Singura soluţie – confiscarea întregii averi!
CUM SĂ-ȚI MAI FIE MINTEA LA NEVOILE OAMENILOR!?!
Formularea competă ar fi așa: Cum să-ți mai fie mintea la nevoile oamenilor care te-au ales, când e ocupată cu furtișagurile prin care îți rotunjești averea!?!
Și, spre a fi crezut de cei care mi-au acuzat articolul despre Campania electorală prea silențioasă pe care l-am publicat săptămâna trecută, că le cântă-n strună celor mai noi corupți, proaspăt arestați sau anchetați, vreau să declar aici dintru început că trei dintre președinții de Consilii Județene, cu care m-am luptat să-i conving să ajute sărbătorirea națională a Zilei Limbii Române, dar au tratat cu tot disprețul o asemenea solicitare, sunt astăzi cel puțin în starea de arest la domiciliu; iar, în mod sigur un ministru, dacă nu mai mulți dintre cei care au refuzat să audă de solicitări asemănătoare, se află pe lista afacerilor „Microsoft”. Nu am, așadar, cum să iau apărarea unor asemenea nemernici a căror nepăsare față de solicitările noastre de natură strict civică avea drept motiv faptul că mintea lor era, nu numai preocupată, ci și prea-ocupată de ciubucurile pe care trebuiau să le facă tot mai multe, profitând de timpul cât erau în funcție. De asta nu mai aveau loc de atenție pentru problemele reale ale societății sau, măcar, funcționărește vorbind, pentru cele din fișa postului pe care-l ocupau.
Fenomenul acesta se demonstrează pe zi ce trece că este tot mai răspândit printre cei cu funcții de conducere din societatea noastră, parafrazând zicala: Abjecți, dar mulți! Atât de mulți încât, iată, se umplu pușcăriile de ei, nababii; din acest motiv trebuind să se înghesuie și să nu mai aibă parte de comoditățile regimului penitenciar democratic bieții pungași, șuți, găinari, ciorditori, bătăuși de duzină, criminali de beție și vagabonzi care n-au alt acoperiș deasupra capului. Gata cu facilitățile pe care le reprezenta pentru asemenea delincvenți mărunți pușcăria statului de drept! Vor fi înghesuiți în beciuri, la hrană de cartofi necurățați, bugetul închisorilor trebuind adaptat pentru mulțimea de boieri ce se îndreaptă spre ele. Boieri, până mai ieri-alaltăieri cu funcții de înaltă decizie, sau chiar cu semnătură ca ordonatori principali de credite ai Bugetului de Stat.
Ca să-i conving pe cei care mă răstălmăcesc, amintesc ce scriam și-ntr-un articol cu multe luni mai înainte: „… acest tip de om politic… (nu-și pune altă întrebare decât)… „CE IESE?” – asta e întrebarea cheie a zilelor noastre, pentru ea s-a născut politicianul român; pentru ea s-a format; pentru ea s-a zbătut să ajungă la funcții și onoruri. „Ce iese pentru el sau/și ce iese pentru partid” ține locul și de univers social și de filosofie politică. Nu-i vorbi de nevoile societății, nu-i vorbi de îndatoririle pe care și le-a asumat, nu-i vorbi despre responsabilitățile postului pe care îl ocupă, că n-are timp de toate astea…”.
Așadar, articolul meu cu mare semn de întrebare „Campanie silențioasă sau echipa de zgomote bruiază pe deasupra?”semnala abuzivul zgomot prin care unele organisme, fie judiciare fie mass-media, au acoperit, încă de la deschiderea campaniei electorale, exact acele voci care trebuiau să spună ce vor să facă cu țara asta în următorii cinci ani. Și au acoperit mai ales atenția publică de la așa ceva, ca și cum valul de arestări era mai important decât valurile de nevoi și speranțe cărora trebuie să le răspundă o campanie electorală. N-am spus atunci nici măcar că ar fi fost vorba de un act deliberat, ci doar am semnalat. N-am exprimat nici măcar convingerea pe care mi-am întărit-o în zilele următoare când, ca-ntr-un turneu bine programat, și nu la un singur post de televiziune, am văzut, spre stupoarea mea cum, cu lux de amănunte, cel care ne-a adus nefericirea ultimului deceniu de președinție, spune și ce va fi în următorii cinci. Nu candidații de pe liste, pentru ca nu cumva să atragă ceva sufragiu; ci o cobe care, exact cum el a spus: La miezul nopții va trebui să plece de la Cotroceni, ca să fie sigur de mai puține huiduieli…
De ce asta? Ca să accentuăm gustul de golănie pe care-l lasă trecerea lui prin viața noastră, sau ca să derutăm iarăși atenția publică de la niște candidați care, așa cum or fi ei, au dreptul constituțional să ne spună cum ar vedea viitorul românesc?!… Întrebarea se adresează în egală măsură tuturor celor care, iată, iarăși nu acuz: au avut inconștiența de a îndepărta electoratul de la planurile celor ce se propun să conducă țara.
Printre care planuri, ca să ne întoarcem la arestații sau arestabilii ce s-au bucurat de mult mai multă atenție, la loc prioritar în lupta împotriva corupției pe care o promit toate programele electorale, o categorică prevedere penală se impune pentru credibilitatea viitorului Președinte: Condamnarea definitivă a oricărei persoane care a avut drept de semnătură ca ordonator de credite din Bugetul de Stat, să nu se conjuge doar cu plata anumitor daune; ci să atragă după ea implicit confiscarea întregii averi. Pentru că și cinstea: este sau întreagă, sau nu este! Robinetul Bugetului de Stat nu poate fi pus decât într-o mână cinstită. Care, tocmai prin asta devine propriul său gardian și dă garanții că nu ne va convinge de contrariul.
Va fi și aceasta o probă că mintea viitorului Președinte este cu adevărat la nevoile oamenilor.
Corneliu LEU