17.5 C
Roșiorii de Vede
joi, martie 28, 2024

Românii dintre Vidin, Dunăre şi Timoc ( I I I )

Românii timoceni din Bulgaria

Românii dintre Vidin, Dunăre şi Timoc

de

dr. Emil Ţîrcomnicu

(  I I I )

dr-emil-tircomnicu

Din punct de vedere etno-lingvistic, românii dunăreni şi timoceni se include la grupul daco-român, fiind o extensie a acestuia în stânga Dunării. Mai există în Balcani trei grupuri dialectale româneşti: aromânii ( sau macedoromânii), situaţi în sud, în Munţii pind şi tesalia, sudul Albaniei, Macedonia, ajunşi prin migraţie şi în central Bulgariei; meglenoromânii ( stabiliţi în câmpia Meglen, la graniţa dintre grecia şi Macedonia) şi istroromânii ( localizaţi în Peninsula Istria – Croaţia ). Românii timoceni au realizat legătura grupului daco-român cu cele meglenoromân şi aromân, în cursul evului mediu.

Era normal ca românii să populeze masiv şi zona din dreapta Dunării, deoarece fluviul nu a fost un hotar, ci o punte pentru populaţie. Mai mult, Carpaţii nu se opresc la Dunăre, ci au o extincţie dincolo, până la Timoc. Regiunea Timocului a fost asatfel, după prăbuşirea graniţelor imperiului roman din anul 602 şi distrugerea cetăţilor romane, o Romanie populară, o ţară locuită de români. Vâlsan scria:” Carpaţii nu se opresc la Dunăre, ci la Timoc, iar Dunărea, de pe înălţimi nici nu se vede şi nu e indicată prin nicio scădere a terenului care să-ţi amintească de o vale” ( Vâlsan, 1913:59).

800px-localitatile_din_timocul_bulgaresc_locuite_de_romani_1941

Privind geografic, Dunărea „face chiar un mare unghiu aproape drept ( Belgrad-Severin-Vidin ), strâns la miază noapte, la răsărit de Oltenia. Ţinutul Românilor din Serbia, mai ales Craina, se introduce ca o pană între Banat şi Oltenia. Atât în privinţa Banatului, cât şi a Olteniei istoria certifică populaţie foarte vche românească până la Dunăre. Dacă lucrurile stau aşa, atunci geograficeşte şi etnograficeşte e greu să se admită că această populaţie a înaintat până în malul Dunării, când pământuri libere şi de aceeaşi făptură existau şi pe celălalt mal, când Dunărea nu era un obstacol de seamă şi când adesea acest întreg ţinut a fost cu aceeaşi stăpânire politică. Aşa că, de când se admite existenţa Românilor până la Dunăre, în Banat şi Oltenia, cam de atunci e probabilă existenţa Românilor în cuprinsurile sârbeşti de alături. Bineînţeles, prin chiar poziţia de unghiu care intră între Banat şi Oltenia, ţinutul a fost alimentat în deosebite timpuri de populaţie românească. Astfel de curente, mai puternice în sec. 18 şi 19, au putut da iluzia că Românii sunt atât de recenţi în Serbia. De fapt însă, aceasta a putut face numai ca promontoriul românesc din Serbia să nu fie distrus, ba chiar să înainteze în paguba mării slave” ( Vâlsan, 1913:60 ).

Existenţa Românilor în acest spaţiu dintre Lom şi Morava, având ca axă valea Timocului, este atestată de călătorii şi cercetătorii străini, din evul mediu până astăzi. „ Românii din dreapta Dunării erau şi nu erau în altăţară. O apă largă plutitoare mai mult leagă decât desparte pe locuitorii celor două maluri. Treceri mai ales de la noi la ei s-au întâmplat în toate vremurile şi în deosebi în acelea când se închega un popor. Numai de puţini ani, de când se tot vorbeşte de o înfrăţire şi solidaritate a Statelor, hotarele dintre ele s-au ferecat cu o sută de lacăte. S-a crezut de alţii şi, ceea ce este mai hazliu, s-a crezut şi de noi, că toţi aceşti Români sunt revărsări etnice din părţile noastre. N-aveam ce găsi deosebit la ei, odată odată ce nu erau alţii, ci erau tot noi. Erau un fel de români plecaţi în străinătate. ..Am fost şi eu, în mai multe rânduri, la aceşti români, la cei Bulgari mai mult şi la cei Sârbi mai puţin. Cei mai din fund ca şi cei mai din faţă, fie căştiu, fie că nu ştiu de ţara liberă a fraţilor lor de la Miazănoapte, se cunosc prin amintiri, prin limbă şi obiceiuri ca Români. Ei şi-au dat nume din ce în ce mai mici, după cum sunt aşezaţi pe o vale sau o alcătuire de pământ uşor de deosebit, plaiu, câmp sau vale, dar nu şi-au zis niciodată, laolaltă, Olteni, sau Munteni sau Bănăţeni. Câte o undă de populaţie românească din Banat, din Oltenia şi din Muntenia a ajuns dincolo de Dunăre, la date şi din pricini care se pot urmări. Fiind mai noi decât băştinaşii şi mai zgomotoşi pentru istorie, au putut să se arate cercetătorilor ca Români Olteni, Munteni sau Bănăţeni. Sunt şi mai mult nu sunt ceea ce spun astăzi că sunt. Băştinaşii, Românii, mai vechi decât ei, vatra care a primit pe noii veniţi au fost alţii şi alta. Dovezile nu aşteaptă decât să fie găsite” (Bucuţa, 1942:XVII-XVIII).

romanii-dintre-vidin-dunare-si-timoc

Nu ne ocupăm în acest scurt studiu, de românii din stânga Timocului, din Serbia. Precizăm însă că o masă importantă de români există în spaţiul dintre Timoc şi Morava, cifrele variind, în lipsa unor date credibile. Populaţia din dreapta Timocului, dintre Vidin, Dunăre şi Timoc, este o continuare firească a masei româneşti, mult mai numeroasă, din stânga Timocului, ca şi celei din stânga Dunării. De la Lom, românii se întind, în dreapta Dunării, în comunităţi mai mari sau mai mici, subţiate înspre Turtucaia şi Silistra, dispărând aproape total, din 1940, din spaţiul Cadrilaterului, datorită cedării către Bulgaria a acestui teritoriu şi a schimbului de populaţie survenit cu această ocazie.

( Va urma )

Articole Conexe

Ultimele Articole