Restituirea istoriei unei epoci prin carte
O vizită la târgul de carte „Bookfest 2011″ a fost ca o expediţie în care ai parte de multe şi neaşteptate experienţe, de întâlniri surprinzătoare, plăcute şi irepetabile. Cea de-a şasea ediţie a Salonului internaţional de carte Bookfest a fost o reuşită manifestare a editorilor, autorilor şi cititorilor deopotrivă. Fiecare editură şi-a avut propria sa strategie de cucerire a cumpărătorului, fiecare autor şi-a dorit să-şi încânte şi să-şi atragă cititorul, iar cititorul s-a lăsat cu bucurie copleşit de atenţia ce i s-a acordat.
Editura VREMEA, de unde am primit invitaţia de a participa la lansarea unor cărţi din Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente, a fost prezentă la acest eveniment cultural cu mai multe cărţi din diferite colecţii: Colecţia Planeta Bucureşti, Colecţia Arte, Colecţia Autori români, Colecţia Poesis, etc. În celebra de-acum Colecţie FID-Fapte, Idei, Documente, editura s-a prezentat cu şase cărţi: Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice, de Cristian Bădiliţă, Drumurile destinului românesc, de Nae Ionescu, Mein Kampf. Istoria unei cărţi, de Antoine Vitkine, Manual de anticristologie, de Cristian Bădiliţă, Patologia societăţii noastre. Articole politice, de Mihai Eminescu şi A treia viaţă, de Hédi Fried.
Gazdă primitoare s-a dovedit a fi distinsa Silvia Colfescu, directoarea editurii „Vremea”, care i-a avut alături pe cunoscutul om de cultură, scriitorul Virgil Tănase şi pe tânăra scriitoare Miruna Lepuş, coordonatoarea volumului „Drumurile destinului românesc”, de Nae Ionescu.
” Vă mulţumesc pentru că sunteţi aici, a spus doamna Silvia Colfescu, la prezentarea noilor apariţii din Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente. Vă voi spune mai târziu câteva cuvinte despre această colecţie, pentru că acum trebuie instantaneu să-i dau cuvântul lui Stelian Tănase, care se grăbeşte către alte orizonturi. Acum, totuşi, am să-l mai ţin un minut, nu ca să vi-l prezint, pentru că nu există persoană alfabetizată în această ţară care să nu-l cunoască pe Stelian Tănase, ba chiar şi unele nealfabetizate sunt sigură că-l cunosc. Nu pot să las trecut cu vederea faptul că Stelian Tănase este unul dintre cadourile pe care mi le-a făcut viaţa de editor. Este unul dintre darurile cele mai remarcabile pe care mi le-a făcut viaţa de editor. În acelaşi timp, trebuie să reiterez admiraţia mea pentru acest neobosit şi tăios journalist, valorosul romancier Stelian Tănase. Trebuie să nu uităm un lucru. Carol I, care dădea mâna aproape tuturor întinzând un singur deget, într-un moment dat, a făcut o afirmaţie: „Românii nu duc lipsă de talent, ci de caracter!”.
Ei bine, Stelian Tănase este unul dintre rarii români, care, pe lângă multiple talente, este înzestrat cu caracter. Este înzestrat cu ştiinţă, cu străduinţă şi cu talent! Îmi pare enorm de bine că am reuşit să-l aduc aici pe Stelian Tănase şi să-l rog să spună câteva cuvinte despre Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente, ale cărei cărţi le-a cunoscut şi le-a prezentat în câteva rânduri.”
„ Anul 1989, sau posteritatea acestui an de fractură, îşi începe alocuţiunea Stelian Tănase, ne-a adus accesul la arhive. Acesta a fost pentru mine personal principalul şoc intelectual. M-a făcut, vreme de aproape 20 de ani, să nu mai public romane, chiar dacă am scris între timp şi romane, dar am publicat foarte multe cărţi de arhivă şi mi-am petrecut toată viaţa din aceşti 20 de ani în arhive. Îmi aduc aminte când a debutat această colecţie, cred că a debutat cu dosarul Pătrăşcanu, editura „Vremea” fiind prima care a sesizat potenţialul enorm pe care-l reprezintă arhivele, având şi un potenţial editorial, nu ştiu cum se vând ele acum, dar atunci se vindeau ca pâinea caldă, dar şi mutaţia pe care cunoaşterea adevărului istoric o face în mentalul colectiv. De fapt, marea noastră problemă astăzi este să ne adaptăm, să ne întoarcem la istoria noastră aşa cum a fost. Şi asta nu se face nici prin conferinţe, nici prin priviri întâmplătoare la televizor, ci printr-o muncă tenace a editorilor care editează documente, care se întorc asupra trecutului şi-l aduc la suprafaţă. Este o muncă foarte dificilă, iar cei care reuşesc fac un lucru extraordinar. Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente are 15 ani vechime, ţine steagul sus, a supravieţuit comercial, ceea ce nu-i puţin lucru să alegi din 2-3 tipuri pe acela care este şi important pentru tema pe care o propune, dar care are şi un public. Sunt subiecte foarte mari în istoria României care încă nu au un public pentru că nu a vorbit nimeni de ele şi atunci trebuie să creezi cititorul ca să-l aduci la nivel de subiecte. După atâţia ani, în care arhivele au început să fie dezgropate şi publicate unele din ele, s-a creat un public dornic de a şti ce s-a întâmplat, care nu este halucinat de breaking news şi de plata întreţinerii peste o săptămână, ci nevoia, în ciuda dificultăţilor viaţii cotidiene, de a se întoarce în trecut pentru a înţelege ce s-a întâmplat cu propria lor viaţă. Acesta este secretul unor asemena cărţi. Trebuie să vă mai spun un lucru. Citind multe arhive, cărţi, materiale documentare, privind la televizor tot felul de dezbateri, nu este nimic mai bârfit şi mai calomniat decât trecutul! Nu prezentul este victima speculaţiilor enorme! Trecutul, Hrusciov spunea , este cel mai puţin previzibil! Putem să ştim ce facem mâine, ce facem în viitor, dar trecutul se schimbă peste noapte!
O colecţie ca aceasta despre care vorbim, Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente, cere foarte multă migală, pentru fiecare cuvânt, virgulă, notă de subsol trebuie să te duci pe o arhivă la Biblioteca Academiei sau la o colecţie de ziare să verifici. Să ştiţi că s-ar putea ca pentru un rând şă ţii o carte şase luni pentru că nu ai găsit referinţa aceea care-ţi trebuie. Mie mi s-a întâmplat, asemeni oricărui editor şi autor de carte istorică, care publică şi scoate arhive la suprafaţă, acest coşmar, de fapt, ca la un moment dat să nu găseşti exact pagina aia pentru a închide o carte.
Cărţile apărute în această colecţie şi care întregesc lunga listă pe care o cunoaştem, A treia viaţă, de Hédi Fried, Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice, de Cristian Bădiliţă, Manual de anticristologie, de Cristian Bădiliţă, aceasta mi-a tras în mod deosebit atenţia, Mein Kampf. Istoria unei cărţi, de Antoine Vitkine, despre aceasta nu am auzit, dar să faci o istorie a lui Mein Kampf, despre care toţi ştim atât de multe lucruri, există o bibliografie uriaşă pe tema asta, mi se pare un subiect practic inepuizabil şi trebuie citită, şi Drumurile destinului românesc, de Nae Ionescu.
Trebuie să vă spun că, în legătură cu Nae Ionescu, am şi o istorie personală. În urmă cu 10 ani am descoperit dosarul de siguranţă al lui Nae Ionescu, am vrut să-l public, dat, între timp, l-a publicat cineva şi foarte prost, din păcate. Fără referinţe critice, fără o discuţie asupra surselor, ele sunt copiate, şi eu nu pot să mai fac lucrul ăsta, dar trebuie făcută o ediţie ca să vedeţi cum stă povestea, pentru că arhiva de siguranţă Nae Ionescu este deosebit de interesantă. Eu v-o pun la dispoziţie, dar trebuie să o daţi cuiva să facă un aparat critic serios. Este deja pe piaţă o ediţie foarte proastă! Foarte proastă! Este incalificabil să vii cu Nae Ionescu din arhiva siguranţei, cu toate convorbirile telefonice din ultima lună, şi să nu faci o discuţie critică, să explici argumentele, să descifrezi enigma morţii lui, pentru că asta se poate face cu aceste arhive.
Vă mai spun doar atât: colecţia este vie, trăieşte, are multe tiluri şi îi doresc viaţă lungă pentru că e nevoie ca studiul trecutului să se propage. Vă mulţumesc foarte mult!”
Despre Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente a vorbit doamna Silvia Colfescu, directoarea editurii „Vremea”, care a spus printre altele:
” Este o colecţie care a fost întâi a fost gândită ca o platformă de luptă împotriva comunismului. Am vrut să o intitulăm chiar Procesul comunismului. Cum prima carte din această colecţie a apărut foarte devreme, în 1992, apoi a cunoscut o anumită întârziere din cauza volumului de muncă înspăimântător pentru apariţia fiecărei cărţi, ni s-a părut o lipsă de modestie să o intitulăm Procesul comunismului, că poţi să faci procesul comunismului ca un cavalier seul, de unul singur. Şi-am spus că acesta este un lucru pe care trebuie să-l facă instituţiile statului, Parlamentul, Justiţia, pentru că nu se poate să ne împăunăm noi, să ne punem în coadă asemenea pene strălucitoare. Şi atunci i-am spus FID-Fapte, Idei, Documente, pentru că în felul acesta va acoperi o arie largă şi va subînţelege lupta împotriva comunismului. FID trăieşte ca un copăcel care iese din pământ, creşte drept şi are puţine ramuri, dar colecţia s-a îmbogăţit cu alte ramuri, cu toatele interesante. Am început să publicăm nu numai documente, am început să publicăm eseuri istorice, de filosofie, serii de memorii, adică lucruri care toate sunt interesante şi contribuie la restituirea istoria unei epoci, pentru că istoria acestei epoci pe care noi am trăit-o este foarte puţin cunoscută încă, foarte puţin cunoscută cu adevărat. Şi ea se poate cunoaşte cunoscându-i toate faţetele, pentru că are faţete nenumărate, toate foarte interesante. Poţi să descoperi fapte noi, adevăruri, în memorii, în eseuri care poate nu se referă numai la România, ci la întregul peisaj dezastruos, devastator al comunismului. De exmplu, una dintre cele mai formidabile cărţi apărute în această colecţie este cartea lui Zinoviev despre comunism. Este o carte absolut devastatoare! Cartea se numeşte „Occidentul. Fenomenul Occidentalismului”, dar este de fapt despre comunism. Despre comunismul implantant în Occident. Sunt cărţi de foarte mare importanţă.
Aveţi în faţă ultimele cărţi apărute în Colecţia FID-Fapte, Idei, Documente. O reluare a articolelor politice ale lui Eminescu, o antologie făcută cu un scop foarte precis, acela de a demonstra actualitatea acestui mare gânditor, şi aceea de a demonstra faptul că noi, românii, nici după un secol nu ne-am schimbat! Nu ne-am schimbat! Suntem la fel ca românii din timpul vieţii lui Eminescu! Aceleaşi racile, aceleaşi hibe marchează şi politica, şi societatea noastră. Este halucinant să citeşti articole care par să se refere la evenimentele de azi şi de ieri. Halucinant! Acelaşi fenomen se întâmplă cu celălalt mare gânditor, care este prezent astăzi prin colecţia de articole, multe dintre ele inedite în volum( „Drumurile destinului românesc”, de Nae Ionescu), pe care Miruna Lepuş le-a adunat cu o răbdare de furnică din ziare şi reviste, foarte puţine apărute în volum. Este o demonstraţie a faptului că un mare gânditor, care prinde esenţa unei epoci, esenţa unui popor, esenţa gândirii şi demersurilor sociale, politice ale unui popor, este oricând valabil. Pentru că, îmi pare tare rău să constat, nici oamenii, nici popoarele nu se schimbă! Din păcate!
O altă carte, cu adevărat amuzant interesantă şi extrem de mare frondă, este cea a lui Cristian Bădiliţă, „ Degetul pe rană şi alte dezintoxicări antipolitice„. Cristian Bădiliţă este un fenomen în cultura română. Este un om tânăr, este un om cu o putere de muncă absolut uluitoare. Este un om de o cultură extrem de vastă. El are un demers la fel de valabil în patristică, în bibliologie, în politică, în poezie. Cartea lui este o carte care se citeşte cu mult interes, pentru că se referă la persoanele care trăiesc în jurul nostru. Foarte interesant cum acest om atât de viu, atât de prezent, se poate certa cu toată lumea. El a fost prietenul tuturor şi este acum neprietenul foarte multora. Pentru că este un om extrem de intratabil. E un caracter. Dacă lui i se pare că cineva a încălcat preceptele dreptului comportament îl şterge de pe lista prietenilor lui cât ai clipi. Şi în felul acesta au rămas foarte mulţi prieteni foarte buni, între care se numără personalităţi de seamă ale culturii române. Ceea ce nu-i ştirbeşte nimic din valoare şi nu ştirbeşte nimic din valoarea cărţii lui, ci poate dimpotrivă. Pentru că, aşa cum spuneam adineauri, vorba lui Carol I, „de talente nu ducem lipsă deloc, dar caracterele ne lipsesc cu străşnicie„. A doua carte a lui Cristian Bădiliţă se referă strict la domeniul în care el este absolut strălucitor, la patristică, la scrierile Părinţilor ortodoxiei şi tratează un subiect foarte actual în zilele noastre de care ne temem grozav, Anticristul.
O altă carte care apare în această colecţie, spre a se vedea diversitatea acestei colecţii, este o carte a unei doamne, care s-a născut la Sighet, în familia unui intelectual evreu, a vorbit în limba maghiară în copilărie şi a făcut şcoala în limba română. În timpul ocupaţiei maghiare a Ardealului de Nord a fost trimisă la Autshwitz împreună cu părinţii, şi-a pierdut părinţii acolo imediat, a emigrat în Suedia. Acolo, târziu, a făcut, din cauza traumelor şi a condiţiilor dificile pe care le-a impus emigraţia, psihologia şi, în această situaţie de psiholog, a iniţiat un program de ajutorare celor traumatizaţi în timpul Holocaustului. Ea descrie această experienţă în cartea „A treia viaţă”. Ceea ce este interesant şi rar în demersul doamnei Hédi Fried este înduioşător faptul că, după 60 de ani de şedere în Suedia, ea vorbeşte româneşte, deşi a avut ca limbă maternă maghiara! Ea spune: eu sunt româncă, m-am născut pe teritoriul României. Apoi, ceea ce este interesant şi ataşant în demersul ei este faptul că ea nu luptă numai împotriva neuitării Holocaustului, ci împotriva uciderii omului de către om. Ea nu uită niciodată să înfiereze masacrele din Serbia, masacrele din Cambodgia, masacrele din Africa şi nu oboseşte. Este un om atât de optimist că îşi închipuie că poate schimba ceva, şi că va schimba esenţa umană. Şi eu sunt un om optimist, dar nu cred că cineva va putea schimba esenţa umană! Cred că până la sfârşitul zilelor omenirii, omul va ucide pe om! Eu sunt optimist şi cred că se va mai rări acest fenomen. Dar, după cum am văzut că a evoluat fenomenul de-a lungul secolelor, adică de la mici masacre la mari massacre, cred că ne aşteaptă nişte masacre şi mai mari. Este esenţa umană! Să dea Dumnezeu să n-am dreptate!
Acestea sunt cărţile, pe care le aveţi în faţă şi care îmbogăţesc Colecţia Fapte, Idei, Documente, a conchis doamna Silvia Colfescu. Să vă spun câteva vorbe despre viitorul vorbitor, care vă va prezenta cartea lui Nae Ionescu.
Aşa cum spuneam despre Stelian Tănase, care este un dar al faptului că suntem editori, şi Miruna Lepuş este un dar. Este un copil care a venit la noi, căruia noi i-am intuit potenţialul şi pe care încercăm să-l încurajăm cât mai mult să îşi dezvăluie tot talentul. Este ceea ce am dori noi să fie tineretul nostru, să fie copiii noştri. Am vrea ca ei să nu fie doar nişte baloane umflate, care să nu se intereseze decât de maşini, de băuturi, de… Suntem cu toţii oameni, e normal să ne interesem de partea aceasta materială a vieţii, dar suntem cu toţii oameni şi trebuie să ne interesem şi de cele ale minţii, ori sunt deja cam puţini copiii în zilele noastre care se interesează de această faţetă a vieţii lor. Miruna este una dintre aceste excepţii. Este un copil serios, solid, stăruitor şi nu vă uitaţi la ea cum arată ca o iconiţă bizantină. Este un om puternic. Pentru noi este un dar. Sperăm să putem să trăim momentele când recompensa unei porniri extrem de avântate în viaţa intelectuală să-i încununeze o activitate mare şi importantă pentru cultura românească. Aşa cum este ea, cum în zilele noastre tineretul are mare lipsă de modele, Miruna este un model. Noi spunem că n-avem modele, dar mai sunt, mai sunt modele. O rog pe strălucitoarea noastră colegă să spună despre această nouă carte la care şi-a dat contribuţia, pentru că foarte devreme ea a început să se preocupe de acest lucru, şi este al treilea volum la care are o contribuţie esenţială. În acelaşi timp, deşi nu v-ar veni să credeţi, trebuie să ştiţi că ea este doctorand al Facultăţii de litere, şi sunt sigură că va lua cu aceeaşi strălucire doctoratul foarte curând, a încheiat directoarea editurii „Vremea”, doamna Silvia Colfescu.
„ Vreau să-i mulţumesc doamnei Silvia Colţescu pentru cuvintele foarte frumoase pe care le-a spus şi dvs. pentru că aţi venit aici, a spus cu voce tremurândă de emoţie Miruna Lepuş. Pentru mine este cea mai fericită lansare de carte de până acum. Nu m-am bucurat atât de mult nici la cărţile pe care le-am scris eu, pentru că am simţit că am făcut ceva pentru o personalitate a culturii române, nedreptăţită de istorie de foarte multe ori. Este vorba despre Nae Ionescu, mentorul generaţiei interbelice, prezentat adesea foarte tendenţios, mai ales în ultima perioadă şi de aceea am vrut ca tinerii de vârsta mea să aibă ocazia de a citi un volum scurt şi cuprinzător, care cuprinde o serie de articole, pentru a-şi da seama de laturile personalităţii acestuia. În general, Nae Ionescu este cunoscut din poveşti, din articole scrise în ziarele culturale, niciodată tinerii nu ajung la surse, la articolele din ziarul „Cuvântul”. Am încercat să adun în această antologie câteva articole esenţiale ale lui Nae Ionescu, repartizate în câteva capitole mari: politică internă, politică externă, economie, religie, cultură, stat şi monarhie. Am vrut să-l arăt pe Nae Ionescu ca pe un adevărat gânditor, nu ca pe un publicist cunoscut doar prin faima pe care a avut-o în epocă, ci ca pe un om serios care se gândea la România atunci când scria. Ideile lui nu convin foarte multora dintre conducătorii de azi şi de aceea opera sa este marginalizată. Am vrut să strâng articolele esenţiale ale lui Nae Ionescu pentru a fi accesibile unui public cât mai numeros. Această antologie alcătuită din articolele lui Nae Ionescu vine în continuarea celei publicate deja de editura „Vremea”, de articole politice ale lui Mihai Eminescu. Foarte multe din ideile lui Eminescu sunt continuate de Nae Ionescu, mai ales ideile referitoare la politica externă, la economie, care trebuie să fie una autarhică, nu legată întotdeauna de apusul Europei. Aşa cum scriam şi în Introducerea cărţii, Nae Ionescu a fost un mentor al tinerei generaţii interbelice, unii dintre studenţi săi au rămas fideli ideilor profesorului şi după moartea acestuia, alţii au încercat să se distanţeze de trecut, pentru a nu-şi periclita carierele. Vă mulţumesc pentru participarea la această lansare şi sper că veţi citi cu interes cartea şi veţi înţelege acest personaj, care nu este nici pe departe un simplu personaj monden al societăţii interbelice. A fost un adevărat gânditor care a influenţat nu numai tânăra generaţie, ci şi societatea în care a trăit.”
O întâlnire fascinantă cu cartea, cu aceşti oameni minunaţi care „construiesc” cărţi deosebite, cu oameni luminoşi dedicaţi scoaterii din întunericul uitării a istoriei trecute şi prezente.
Ion BĂDOI