ROMÂNII DIN BULGARIA
Dr. Dorin Lozovanu
Primele statistici bulgare oferă pentru anii 1905 şi 1910: 73773 şi respectiv 79429 de români dunăreni (timoceni).
În 1920 se înregistrau în Bulgaria 57312 etnici români dunăreni şi timoceni. Unele aprecieri ale cercetătorilor români asupra numărului acestora din acel an indicau cifre de chiar 100 000 persoane. Se pare ca statisticile bulgare, erau în mod voit eronate. Se cita exemplul oraşului Vidin, care avea în 1905 o populaţie totală de 16387 locuitori, dintre aceştia statistica oficială înregistrând 1080 români. La 1910, aceeaşi aşezare urbană înregistra 16450 locuitori, din care 943 erau români. Problema contradictorie era că în acea perioadă se pare că populaţia română avea un spor natural pozitiv, acesta fiind întărit şi de venirea multor locuitori români de la sate.
Statisticile oficiale înregistrau în anul 1926, 69 080 români. După numai 8 ani, aceleaşi statistici indicau numai 16 405 locuitori, ceea ce ridica foarte multe semne de întrebare asupra acestora. Românii din Bulgaria interbelică puteau fi împărţiţi în două grupe, fiecare de 40 sate şi cu populaţii totale asemănătoare.
Prima grupă se întindea între oraşul Svistov în est, aflat pe Dunăre şi Acciar, în cotul cel mai mare al Dunării dintre Lom şi Vidin în vest. Această grupă avea o întindere liniara, de-a lungul Dunării, cu rare incursiuni în interior. Singura penetrare mai importantă era în judeţul Plevna.
A doua grupă de români era cuprinsă între oraşul Vidin la est şi râul Timoc la vest. Spre deosebire de cei dintâi, aceştia erau aşezaţi în adâncime trei rânduri de sate, atât în lungime cât şi în lăţime, datorită configuraţiei terenului şi înconjurării sale de ape care înlesneau existenţa unei insule etnografice, cât şi a vecinătăţii românilor timoceni din Serbia. Ei alcătuiau o masă compactă, cele mai multe aşezări fiind situate pe văile Dunării şi ale râurilor Topoloviţa şi Timoc.
Românii de aici sunt originari din Banat sau Oltenia, dar se pare ca nu au venit direct aici, ci s-au aşezat mai întâi în Serbia.
Recensămintele efectuate de autorităţile bulgare în general ignoră particularităţile etnice, mai ales după 1946. Numărul românilor recenzaţi apare foarte mic în comparaţie cu cel real, astfel după ultimul recensământ, din 2001 există doar 10566 de peroane recenzate ca vlasi (vlahi) şi 1088 ca români în toată Bulgaria. Analizând pe regiuni situaţia populaţiei româneşti, conform recensământului, apare şi mai puţin veridică, în general fiind menţionaţi ca vlahi mai mult aromânii, dispersaţi în diverse regiuni ale Bulgariei, dar în arealele compacte cu populaţie românească de-a lungul Dunării oficial aproape că nu găsim români/vlahi. De exemplu, în regiunea Vidin, cunoscută prin caracterul exclusiv românesc al multor sate sunt înregistraţi doar 155 vlahi şi 16 români în 2001.
Situaţia demografică actuală poate fi observată conform hărţilor şi datelor demografice rezultate în urma unei cercetări minuţioase la nivel de localităţi, pentru perioada actuală.
Populaţia românească din Bulgaria nu este omogenă, ca şi în cazul românilor din Serbia putem
distinge mai multe grupuri etnografice. Luând în consideraţie criteriul lingvistic, combinat cu cel
geografic şi etnografic, în regiunea dunăreană a Bulgariei românii au specific oltean în jumătatea vestică şi muntean în cea estică. Oltenii sunt mai mulţi, răspândiţi pe un areal care formează o continuitate la nord cu românii din România, iar la vest cu cei din Serbia. Pe diviziuni administrative majore, de oblast (regiuni) ei sunt răspândiţi în Vidin, Montana, Vraţa, Pleven şi Loveci.
Cel mai compact areal este cel din regiunea Vidin, unde formează majoritatea în toate satele din obştina (comuna) Bregova, mai mult de jumate în comunele Novo Selo şi Boiniţa, precum şi partea nordică a obştinii Vidin, unde sunt în număr mare inclusiv în oraşul idin, numit de români Dii.
În acest areal, cunoscut în literatura românească şi ca Timocul Bulgăresc, se individualizează şi unele subgrupuri etnografice, uşor distincte, cum ar fi văleni, pe valea Dunării şi câmpeni sau pădureni, în satele mai îndepărtate de Dunăre, la hotar cu Serbia. Caracterul etnic românesc se păstrează încă destul de bine, mai ales în ce priveşte folclorul, portul popular şi chiar limba vorbită. Identitatea etnică românească în prezent este însă mai slab exprimată decât în Serbia. Pe deoparte capacitatea comunităţii româneşti din Bulgaria este mai redusă, atât numeric, cât şi datorită arealului mai dispersat, pe de altă parte Bulgaria socialistă a dus o politică de asimilare mult mai directă, cunoscut fiind faptul că în afară de români, romi, găgăuzi, s-a încercat asimilarea chiar şi a turcilor musulmani. În urma cercetărilor de teren am putut constata acest fapt, explicat prin propaganda care a dus la crearea unui sens peiorativ pentru etnonimul de român. Vorbitori ai graiului oltenesc, foarte apropiat de însăşi limba literară, m-au rugat să nu scriu despre ei că sunt români, şi de fapt nu vor să se identifice cu românii, nici măcar cu vlahii, cum fac cei din Serbia. Există relatări că s-au efectuat în trecut chiar persecuţii, faţă de persoanele care promovau identitatea românească. Estimările făcute în urma unor cercetări detaliate la nivelul localităţilor indică existenţa a circa 36 mii români în regiunea Vidin. Migraţiile spre alte state sunt de dată mai recentă, în comparaţie cu românii din Serbia care deja de multe decenii au migrat la muncă în Europa occidentală.
Însă procesul migraţional este destul de activ în prezent, atât spre localităţile urbane mari, ca Vidin sau Sofia, cât şi la muncă în statele Europei occidentale, mai ales în Franţa şi Italia.
Populaţia românească apare numeroasă şi în multe localităţi de-a lungul Dunării, unele chiar la
depărtare de fluviu. Este cazul atât al unor localităţi rurale, cum ar fi Zlatia, Butan, Glojene, Hârleţ, Baikal, Zagrajden, Dâbovan, Cruşovene, Guleanţi, Cercoviţa, Milcoviţa şi altele, dar şi în cadrul unora urbane, cum ar fi Cozlodui, Belene sau Tutracan. Cu excepţia Tutracan (Turtucaia), toate aceste localităţi unde românii formează majoritatea populaţiei, sau cel puţin peste 30 % sunt situate în jumătatea vestică din nordul Bulgariei. Românii de grai muntean, mai dispersaţi, deseori formează localităţi mixte cu bulgari, turci şi romi. Dealtfel pe lângă românii propriu-zişi, există un număr însemnat de rudari, vorbitori nativi de limbă română, care uneori formează comunităţi separate şi sunt răspândiţi pe un areal mult mai larg până în centrul Bulgariei. În aceste regiuni, din nord-estul Bulgariei este răspândit bilingvismul şi chiar trilingvismul bulgaro-româno-turc, fapt constatat şi în urma cercetărilor de teren în regiunea Ruse.
Situaţia etnoculturală la românii din Bulgaria a cunoscut schimbări după 1993, oarecare renaştere a identităţii româneşti are loc, materializată prin înfiinţarea a cinci asociaţii româneşti, prima fiind Asociaţia Vlahilor din Bulgaria (AVB), înfiinţată la Vidin la iniţiativa lui Ivan Alexandrov. Dintre succesele cele mai importante se numără editarea unei reviste bilingve „Timpul-Vreme” şi organizarea în fiecare an a festivalului vlahilor din Bulgaria, tot în regiunea Vidinului. În prezent AVB este condusă de Plamca Liubomirova şi se confruntă cu dificultăţi în realizarea obiectivelor propuse şi menţinerea publicaţiei şi festivalului. Ulterior au fost înfiinţate Asociaţia Tinerilor etnici români din Bulgaria (AVE), condusă de Ivo Gheorghiev, Comunitatea Românilor din Bulgaria, sub conducerea lui Serafim Hristov, Centrul Cultural Român la Vidin, cu Ivan Juvetov. Deşi toate asociaţiile amintite îşi au sediul de bază la Vidin, în prezent şi-au extins arealul de activitate şi în alte regiuni, înfiinţându-se filiale la Cozlodui, Belene, Silistra, precum şi în unele sate.
Surprinzător, succesele în predarea limbii române, deşi la nivel facultativ şi la iniţiative obşteşti, sunt mai mare decât la românii din Serbia de est. Au fost organizate cursuri de limba română în mai multe localităţi, cum ar fi Vidin, Cozlodui, Silistra, Belene.
Oficierea slujbeleor în limba română au fost iniţiate de doi preoţi, Valentin de la Rabrova şi Valentin de la Bregova. Deşi această iniţiativă a fost privită negativ la început de către autorităţile statale şi bisericeşti, în prezent părintele Valentin de la Rabrova are permisinea oficială a episcopului Domintian de a oficia liturgia şi în limba română printre săteni, fapt ce dă speranţe la promovarea limbii române în biserici şi şcoli.
( va urma )