia copleşitoare a pierderii vremii putem să facem din aceste fantezii subiect de literatură…Ne creăm propriul spaţiu în care să ne refugiem.

Politicienii fac istoria, oamenii de cultură o imaginează. Nu este nimic injurios în aceste delimitări căci fiecare om are menirea lui, iar societatea se constituie, se formează, evoluează prin contribuţia fiecăruia. Ar trebui să le echilibrăm. împreună putem muta munţii. Nu există

în societate segmente privilegiate. Toţi suntem necesari. Dacă nu ar fi măturători, ne-ar invada gunoaiele…Vom progresa când vom înţelege că şi gunoierul, şi poliţistul, şi ministrul, şi profesorul, şi doctorul sunt indispensabili. Nu ne putem lipsi de niciunul dintre ei. Nu cred că există vreo ţară pe lumea aceasta în care primul ministru să injurieze o categorie socio-profesională. La noi e posibil. Te revoltă acest fapt. Ce poţi face ca individ, ca simplu cetăţean”? Dacă vei avea curajul să evidenţiezi măcar aspectul ceilalţi te vor marginaliza, chiar te vor acuza pe tine că nu ştii să-ţi ţii gura. Are Marin Preda un eseu cam pe această idee. Povesteşte el că stătea la coadă la galoşi(vă mai amintiţi gumarii aceia care ne integra în valorile civilizaţiei occidentale?

Ion Bădoi:
Credeţi că sunt suficienţi cei 20 de ani avansaţi de „celebrul” prezicător pentru a  ne integra în valorile civilizaţiei occidentale?

Ana Dobre:

Douăzeci de ani de tranziţie au fost necesari ca să apară clasa bogaţilor şi pentru ca să se adâncească decalajele dintre clase şi categorii sociale. în douăzeci de ani am pierdut şi ceea ce a fost bun în comunism.

ana-dobre4Ca să ne integrăm cu adevărat în structurile europene, adică să ajungem din urmă Germania, de exemplu, ne trebuie o sută de ani. Dar mutaţia nu poate veni decât din interior, la nivel de mental şi de conştiinţă, de disciplină şi responsabilitate. Trebuie să fim mai exigenţi şi mai intoleranţi, să nu mai admitem că se poate şi aşa. Nu trebuie să se poată oricum…

Ion Bădoi:

Care sunt evenimentele care, ating ându-vă, dumneavoastră profesorul, scriitoarea, femeia, omul Ana Dobre, resimţiţi nevoia imediată de a le da o replică?

Ana Dobre:

Cel mai mult mă deranjează nedreptatea. Am un cult pentru dreptate căci aceasta înseamnă normalitate. Anormalul poate să te facă să admiţi negrul ca fiind alb. Eu nu o voi putea face niciodată. Trebuie să mă admit aşa. Nu pot să-i fac pe alţii să mă admită aşa. în orice situaţie aş fi, dacă sunt martorul vreunui act de nedreptate fie oricine în situaţie, prieten, cunoscut sau necunoscut mă sesizez din oficiu. Nu trebuie să-mi spună cineva să iau atitudine. O fac pur şi simplu, convinsă de adevărul şi necesitatea intervenţiei mele. Am acest idealism civic, din păcate vor spune mulţi, din păcate mi-o spun şi eu uneori. Aceste luări de atitudine sunt taxate de unii drept acte de răutate din partea mea. Oamenii care au spirit critic, care nu trec sub tăcere superficialităţile, nulităţile sunt, nu-i aşa, oameni răi. Confuzia aceasta se produce pentru că ei nu ştiu ce este răutatea, nu disting între spiritul critic şi răutatea gratuită. Apoi, pot să-mi permit să critic pentru că eu, individul intrepid, fac ceva, şi, prin aceasta, lumea se mişcă altfel, poate progresa. Societatea nu a progresat prin spiritele obediente, umile, prin cei cuminţi, ci prin cei care au spus nu la momentul potrivit. Nedreaptă este şi cocoţarea nulităţilor pe trepte ierarhice pe care nu le merită nici acum, nici de acum în o mie de ani. Nu au nicio contribuţie meritorie în profesia lor, dar sunt specialişti şi formatori pentru toate lucrurile inutile. Doctori în datul muştelor afară din Cişmigiu, vorba lui Caragiale, dar plini de importanţa misiei lor…
Aşadar, resimt nevoia imediată de replică la orice eveniment, situaţie în care se instalează nedreptatea. Căci în aceste situaţii, nedreptatea sfidează bunul simţ, prejudiciază mersul normal înainte.

Ion Bădoi:
Ce preţ şi ce rol are demnitateaîntre coordonatele societăţii contemporane?

Ana Dobre:
Rolul fundamental. Când am pierdut totul, ne rămâne demnitatea. Dacă o terfelim şi pe aceasta, merităm să murim. Rostul nostru pe lume, sub soare este acesta: să ne păstrăm verticalitatea, să înfruntăm încercările vieţii cu demnitate. Are Sofocle un vers minunat în tragedia lui Antigona: în lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s…lar frumuseţea omului rezidă în demnitate. E o valoare la care mă raportez mereu, după care evaluez lumea, mă autoevaluez.

Ion Bădoi:
Stimată Ana Dobre, să ne închipuim că un anume eveniment din Istoria românilor ar depinde de noi. Pe care dintre ele l-aţi regândialtfel?

Ana Dobre:
Aş schimba ziua de 28 iunie 1883. Poate Mihai Eminescu ar fi trăit cât Goethe şi astăzi am fi avut un filmuleţ cu chipul şi cu vocea lui, despre care contemporanii spun că era minunată…

A consemnat
Ion BĂDOI

Salcia, o localitate celebra…

Tags: , , , , , , , , ,


SALCIA, O LOCALITATE CELEBRA, SĂRACA, DAR CU OAMENI INIMOŞI ŞI DORNICI DE REVANŞĂ ÎN FATA ISTORIEI TRECUTE ŞI PREZENTE

Aşezată pe „ lunga, îngusta şi săraca vale Călmăţuiului”, comuna Salcia , locul de naştere al marelui Zaharia Stancu, pe nedrept trecut într-un con de umbră de colegii scriitori pe care i-a păstorit ani de zile cu blândeţe şi competenţă, are în componenţa sa trei sate : Salcia, Băneasa şi Tudor Vladimirescu.

Trebuie să mai amintim şi de sătucul numit Viorica, aflat chiar pe marginea sudică a Călmăţuiului, numele fiind luat ,se spune, de la fiica inginerului cadastral Secăreanu, cel care în anul 1893 a schiţat vatra satului.

Primar Suna MariusLocalitatea SALCIA apare pe o hartă rusească în anul 1835, dar ea are o vechime mult mai mare, dovadă că în anul 1750 apare pe o inscripţie găsită în bisericuţa de lemn din cimitirul satului. Nici nu se putea astfel, construirea căii ferate Costeşti – Roşiori – Turnu Măgurele din anul 1887, data dării ei în funcţiune, găseşte Salcia ca pe o localitate importantă traficului feroviar. Gara care este construieşte aici este o dovadă clară că Salcia prezenta o importanţă deosebită pentru conducătorii vremii respective.

Denumirea satului principal, spun bătrânii, vine de la o salcie în jurul căreia s-au grupat primele aşezări, prin sud – estul Călmăţuiului, în punctele numite „Valea Mătuşii”, „La fântâna lui Carabaşu” etc. Satul este „tras la linie” în vremea domniei lui Barbu Ştirbei când s-a făcut rânduială în aşezarea locuinţelor şi s-au stabilit uliţele.

Băneasa, al doilea sat din componenţa comunei Salcia, avea în anul 1835 peste 130 de gospodării, numele fiindu-i dat de la o „băneasă”, soţia unui ban, proprietarul moşiei.

Satul Tudor Vladimirescu are o vechime mai mică decât celelalte două sate, datând, se pare, din anul 1893. Prima primaria-salciadenumire a satului a fost aceea de Stănicuţ, după numele unui cioban, găsit aici cu stâna, când s-a măsurat vatra satului. Şi acum bătrânii o numesc tot aşa, sau Prinţu, de la „Principele Ferdinand”, aşa cum i s­a schimbat denumirea în anul 1905. Se spune că denumirea de Tudor Vladimirescu i s-a dat în 1945, nu numai pentru a se stinge trecutul regalist şi a se trece pe noile coordonate istorice, dar şi pentru a aminti de faptul că mai mulţi tineri din Salcia s­ar fi dus după Tudor Vladimirescu pentru a i se alătura oştii acestuia. Se mai spune că pe locul actualului sat Tudor Vladimirescu a existat satul Prisăceni, dar locuitorii lui au dispărut în 1813, în timpul ciumei lui Caragea. Un zapis, datat 4 noiembrie 1623, aminteşte despre „Marcu din Prisăceni, cu femeia lui Parasca, vând 8 locuri – funii de moşie lui Neagoe din Cârligaţi pentru13 unghi – galbeni de aur”. Mai există şi hrisovul lui Alexandru Iliaş Voievod „care întăreşte, la 8 mai 1628, lui Tudor Slujer mai multe sate, occine, vecini şi ţigani”, şi unde se aminteşte de satul Prisăceni.

Astăzi, suprafaţa administrativă a comunei Salcia, conform planului urbanistic general întocmit în anul 2002 era de 6028.00 ha, din care 5681.00 ha în  extravilan şi 347.00 ha în intravilan, în care sunt incluse şi cele 223.00 ha aferente satelor Băneasa şi Tudor Vladimirescu. Coordonatele geografice ale comunei Salcia sunt: 43° 57′ Nord, 24° 55′ Est şi are ca vecini: la est, satul Băduleasa, la vest , comuna Călmăţuiu, la nord, comuna Troianul, iar la sud se învecinează cu comuna Putineiu.

vointa-salciaCând vorbeam despre faptul că Salcia este o comună săracă, aveam în vedere nu numai   situaţiaeconomică actuală, dar şi sărăcia datelor pe care cineva ar dori să le afle din celălalt capăt al lumii dacă ar accesa Internetul. După alegerile din vara lui 2008, la conducerea primăriei comunei Salcia a fost ales primar tânărul Marius Şună, dornic, după cum ne-a mărturisit, să se pună în slujba concetăţenilor săi, pentru unirea eforturilor în vederea aducerii comunei în prim planul dezvoltării economice, culturale şi sportive.

vointa-salcia2A găsit primăria înglotată în datorii, fără planuri pentru viitor, fără proiecte. A început metodic să creeze o anumită stare de spirit, să construiască o stare de normalitate şi să-şi atragă gospodarii comunei în proiecte imediat necesare, deşi, de ce să n-o spunem, a întâmpinat, şi mai întâmpină, destule adversităţi din partea celor care n-au făcut nimic, dar nici nu vor să-i lase pe alţii să construiască. Mai sunt destui a căror unică raţiune de a fi este aceea de a nu fi de acord cu nimic, fiindcă ei gândesc astfel: domnule, cine nu munceşte, nu greşeşte!?!?

„În Salcia, ne spunea primarul Marius Şună, este nevoie de oameni hotărâţi, este nevoie de accesarea cât mai grabnică a fondurilor europene, este nevoie ca localităţile care compun comuna noastră să beneficieze de apă curentă, de canalizare şi de infrastructură modernă. Ne-am propus, eu, viceprimarul Leonte Zoe, şi cea mai mareprimar-zoe-leonte parte a membrilor Consiliului local, să întocmim proiecte care să ne dea posibilitatea de a introduce apă curentă şi canalizare în toate cele trei sate ale comunei, să asfaltăm străzile, să betonăm trotuarele, astfel încât eventualii investitori să găsească şi în Salcia cel puţin condiţii asemănătoare celorlalte comune din judeţul Teleorman, comune care , de ce să nu casa-memoriala-zaharia-stancurecunoaştem, sunt cu mult înaintea noastră din acest punct de vedere. Aşa cum cunosc eu locuitorii comunei, voi avea tot sprijinul lor în vederea modernizării localităţilor noastre. Nu în ultimul rând, sunt ferm convins că vom avea şi ajutorul factorilor de decizie, în special al domnului preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Nicolae Dragnea, un om generos, competent, atent la nevoile satului teleormănean, mai ales că Domnia sa este născut tot într-un sat teleormănean, nu departe de localitatea noastră. Schimbările pe care mi le-am propus să le fac, le-am început din perioada în care nu eram încă primar. Mă refer aici la reînfiinţarea echipei de fotbal a comunei, „Voinţa Salcia” care, iată, acum, la începutul anului 2009, se află pe primul loc în Campionatul judeţean -Categoria Promoţie. Nu a fost uşor, dar cu aju toru l u nor entuziaşti tineri ş i a u n o r generoşi sponsori.

Ceea ce nu spune primarul Marius Şună, este faptul că el este principalul sponsor, după cum ne şoptesc cu mândrie oamenii comunei!). Voi înfiinţa cât de curând serviciul de salubrizare a comunei şi le voi demonstra concetăţenilor mei că starea de curăţenie este şi va fi prioritară pentru mine, vor apărea pe arterele principale ale comunei co şu ri l e strad al e p en tru depozitarea gunoaielor, locuitorii de pe aceleaşi artere vor fi dotaţi cu pubele pentru colectarea gunoiului.

Biserica cu Hramul SF IOAN

Biserica cu Hramul SF IOAN

Voi înfiinţa Poliţia comunitară şi voi face tot ce depinde de mine pentru a înfiinţa un parc de agrement şi odihnă în centrul comunei, urmând ca fiecare sat component să aibă un asemenea parc de odihnă, dar şi de joacă pentru copii. Încerc, de asemenea, să ofer posibilitatea cetăţenilor comunei de a ţine o legătură mai strânsă cu bisericile din comună. În anul 2008, cu sprijinul preotului paroh Dumitru Guinea am organizat hramul bisericii din satul Băneasa, iar în data de 7 ianuarie 2009, le-am fost alături preoţilor Nicu Urse şi Alin Sbârcea când au organizat hramul bisericii „Sf. loan „ din Salcia. Am oameni deosebiţi în comună, pe care te poţi sprijini, de o deosebită probitate profesională şi morală: Prof. Elena Guinea, dir. Şcolii Generale „Zaharia Stancu”, prof. Gheorghe Veche, Stelică Bâtlan, dar şi alţi concetăţeni, de diferite profesii, cum ar fi: Aris Chesaris, lulică Olteanu, Augustin Popescu, Nicu Elefterie Guinea, energicul coordonator al echipei de fotbal, dar şi mulţi alţii. Sunt multe de făcut în comună, au avut grijă colegii care au fost înaintea mea la primărie să am de lucru, de aceea îi asigur pe destoinicii locuitori ai comunei Salcia că vor avea în mine un primar aflat tot timpul la dispoziţia lor. Să aibă încredere că ceea ce ne-am propus, cu multă muncă, răbdare şi perseverenţă, vom realiza. Ei ştiu că am fost tot timpul alături de ei, de nevoile lor. Comuna SALCIA trebuie să devină o comună modernă, europeană!

Ion SĂLCEANU

Arhiva

Activitate

Vizite: