17.1 C
Roșiorii de Vede
joi, martie 28, 2024

Prof. Petre Voivozeanu, între colportori şi adevăr

                       Prof. Petre Voivozeanu, între colportori şi adevăr

          Prof. Petre Voivozeanu, născut la 19 septembrie 1897, în Roșiorii de Vede, a fost dăruit de Dumnezeu cu ”aripi de înger”, dacă ne este permis să preluăm o frumoasă exprimare dintr-un film istoric.  A fost căsătorit cu d-na Zoe Voivozeanu, profesoară de muzică la Școala generală Nr. 1 din Roșiorii de Vede. D-na Zoe Vivozeanu, născută în anul 1910, era sora fostului primar al orașului Roșiorii de Vede, Mihai T Daia, și era fiica lui Tănăsescu Guță Daia, importantă personalitate roșioreană,  și al Zoei Tănăsescu. Soții Voivozeanu au locuit pe B-dul Sf. Vineri Nr. 17, unde locuiește acum nepotul lor, Ștefan Daia, funcționar la Primăria municipiului Roșiorii de Vede.

            Petre Voivozeanu termină facultatea de istorie relativ târziu, în anul 1933, dar aparține unei generații care iubea învățătura şi considera studiul ca pe o permanentă obligație morală aflându-se mai tot timpul în centrul activităţilor cultural-sportive ale urbei, uneori fiind chiar iniţiatorul acestora. A avut şi o însemnată activitate publicistică, articolele semnate de el fiind găzduite de importante reviste cu profil istoric, cum ar fi „Magazin istoric”, „Revista muzeelor”, unde semnează chiar alături de soţia sa, Zoe Voivozeanu, dar şi în „Teleormanul”, singurul ziar judeţean al anilor `70, unde-şi  publică opiniile despre monumentele Teleormanului şi ceea ce trebuie făcut pentru conservarea şi promovarea lor, aşa cum este materialul intitulat „Enigma cetăţii Turris”, dar şi despre evenimente mai apropiate, cum ar fi capturarea celor 17 şlepuri ale ambasadorului Germaniei la Ankara, Franz von Papen, la Zimnicea, în jurul datei de 23 august 1944, şlepuri care transportau o importantă pradă de război constând din „covoare persane, lână de Angora, păr de capră lung, ulei vegetal şi de măsline, fructe sudice, candel, vinuri etc”.  Tot în „Teleormanul”, prof. Petre Voivozeanu, poate cea mai autorizată voce istorică din perioada anilor `60  – `70, aduce argumente importante în disputa care începuse în acea perioadă despre cum ar trebui să se scrie denumirea urbei de pe Vedea, Roşiori de Vede sau Roşiorii de Vede, el optând pentru Roşiori de Vede, deşi, după cum vom observa, în anii `40 el scria Roşiorii de Vede. În conştiinţa şi obişnuinţa publică a rămas Roşiorii de Vede!

         Cea mai importantă realizare a prof. Petre Voivozeanu a fost înfiinţarea muzeului din Roşiorii de Vede, în anul 1965, împreună cu prof. Florea Costache, prof. Anastasie Stirbu şi colonelul Ion Mailat, importanţi intelectuali ai oraşului, şi care îi poartă numele. Să amintesc doar de prof. Florea Costache, fost profesor al lui Marin Preda la Şcoala Normală din Cristur(Odorhei), dascăl la importante licee din ţară, coleg de celulă cu Monseniorul Vladimir Ghika, acuzat de complicitate la crimă de înaltă trădare şi condamnat la 3 ani de închisoare, decedat la data de 16.05.1954, la infirmeria Penitenciarului Jilava.

          Poate chiar această apropiere de prof. Florea Costache a dat prilejul unor colportori, pe la mijlocul anilor `60,  să afirme despre Petre Voivozeanu că ar fi avut anumite simpatii legionare.

          Mi-am amintit despre aceste acuzaţii şoptite, care circulau prin bătrânul Russenart chiar în timpul vieţii distinsului profesor, spre sfârşitul anului 2013, când am descoperit, la Direcţia Judeţeană Teleorman  a Arhivelor Naţionale,   un document ce mi s-a părut mai mult decât interesant despre viaţa şi activitatea lui Petre Voivozeanu.

         Documentul este întocmit de Poliţia oraşului Roşiorii de Vede şi este adresat, în data de 3 octombrie 1916, cu numărul de înregistrare 7541, Prefectului judeţului Teleorman. Iată ce se solicită de către un poliţai de la prefectul judeţului:

           “ Domnule Prefect,

          Referindu-ne la raportul nostru Nr.7483 din 30 Septembrie a.c:

         Am onoare a recomanda în locul devenit vacant prin depărtarea din serviciu a sergentului de oraş Leţu Tănase, pe candidatul Voivozeanu Petre, rugându-vă să binevoiţi a-l confirma provizoriu pe ziua de 1 octombrie 1916 de când l-am chemat în serviciu.

        Veţi cunoaşte, domnule Prefect, că recomandatul Voivozeanu Petre va suplini atribuţiile Registratorului şi Copistului acestei poliţii care sînt mobilizaţi de la 15 august 1916.

                                   Poliţai

                              ( semnătură indescifrabilă)”

 

În data de 9 octombrie 1916, Prefectul judeţului Teleorman întocmeşte actul Nr. 8570, în care se spune:

             “ Având în vedere raportul d-lui Poliţai al oraşului Roşiori de Vede Nr. 7541 cu care recomandă în locul devenit vacant prin revocarea sergentului de oraş Leţu Tănase pe cadindatul Voivozeanu Petre căruia îi solicit numirea în mod provizoriu pe ziua de 1 octombrie corent de când l-a chemat în serviciu şi care va îndeplini atribuţiunile de registrator şi copist ai acelei poliţii ( în locul celor) cari au fost mobilizaţi.

           Având în vedere că pentru îndeplinirea serviciilor de registratori şi copist fiind absolută trebuinţă, se are însărcina un agent al poliţiei cu aceste atribuţiuni.

           În vederea motivelor invocate de D-lu poliţai respective prin raportul sus citat şi pe baza art. 29 din legea pentru organisarea poliţiei generale a statului,

                                      Noi, Prefectul judeţului Teleorman

                                                         Decidem

          Aprobăm confirmarea în mod provizoriu pe ziua de 1 octombrie corent în funcţiunea de sergent de oraş pe lângă poliţia Roşiorii de Vede a D-lui Voivozeanu Petre care va îndeplini atribuţiunile de registrator şi copist în locul celor mobilizaţi.

            Disposiţia presentei decisiuni se va aduce la cunoştiinţa d-lui poliţai respective şi a D-lui Ministru de Interne la Direcţiunea Contabilităţei.”

 

           Cu actul numărul 8571, din aceeaşi zi de 9 octombrie, este înştiinţat Poliţaiul oraşului Roşiori de Vede:

                                  “ D-lui Poliţai al oraşului Roşiori de Vede

        Cu referire la raportul Dvs nr. 7541, vă comunic că prin decisiunea noastră de astăzi am aprobat confirmarea în mod provizoriu pe ziua de 1 octombrie corent în funcţiunea de sergent de oraş al acelei poliţiei a D-lui Voivozeanu Petre, în locul D-lui Leţu revocat pentru faptul de furt, şi care va îndeplini atribuţiile de registrator şi copist în locul celor mobilizaţi”.

        O înştiinţare se trimite şi Ministrului de Interne, Direcţia Contabilitate,  cu Nr. 8572 din aceeaşi zi de 9 octombrie 1916.

                              “D-lui Ministru De Interne ( Direcţia Contabilităţii)

       Am onore a vă aduce la cunoştinţă că prin decisiunea noastră de astăzi că am aprobat confirmarea în mod provizoriu pe ziua de 1 octombrie corent în funcţiunea de sergent de oraş pe lângă poliţia oraşului Roşiori de Vede a D-lui Voivozeanu Petre, în locul D-lui Leţu Tănase revocat pentru faptul de furt, şi care va îndeplini atribuţiunile de registrator şi copist în locul mobilizaţilor.

         Iată că la vârsta de 19 ani, Petre Voivozeanu devine sergent de oraş pe lângă Poliţia oraşului Roşiori de Vede, în locul sergentului de oraş Leţu Tănase, destituit “pentru faptul de furt”. Nu ştim ce şi cât a furat sergentul Leţu, dar, deşi erau vremuri grele şi tulburi pentru români, legea era lege şi instituţiile erau primele care respectau legile ţării. Într-un Tablou, întocmit în ziua de 1 noiembrie 1916, cu sergenţii de oraş din Roşiori de Vede, “presenţi în serviciu”, îl găsim pe sergentul Petre Voivozeanu la poziţia 39 din cei 48 de poliţai, având trecută ca dată de când ocupă postul, anul 1916, luna octombrie, ziua 1.

        Mai erau doar foarte puţine zile până la data de 13 noiembrie 1916, când armata germană ocupă oraşul Roşiori de Vede şi au loc evenimente care puteau duce la bombardarea localităţii rămase fără apărare în faţa ocupantului, însă acest episod din viaţa urbei merită o atenţie specială şi vom reveni asupra lui.

         Despre Petre Voivozeanu nu mai întâlnim documente decât în anul 1942, după ce terminase Facultatea de istorie –geografie în anul 1933. Era profesor la Roşiorii de Vede  şi preşedintele Asociaţiei cultural-sportive “ SPORTING-CLUB-ROŞIORII”.

       În ziua de 29 decembrie 1942 îi solicită, printr-o adresă oficială, primarului în funcţie aprobarea de a susţine o serbare culturală, urmată de dansuri populare, având deja o acordul  verbal de la Prefectul judeţului.

                                                        “ Domnule Primar,

         Vă rugăm să bine voiţi a ne autoriza să dăm o serbare cultural urmată de dansuri naţionale, Vineri 1 Ianuarie 1943. Serbarea se dă în sala Albina-cu intrare liberă, fiind dată pentru membrii asociaţiei.

           Facem această cerere potrivit aprobării verbale dată de d-l prefect al judeţului care ne-a îndrumat să facem cunoscut D-voastră data şi locul serbării. Asociaţia noastră activează, după cum ştiţi, din anul 1928, are un comitet compus din profesori, profesoare, preoţi şi studenţi şi nu a avut nicodată decât preocupări strict culturale-sportive.

           Primiţi asigurarea stimei noastre.

 

      Preşedinte                                                                      Secretar, casier                                                               

Petre Voivozeanu                                                                 M. Pârvulescu

Profesor                                                                             doctorand medicină         

Roşiorii de Vede                                                                 Roşiorii de Vede”

          Primarul răspunde  în ziua următoare, 30 decembrie 1942, prin adresa 8531, în care le acordă permisiunea de a susţine serbarea  culturală în ziua de 1 ianuarie 1943, în sala Albina, dar având obligaţia de a nu percepe taxe de intrare.

                                                   “ONOR      

                                   ASOCIAŢIEI CULTURAL SPORTIVĂ

                                             SPORTING CLUB     

La adresa Dvs. Nr.184/942, avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că Primăria   autoriză să daţi serbarea cultural urmată de dansuri naţionale Vineri 1 Ianuarie 1943 în sala Albina din localitate, cu obligaţiunea de a nu percepe taxe de intrare.

                             Primar                                                     Secretar”

       Este o dovadă mai mult decât clară că prof. Petre Voivozeanu nu a făcut politica niciunui partid, singura politică pe care a făcut-o a fost cea cultural- sportivă, cunoscut fiind faptul că, pe lângă activitatea de profesor de istorie,  a fost şi dirijor de cor şi de fanfară, a sprijinit sportul, s-a implicat în amenajarea unui stadion lângă Gara de nord, dar nu şi-a neglijat activitatea istorică, fiind şi preşedintele filialei locale a Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice. Este adevărat, s-a mai scris despre prof. Petre Voivozeanu, nu atât cât ar merita acest neobosit animator al vieţii cultural-sportive din Roşiori de Vede, cercetător recunoscut al istoriei locale, cel care a lăsat în urma lui un muzeu de istorie, “amănunt” deloc de neglijat, dar am vrut să demontez anumite zvonuri care au circulat “în deceniul şapte, prin anii `60, cum ar scrie un “specialist” în periegheze!

         Trebuie să menţionez faptul că fotografiile şi documentele folosite în acest material sunt de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Teleorman.

                                                                                      Ion BĂDOI

    Notă:   Dorind să aflu mai multe amănunte despre viaţa şi activitatea prof. Petre Voivozeanu, am mers acolo unde eram convins că sunt datele cele mai sigure şi mai exacte, la Muzeul de istorie din localitate, care îi poartă, de altfel, numele. Mare mi-a fost uimirea când funcţionara, care mai deschide şi închide uşa muzeului, cu certitudine primind şi leafă pentru acest gest mărinimos, fiindcă alte activităţi specifice nu  s-au mai desfăşurat de foarte multă vreme, mi-a răspuns cu o nonşalanţă demnă de o cauză mai bună, că nu este în posesia niciunui document depre  cel care a înfiinţat muzeul roşiorean, deşi aflasem dintr-o sursă mai mult decât sigură şi competentă că există un dosar cu ceea ce mă interesa pe mine. Nimic secret, nimic confidenţial, nimic care să-i fi micşorat retribuţia respectivei doamne. Am revenit peste două zile şi am primit acelaşi răspuns: n-avem!

           A treia oară am informat-o că îi voi solicita aceste date potrivit Legii 544/2001, ceea ce am şi făcut în data de 15.11.2013, peste patru zile primind un răspuns de râsul curcilor, deşi ar fi vrut să se ascundă întro perioadă de 30 de zile pe care o prevede legea în situaţia unor răspunsuri care necesită un volum de muncă mai mare.

     Pe lângă şapte surse culese de pe Internet de funcţionară,  de unde aş fi putut lua „referinţe” despre distinsul profesor, mai trimite două fotografii, pe care le aveam, mai scrie câteva rînduri pentru  a demonstra că ştie totuşi ceva, deşi nu face decât să (şi) demonstreze cu totul altceva:

                     „Petre Voivozeanu se naşte la 19 (30?) septembrie 1897” ;

                     „ La începutul deceniului al şaptelea al secolului al XX-lea, alături de un grup de intelectuali din oraş (…..) Petre Voivozeanu pune bazele muzeului din oraş, pe care reuşesc să îl deschidă în 1965”.

               „Se stinge din viaţă la 21(26?) mai 1976”.

     Îi sugerăm stimatei care semnează „muzeograf” să facă o singură „periegheză” la locul unde se odihneşte prof. Petre Voivozeanu pentru a afla cu exactitate datele de naştere şi de plecare spre cele veşnice ale celui care era alintat de către prieteni Petrică Voivozeanu.

                                                                                                    Ion B.

 

 

Articole Conexe

Ultimele Articole