Categorized | Politica

Prof. dr. DORIN N. URITESCU Sacru, monstru sacru…

Posted on 28 April 2022

Prof. dr. DORIN N. URITESCU

Sacru, monstru sacru,

dar Monstrum Eruditionis

Filon de infinire

din geniul lui B. P. HASDEU

Croit de Bunul Dumnezeu din stei și din cremene, Dorin N. Uritescu este o personalitate la fel de complexă și provocatoare precum celebra actriță Leni Pințea-Homeag, unica din lume care – în Deceniul de aur al Teatrului Național din Craiova: Deceniul Purcărete-Boroghină – a brăzdat lumea în lung și în lat, susținând 330 de spectacole triumfale pe cinci continente, dintre care 183 cu PHAEDRA, în care juca rolul protagonistei.

Este la fel de complexă și provocatoare personalitatea sa, dar din cu totul alte perspective și, desigur, pe coordonate de natură diferită, distincte.

Forța telurică, de Anteu – căruia îi este suficient să descopere un punct de sprijin (nebănuit de nimeni altcineva de-a lungul secolelor) pentru a mișca atât planeta Terra, cât și galaxia de focuri subtile a Limbii Române – se conjugă inspirat cu fluiditatea spiritului său de anvergura marilor fluvii ale planetei noastre: Dunăre, Nil, Amazon, Mississippi.

Firește, deloc întâmplător, deoarece Dorin N. Uritescu este născut în Cetatea mirifică a Transilvaniei (din stei și din cremene), la 18 februarie 1944, deci în zodia Vărsătorului, sub semnul apelor primordiale, care înseamnă Viață, înainte de toate.

A văzut lumina zilei NU în pampas, NU în stepa deșertăciunilor războinice, NU în pădurile tropicale, bântuite de fel de fel de animale de pradă, și nici în hipnoticul, paralizantul Deșert Sahara.

Prunc înfășat în tandre mătăsuri de raze ancestrale, dar și în cămașă de zale din argint și busuioc ocrotitor, Dorin N. Uritescu a „picat” în această pârdalnică lume cu mâna dreaptă lipită de tâmplă – semn că va deveni om mare, de carte iubitor și de Lumina Spiritului, cărturar sadea, urmaș al marilor savanți de peste veac.

În stânga îi strălucea, abia vizibilă pentru neinițiați, holograma sabiei de Samurai din Carpați, cunoscător al Codului Onoarei și al Pravilei de la Craiova.

Tâmplele îi erau străluminate de Tăblițele de la Tărtăria, descoperite pe Mureș, de ecourile curcubeului aruncat peste lume de Gânditorul din Hamangia și consoarta sa, de tâlcurile capodoperelor noastre identitare: basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, de baladele Miorița, Meșterul Manole, Zburătorulîn al căror spirit crescuseră Eminescu, BRÂNCUȘI, Iorga, Enescu.

În comuna cu numele sfânt Vinerea – Cugir s-a născut Dorin N. Uritescu, acolo unde se îmbrățișează, se-ncură, se sărută și se drăgostesc granițele județelor grele de istorie și de vestigii inegalabile, nicăieri altundeva întâlnite pe planetă: Hunedoara și Alba.

Și sub sprâncenele doldora de taine ale spiritului nostru, de opt-nouă ori milenare, al munților prin care au hălăduit – făurind Istorie – Burebista și Decebal, dar și Horea, Cloșca și Crișan, Gheorghe Doja – martiri ai neamului nostru românesc, ca și Crăișorul Munților Apuseni: Avram Iancu, cel întrupat dintr-o Pasăre Măiastră, devenind om, lider de revoluție, conducător de oaste a moților, zguduind temeliile imperialilor de la Viena.

Neputând fi învins de aceștia întrucât era duh ne-pământean, Avram Iancu s-a metamorfozat iarăși în Măiastră, retrăgându-se întru veșnicie, între goruni și brazi, adică la sânurile naturii și în templul codrilor seculari, îndumnezeiți de Lumină și Iubire, de Iertare, Armonie și Pace, Pace, Pace…

Spirit enciclopedic vivant, Dorin N. Uritescu s-a dăruit, cu frenezie uluitoare – paralel cu activitatea didactică marcată de biruințe incredibile – activității de creație științifică, publicând peste 200 de studii în presa de specialitate și în cotidiane din întreaga țară, concomitent cu 60 de prezentări audio, la radio, în anii 1986-2005.

32 dintre aceste studii au apărut, din martie 1987 până în noiembrie 1989, în revista mensuală a jurnaliștilor profesioniști, prestigioasa Presa Noastră. Altele 12 în hebdomadarul Flacăra (din 8 septembrie până la 15 decembrie 1989), 25 în România muncitoare (21 iunie 1990 – 9 august 1990), 18 în Vox libri (nr. 2/ 2014 –nr. 4/ 2020), 16 în Vatra veche (septembrie 2015 – ianuarie 2017, 11 în Scânteia tineretului (2 martie 1988 -10 mai 1988).-, iar multe altele în Cronica, Realitatea, Bucureștiul literar și artistic, Magazin, Litere, România liberă, Cultura, Porto Franco, Tribuna.

Este autorul a patru volume de cercetare fundamentală:

*Aspecte ortografice controversate (Ed. Științifică, București, 1986),

*Cuvinte cu dificultate de scriere în limba română (două volume, Ed. Geneze, a Grupului Științific București, 1992),

*De la chioșcari la vesternizare – Mic dicționar de termeni actuali (Ed. Humanitas, 1993).

Sub aura de lumină a noutăților absolute în domeniul cercetării teoretice se înscriu cele trei volume cu titlurile:

*Noutăți în ortografie, corectitudine și greșeală (două volume, Ed. Procion, București, 1995),

*Greșeli de exprimare (vol. I, Ed. Steaua Procion, București, 1999).

Volumul al doilea din minuțiosul studiu Greșeli de exprimare (publicat în anul 2000, la aceeași editură menționată mai sus) face parte din sfera cărților de teorie aplicată.

În paradigma realizărilor de excepție/ excepționale și a acțiunilor profesionale cu amplă rezonanță națională ale profesorului doctor în Filologie Dorin N. Uritescu se înscriu: elaborarea, ca autor unic, a 120 de item-uri, valorificate la nivel național pentru testarea candidaților înscriși la Concursurile pentru ocuparea funcțiilor de inspector general și inspector general-adjunct în județele țării și în Capitala României, în anii 1997 și 1998.

Cărțile semnate de redutabilul cercetător științific sunt menționate în bibliografii academice atașate unor volume de impact major semnate de celebrități din domeniu precum Mioara Avram, Florin Marcu, Flora Șuteu, Theodor Hristea.

Citate semnificative din cărțile semnate de Dorin N. Uritescu pot fi întâlnite în alte studii de specialitate scrise de Florica Dimitrescu, Adriana Stoichițoiu-Ichim și, din nou, Theodor Hristea (acesta având obârșii craiovene).

O suită de alte personalități de valoare europeană au publicat comentarii, articole, studii pornind de la bogata paletă de cărți ale sale: N. Mihăiescu, Gh. Bulgăr, George Pruteanu, Geo Dumitrescu, Ion Dodu Bălan, Ioan Adam.

Anul 2006 a constituit apogeul aparițiilor editoriale ale prof. dr. Dorin N. Uritescu, care a încredințat tiparului nu mai puțin de cinci cărți, la editurile All și Vox din București. Fiecare în parte și toate la un loc sunt monografii UNICE în literatura științifică de specialitate:

*Pleonasmul în limba română,

*Dicționar explicativ de pleonasme efective,

*Contradicția în adaos în limba română. O greșeală de exprimare și de gândire, foarte frecventă,

*Dicționar explicativ de contradicții în adaos,

*Unități frazeologice degradate.

Descoperind – în premieră absolută, se înțelege – fenomene nesesizate de nici un confrate și procese lingvistice care le-au generat, procese ne-studiate de nici un lingvist înaintea sa, Dorin N. Uritescu este, totodată, autorul a încă patru cărți originale, de importanță covârșitoare pentru domeniile filologice:

*Dinamica limbii române actuale (Ed. S.A.I.S., 2008),

*Dicționar de cuvinte și sensuri noi (aceeași editură, 2009),

*Dicționar de folosire improprie a termenilor (Ed. Shic, 2008),

*Ortografia rațională a limbii române (Ed. Rawex Coms, 2016).

Sintetizând, se cuvine să reliefăm că reputația științifică – reală, viguroasă și tonică – a protagonistului nostru se întemeiază pe o serie de performanțe științifice inconfundabile. Prin volumul Aspecte ortografice controversate, publicat în 1986 de Editura Științifică și Enciclopedică, a fundamentat științific reconsiderarea OMOFONIILOR în ortografia limbii române, introducând concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul ortografic, contradicția în adaos ortografică, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, echivocul ortografic etc.

Dorin N. Uritescu este, concomitent, PRIMUL teoretician al figurilor de stil: arhaismul ortografic, echivocul ortografic, detaliate cu acribie și acuratețe științifică în volumul Noutăți în ortografie, din 1995. (Ed. Procion). Este cel dintâi cercetător care abordează alte și alte teme noi: importanța epistemologică a ortografiei, valoarea ei stilistică.

Cu autoritate științifică indiscutabilă, el și-a cucerit laurii de analist al inovațiilor lexicale și s-a afirmat cu aplomb ca autor de monografii originale, având contribuții importante în domeniul cultivării limbii române.

Eseul pe care l-am scris în vara anului 2015 – și care a apărut, fie în serial, fie integral în revistele Flacăra lui Adrian Păunescu, Observatorul (Toronto), Lamura, Zeit, Opinia Teleormanului, Noul LITERATOR ș.a. l-am intitulat Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator. Punctam tranșant, încă din primul paragraf: Eugen Simion, Ion Dodu Bălan, Gh. Bulgăr, Cristian Livescu, Valeria Guţu-Romalo, Grigore Brâncuş, Mioara Avram, Florica Dumitrescu, Rodica Zafiu, George Pruteanu, N. Mihăescu sunt doar o parte dintre personalităţile de prim-plan ale literaturii şi limbii române care au scris despre numeroasele volume publicate, în ritm frenetic, de metronom, de Dorin N. Uritescu, licenţiat în Litere (1970) şi Istorie-Filosofie (1978), Doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti (2005).

Aşchie de pandur (născut nu în Oltenia lui Tudor Vladimirescu, ci în inima Transilvaniei, în Vinerea-Cugir, judeţul Alba) şi os domnesc (din stirpea Crăişorului Munţilor Apuseni: Avram Iancu) -, Dorin N. Uritescu, pedagog înnăscut şi cercetător tenace, se vădeşte, în cărţile publicate, un spirit creator în ale cărui linii de forţă descifrăm cu uşurinţă inteligenţa, temeritatea şi dorinţa de a învăţa permanent, de a-şi extinde, pas cu pas, arealul aspiraţiilor sale ştiinţifice, de a descoperi şi comenta faţete noi ale subiectelor abordate, studiate şi analizate cu fineţe şi aplomb.

Metodic, foarte conştiincios şi eficient în toate demersurile sale, el a debutat acum mai bine de patru decenii și jumătate cu un volum la care ne-am referit deja, frapant prin multitudinea elementelor inedite, girat de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică: Aspecte ortografice controversate (1986), în care – afirmă apreciativ specialiştii – a fundamentat ştiinţific reconsiderarea omofoniilor în ortografia limbii române, a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică (precum contradicţia în adaos, pedantismul, analogia improprie).

Cele două volume publicate în 1992: Cuvinte cu dificultate de scriere în limba română îl atestă ca prim cercetător într-un domeniu extrem de sensibil, jalonat de teme noi, inventate chiar de el, ca: importanţa epistemologică a ortografiei şi valoarea ei stilistică. În 1993, Dorin N. Uritescu îşi şochează elevii, studenţii şi colegii-profesori de română printr-o altă apariţie editorială, dinamică, energizantă, scânteietoare: De la chioşcari la vesternizare. Mic dicţionar de termeni actuali, care îl consacră, dincolo de orice îndoială, ca analist riguros al inovaţiilor lexicale mulat pe un spirit ludic, care intră atât de profund în consonanţă cu subiectul investigat încât cititorul se înscrie, fără să-şi dea seama, într-un joc interactiv captivant.

Volumul Noutăţi în ortografie (1995) îi aduce recunoaşterea de prim teoretician al unor figuri de stil precum arhaismul ortografic şi echivocul ortografic.

Autor de monografii privind pleonasmul, contradicţia în adaos, degradarea unităţilor frazeologice, promotor al limbii române corecte, cu ferme contribuţii la extirparea greşelilor de exprimare (2001, 2002) -, Dorin N. Uritescu a publicat cinci dicţionare: explicativ de pleonasme efective (2006),de contradicţii în adaos efective (2006),explicativ de folosire improprie a termenilor (2008),de cuvinte şi sensuri noi (2009), explicativ de forme şi sensuri greşite ale unor expresii şi locuţiuni consacrate (2009) – veritabile studii de referinţă, în domeniu.

Văzând lumina acestei lumi într-o zodie aflată sub semnul inventivităţii şi fanteziei bine temperate, Vărsătorul, altoite pe capacitatea neîntrecută de analiză şi sinteză, Dorin N. Uritescu nu s-a lăsat mai prejos nici în domeniul istoriei literare, criticii şi teoriei literare – arie în care, din 2009 până în prezent, a publicat şase volume incitante. Acestora li se adaugă trei culegeri de versuri originale: Pe Rio Costa (Balade erotice), Cântece de logodnă, Rugi şi porunci.

În ampla cronică literară pe care am dedicat-o cu ani în urmă, afirmam și argumentam balade erotice și politico-sociale sunt deopotrivă reprezentative în insolitul volum Pe Rio Costa. Diverse și incitante ca discurs, ca ritm, ca limbaj, având inculcată o „anecdotică” plină de farmec, care salvează (prin umorul lor discret, bine mascat) de prozaism creația poetică -, aceste balade sunt presărate cu imagini în care zeitatea iubirii și zeul petrecerii euforice își fac prezența cu o cohortă zăngănitoare de accesorii: săbii, tamburine și butaforii ale activității lor divine. Aflăm, astfel, cum – în mlaștina dintre Rio Costa și Mur – răsare imaginea artistică a unui peisaj baroc halucinant.

Referindu-ne la o baladă zvăpăiată, cu titlu malițios: Pe Rio Costa cu activista de partid, se impune să evidențiem că această baladă este salvată de prozaism prin comicul buf pe care-l prezintă, dar și prin luarea în zeflemea ; tonul fiind aproape sarcastic, fantezia creează o întâmplare cu note de hiperbolă savuroasă, hazlie. Imaginile sugerate de verva, de expresivitatea secvențelor lingvistice îmbibate de oralitate (opțiune postmodernistă) încadrată inteligent și construită, cu talent, în cadența baladei clasice, produc deliciul lecturii. Capricioasă, Venus folosește toate clapele instrumentului erotic, creând iubire, cu accente și pete în zig-zag de la sublim la ridicol. Bachus intervine când amorezul (sau amantul) se află în starea tulburată de o iubire neîmplinită, înfrântă, cu aceeași „eficiență” ca și în situația reciprocității sentimentelor și a racordării perfecte a simțurilor.

Nimic excesiv (vulgar, trivial) NU se strecoară în baladele erotice, în care amorul, tutelat de Venera, se întretaie cu stimulentul bahic, producând imagini artistice suculente, sub condeiul unui poet bântuit de fantomele insidioase ale iubirilor exotice. Chiar dacă, uneori, reverberațiile din Păstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu ori din melanholiile lui Teleor sau din surâsul metafizic al lui Marin Sorescu – cel din ciclul La Lilieci (mai ales ca model de structurare a poemului) – dau buzna peste faldurile de catifea incendiată de dorurile Crailor de Curte Veche, ale prinților levantini, ale dervișilor dezlănțuiți în dansuri fascinante sau ale „locatarilor” bezmetici, rătăciți printr-un soi de Isarlâk uitrat pe undeva, prin Balcani, dar cu scânteieri/ răbufniri neașteptate de gheizer viril, nestăvilit nici tocmai, hăt !, peste ocean, pe/ prin Rio Costa…

Filolog cu vast orizont și minuțioasă pregătire în domenii de nișă ale disciplinei științifice, de indubitabil rafinament, numită Limba Română Contemporană, dar și în Gramatica istorică, Dialectologie, Limbaje Ezoterice, Științe ale Comunicării și Manipulării, autor a zeci de volume de specialitate, publicate mai ales în ultimii 36 de ani -, Dorin N. Uritescu confirmă butada conform căreia tot românul s-a născut poet. Adică subtil cunoscător și degustător ale tainelor Galaxiei de geniu care este Limba Română, cea mai valoroasă creație a Neamului nostru, fără rival în lume.

Universul liric al lui Dorin N. Uritescu poartă peceți difuze, remarcabile prin autenticitate și originalitate, încântătoare prin grația slalomului șăgalnic printre chemări, ispite și ecouri din zări celeste ori telurice.

Inspirat, cravașat, bine ținut în frâu sau, deseori, lăsându-i libertate incendiară la dârlogi și la zăbală -, Pegasul călărit cu atâta ardoare de poetul nostru din Vinerea-Cugir NU pare tentat să-l ducă pe vreo magică insulă de foc, în care neștiute amazoane, despletite de efluvii fugoase, precum zebrele călărind deșertul, sub spectrul fatal al gheparzilor ce le urmăresc cu neobosire, abia așteaptă să-l devoreze, botezându-l în libații de Zghihara, Busuioacă de Bohotin, Fetească Neagră de Segarcea, Tâmâioasă Românească, Rekațiteli, Roșioară de Dăbuleni, Grasă de Cotnari, Merlot, Sauvignon, Cabernet și Zaibăr (în 18 soiuri/ sortimente) cupajate după rețete misterioase, în pocale din cristalul cel mai pur, cu sonorități de liliac, ambră, mosc, papirus și patchouli.

Se înțelege, sperăm, că – pendulând visător între apolinic și dionisiac, poetul Dorin V. Uritescu se lasă învăluit, sedus și scăldat în fagurii de lumină ai lui Apolon, făcând eforturi de a NU se recunoaște abandonat în brațele pleiadelor de bacante și elfi, dansatoare și …asistente de regie de sub bagheta cufundată în miraje a lui Dionysos.

Marele rege al dacilor, Burebista, a știut de ce a promovat – ca primordial principiu al vieții poporului său – măsura și cumpătarea, comuniunea și cuminecarea, ordonând dezgroparea podgoriilor, respectarea cu strictețe a programului cazon de antrenamente severe, duse la extreme, disciplina inoxidabilă și o anume asceză de sorginte zalmoxiană.

Răstignit între Venera și Bachus -, poetul Dorin N. Uritescu rămâne, la vârsta de 78 de ani, un adolescent cu plete fluturânde adamic în vântoasele nepereche ale iubirii, spirit orfic, veșnic tânăr, cu suflet inocent, de copil al Terrei, scăldat în baudelairiene sau rimbaldiene iubiri și tălăzuiri divine.

În prefaţa volumului Portretul la criticii literari români (Ed. RawexComs, 2015), Eugen Simion afirmă că acest studiu ,,este o bună lucrare de analiză literară cu clasificări dintre cele mai curajoase, inedite, ale speciei portret, din perspectiva extinderii sensului conceptului numit”. După ce face o incursiune captivantă, dar deosebit de succintă, de la vechea critică impresionistă (,,decisă să dovedească faptul că, printre muzele care inspiră artele, se află şi o muză a criticii literare: a zecea muză”), care a dat o mare strălucire artei portretului – până la noua critică postbelică (aceasta l-a eliminat, multe decenii portretul rămânând ostracizat), Eugen Simion exemplifică la modul foarte convingător prin: Nicolae Iorga – un rafinat portretist (,,aşa cum se arată în carte”, punctează ex-preşedintele Academiei Române), Eugen Lovinescu: indiscutabil, maestrul portretului critic la noi (,,Figurinele sale sunt unice capodopere ale genului” – portrete in aqua forte, care au provocat reacţii disproporţionate în viaţa noastră literară, din partea lui Camil Petrescu şi a lui G. Călinescu (care afirmă că ,,portretul este fiul maliţiei”, îi face un portret memorabil lui Mateiu Caragiale, iar despre Ion Creangă lansează imaginea ,,bivolul de geniu”, care scrie în bojdeuca sa îmbrăcat într-o cămaşă lungă şi largă, scăldat în sudori…, imagine devenită ,,bun de manual şcolar”).

Eugen Simion reliefează că, în genere, criticul român este ,,un bun portretist, iar acest fapt se vede şi în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: ,,…Această tradiţie nu s-a pierdut şi, după valul structuralist şi semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalităţi. (…) Şcoala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet şi chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.”

Ajuns la a doua ediţie, volumul (cu titlu, parcă, prea ostentativ specios şi, paradoxal!, şcolăresc) Pentru o lectură adevărată şi o percepere corectă a temei este decodificat de Dora Lazăr (în revista Pro Saeculum, nr.97-98/ sept. 2014) în următorii termeni: ,,Absolut neaşteptată este interpretarea poeziei Plumb (…) Pornind de la sensul cuvântului care desemnează creionul, cuiul de plumb cu care se scrie pe tăbliţe de ardezie, în şcolile noastre până târziu, Dorin Uritescu combate ideea că tema poeziei ar fi moartea, şi oferă interpretarea conform căreia tema o reprezintă imposibilitatea comunicării (…), consumată ca o criză nevrotică a autorului, determinată de întârzierea COMUNICĂRII acestuia cu publicul, prin creaţia sa” (n.n. întârzierea tipăririi volumului de poeme ale lui George Bacovia, deja cules, cu litere de plumb, tipar înalt, conform tehnologiei de imprimare anterioare apariţiei tehnicii offset !).

Romanul Răscoala, una dintre cele trei capodopere ale lui Liviu Rebreanu, este abordat de Dorin N. Uritescu dintr-o perspectivă absolut nouă, în temeiul unei documentări extrem de atente şi al unor conexiuni relevante. Hermeneutul literar Dorin N. Uritescu susţine – cu probe irefragabile – că adevărata temă a romanului Răscoala nu vizează orizontul social (starea jalnică a ţăranilor), ci pe cel naţional: ,,atentat la securitatea naţională a ţării, iniţiat de o putere străină”. Mesajul operei „este de natură justiţiară: RĂSCOALA din raţiuni colective (naţionale) este un mijloc justificat moral şi juridic”. ,,Călăreţii pe cai albi” care străbăteau satele, cu misiuni provocatoare, agitatorice, nu reprezintă ,,ficţiuni literare, cu scop estetic”, ci ,,transfigurări artistice ale unei realităţi indubitabile, imixtiunea prin agenţi profesionişti ai puterilor străine”. Acum, după 1989, când s-au deschis arhivele, ştim că răzmeriţele din 1907 – provocate de agenţi ai ohranei ţariste – nu s-au potolit decât în urma scrisorii oficiale trimise de Regele Carol I, al României, Împăratului de la Viena.

Autoare a studiului fundamental Istoria stilisticii româneşti (Ed. Ştiinţifică, 1988), prof. univ. dr. Ileana Oancea se exprimă astfel despre volumul Noutăţi stilistice (2015): ,,Subliniez originalitatea pregnantă a unora dintre studiile oferite, ceea ce justifică titlul, o veritabilă emblemă unificatoare: Noutăţi stilistice. (…) O altă secţiune, la fel de interesantă, din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creaţie lexico-stilistică şi stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu ştie să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mişcare, derutantă şi adesea contradictorie, reflectată în presă în special, sectorul cel mai supus unui anumit tip de creativitate lingvistică”.

Volumul cel mai fierbinte – sprinten ca un rustem oltenesc – editat de Dorin N. Uritescu are un titlu ,,deprimant” prin obsesia (ştiinţifică!) de a oferi, încă de pe prima copertă, toate elementele vizate: Structura variată, natura expresivă şi valoarea artistică a PAMFLETULUI (Bucureşti, Ed. RawexComs, 2015).

La capătul lecturii, ni s-a consolidat convingerea că Dorin Uritescu continuă să se manifeste – inspirat – ca un copil teribil printre spirite academice. El este, în străfundurile personalităţii sale, un om al baricadelor Limbii şi Literaturii Române – aşa cum a fost, în Decembrie 1989, alături de Dan Iosif şi Dumitru Mazilu, un răs-popit Gavroche al Baricadei de la Intercontinental Bucureşti. Copiii baricadelor, chemaţi, trimişi ori veniţi din proprie iniţiativă, sunt, se ştie, uşor de manipulat, chiar de propriile lor aspiraţii, ţinte, vedenii, voci – dinlăuntru -, dar şi de profesioniştii acestui domeniu de maximă subtilitate, în care (pentru a oferi un singur exemplu) mesajele subliminale, induse de meseriaşi, ocupă, încă din antichitate, rolul de prim-balerină hipnotizantă.

Lăudabile întrutotul, dăruirea, eforturile şi harurile creatoare ale domnului Profesor doctor Dorin N. Uritescu ne pun în faţa mai multor evidenţe:

1.Obsedat de modelele fascinante (strivitoare?) ale erudiţilor şi enciclopediştilor români de talie europeană şi mondială – precum Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade –, Dl Uritescu răstoarnă datele ecuaţiei, pare să renunţe la viziunea din perspectiva timpului şi la aceea de ansamblu, pentru a se concentra (cu minuţiozitate şi răbdare de neurochirurg) asupra analizelor infinitezimale, de fineţea celestă a celor din domeniul cuantic;

2.Abilităţile sale sunt atât de bine cultivate şi strunite încât preferă să renunţe la panoramarea ,,codrilor” seculari, în favoarea copacilor, pe care, însă, îi ,,sare” instantaneu, cantonându-şi bucuria analizei la nivelul ramurilor, al frunzelor, al efectelor teribile ale luminii (solare şi spirituale) pe nervurile acestora, pentru a coborî, a se adânci apoi, îndelung, asupra disecţiei în profunzime a ţesuturilor, a decantării şi degustării clorofilei şi a realizării ecografiei fiecărei celule vii, fiecărei molecule;

3.Om de carte şi profesor de certă vocaţie pedagogică, autor a zeci de volume, care însumează mii de pagini -, Dorin Uritescu stăpâneşte resorturile ştiinţei şi artei de a nu cădea în ,,atomizarea” studiilor sale (deloc clorotice, dimpotrivă!), în care acribia documentării, arguţia argumentaţiei, sagacitatea conexiunilor şi judecăţilor de valoare inedite sunt peremptorii şi salutare;

4.Dorin N. Uritescu are inspiraţia divină a iconarilor adevăraţi, care ştiu că postirea, ascultarea şi rugăciunea continuă se cuvine a fi conjugate permanent cu linia sigură a desenului, cu expresivitatea chipului şi a privirii, cu armonia, echilibrul şi vibraţia cromatică sau cu transparenţa aureolei din foiţă de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinţilor…, dar şi cu tainicul zvâcnet viu al veşmintelor de purpură ori de un albastru cosmic – fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului…

Din multitudinea de referințe critice la volumele publicate de prof. dr. Dorin N. Uritescu reținem că aureola sa științifică este atât de strălucitoare tocmai pentru că el izbutește: abordări teoretice diferite de cele cunoscute în domeniul filologiei, descoperiri excepționale în acest tronson al științelor umaniste, introduceri de categorii, concepte și teme noi, crearea și utilizarea unor principii teoretice inedite, depistarea multor aspecte nesemnalate de alți cercetători, analize lingvistice și literare de originalitate evidentă, monografii UNICAT în stilistică.

Reputatul universitar și autor de studii fundamentale, Ion Dodu Bălan, se exprimă în termeni categorici, considerându-l eminent specialist în lingvistică, desăvârșit critic și teoretician al literaturii, personalitate a culturii noastre.

În revista Porto Franco, A.G. Secară nu se dă în lături și îl numește de-a dreptul un baron al inovațiilor lexicale, considerându-i cartea Fascinația numelui – nici mai mult, nici mai puțin – decât monumentală.

Docta și deosebit de exigenta Ileana Oancea îl definește pe Dorin N. Uritescu drept o personalitate complexă, un analist sagace și un prețuitor al valențelor expresive ale limbajului.

Pornind de la cele șase noutăți monografice, Rodica Lăzărescu este frapată de acribia științifică, rigurozitatea și teoria novatoare îmbinate cu abordarea dintr-o perspectivă discursiv-lexicală.

Glosând pe marginea acelorași monografii, Marin Iancu emite următoarele judecăți de valoare: veritabile noutăți în domeniul corectitudinii limbii române, exemplificând pe texte excerptate din literatura beletristică și din limbajul jurnalistic de după 1989 ; peste 265 (două sute șaizeci și cinci !) de tipuri efective ale erorilor de limbă în scris, fenomenul și procesul producerii lor fiind explicat pe îndelete, prin indicarea căilor ferme de evitare ale acestora. Același reputat filolog, Marin Iancu, laudă anvergura acțiunii de cercetare, dar și subtilitatea demersului interpretativ.

Acad. Grigore Brâncuș dă un verdict limpede ca lumina zilei, conform căruia volumul Fascinația numelui. Studiu al creației semantice este, realmente, o monografie a figurii de stil antonomaza – prima și singura monografie a antonomazei în limba română.

În revista Convorbiri literare, Cristian Livescu afirmă: „Prof. dr. Dorin N. Uritescu a creat câteva monografii îndrăznețe, publicate într-un serial copleșitor ca amplitudine în 2006.”

Dacă actrița Leni Pințea Homeag este UNICĂ în teatrul lumii, prin cele 330 de spectacole susținute pe cinci continente -, omul nostru de știință, Dorin N. Uritescu,

este cotat ca UNIC din următoarele perspective: „două lucrări UNICE în lingvistica românească” (Radu Nichitescu despre Dicționar explicativ de contradicții în adaos efective, respectiv, Contradicția în adaos în limba română actuală, Ed. Vox).

Contradicției în adaos NU i-a mai fost consacrată până acum o muncă de felul celei dovedite de prof. dr. Dorin N. Uritescu – menționează Florin Antonescu, în revista Tribuna din 31 decembrie 2006. De aceea, editorul (Vox) a avut dreptate să tipărească pe copertă calificativul UNIC.”.

Sub titlul De la Râul Coastei la Rio Costa și resurecția unei specii literare, balada, Florentin Popescu taie rapid nodul gordian: „Scrisă cu talent și inteligență, cartea ni se pare a fi, totodată, foarte originală, un UNICAT în poezia de azi.”.

Marin Iancu punctează decisiv, în revista Litere, din Târgoviște: „carte UNICĂ și nu numai, pentru faptul că, în spațiul cercetărilor critice românești, în legătură cu această temă, NU mai există formulat aproape nimic.”.

Sub sigla ORIGINAL îi plasează opera comentatori de certă clasă precum: Lucian Gruia, Lucia Pătrașcu, Ileana Oancea, Florentin Popescu, Dan Lupescu, George Toma Veseliu, G. Beldescu.

În tentativa noastră de a selecta – exhaustiv – ce s-a scris cel mai semnificativ despre creațiile în varii domenii ale prof. dr. Dorin N. Uritescu, ne continuăm periplul hermeneutic străfulgerați de opiniile a încă opt personalități care au acordat atenție realizărilor științifice și literare DE EXCEPȚIE ale acestuia.

Facem mențiunea că încă din 1986, de la cea dintâi apariție editorială, strănepotul savantului C.I. Parhon: Ion Parhon – fiul celebrului medic din Craiova, care avea casa în proximitatea Grădinii Botanice și a Fântânii Iancu Jianu, pe Bulevardul Nicolae Titulescu – afirma, fără pic de ezitare, că volumul Aspecte ortografice controversate, publicat la redutabila Editura Științifică și Enciclopedică, constituie o remarcabilă contribuție lingvistică.

Profesorul emerit Nicolae A. Andrei reliefa, la 28 aprilie 1993, în Tineretul liber, că prefața volumului De la chioșcar la vesternizare este scrisă de nimeni altul decât de reputatul Gheorghe Bulgăr, care plasează această lucrare „în șirul prestigioaselor apariții lexico-grafice”.

Cartea de specialitate Ortografia rațională a limbii române, din 2011, este prefațată de Magdalena Popescu Marin, care precizează că „prezintă multe noutăți de interpretare”.

Percutante și deosebit de convingătoare sunt judecățile de valoare formulate de Mircea Borcilă în Cuvântul înainte la volumul Fascinația numelui: „Noutatea fecundă pe care o aduce cercetarea profesorului dr. Dorin N. Uritescu decurge, în primul rând, din refuzul exclusivismului teoretic și al rigidității metodologizante, asociat cu depășirea simplei descrieri pozitiviste și cu promovarea curajoasă a unui demers explicativ INTEGRAL sau lingvistic cultural.”.

În cadrul unui alt Cuvânt înainte, de astă-dată la volumul Portretul la criticii literaturii române -, Eugen Simion, președintele Academiei Române, subliniază că acest studiu dispune de „clasificări dintre cele mai curajoase și inedite ale speciei portret, din perspectiva extensiunii sensului conceptului numit”.

De mare acuitate sunt adnotările lui Florentin Antonescu, din revista Tribuna Învățământului (nr. 865/ 18-24 septembrie 2006, p. 9), pe marginea cărții dedicate Pleonasmului…: „Ca noutate, autorul dezvoltă conceptul de pleonasm grafic (din perspectivă ortografică) realizat la nivelul scrierii formale. De ultimă oră este și tratarea pleonasmelor provocate de împrumuturile recente, mai ales din limba engleză. Un fapt deosebit, care NU a mai fost abordat, îl reprezintă analizarea nu numai a pleonasmului simplu, ci și a pleonasmului dublu și a celui triplu.”.

Într-o publicație cu titlu ce intră în vibrație aparte cu sufletul lui Dorin N. Uritescu: Boema (nr. 7-8/ august 2016, p. 17), Lucia Pătrașcu semnează o suită de marginalii pertinente și de finețe evidentă despre volumul Structura variată, natura expresivă și valoarea artistică a pamfletului: „Tratatul vine cu numeroase aprecieri critice inedite, în premieră critică: pamfletul direct, pamfletul aluziv, , pamfletul involuntar marcat, pamfletul deghizat, pamfletul general-tipologic. Dorin N. Uritescu a introdus concepte noi din perspectivă ortografică: pleonasmul, contradicția în adaos, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie (…) Este primul teoretician al figurilor de stil arhaismul ortografic și echivocul ortografic. Este primul cercetător care a abordat la noi valoarea stilistică a antonomazelor, abordând teme noi: importanța epistemologică a ortografiei, valoarea ei stilistică…”.

În revista Vatra veche (nr. 10/ Octombrie 2014 pp. 45-46), sub titlul O valoroasă propedeutică pentru analiza poeziei -, universitarul bucureștean, cu obârșii transilvane, Ion Dodu Bălan creionează o veritabilă fișă de dicționar academic: „Pentru prima dată în istoria și critica literară, cu un spirit polemic decent, autorul declară eronate numeroase INTERPRETĂRI DEVIATE, PEDANTE, ale unor critici literari de prestigiu național. Astfel, la Eminescu (Floare Albastră), cât și la Arghezi (De ce-aș fi trist), cuvântul TOTUȘI subliniază condiția umană tragică (dată originar, imuabilă, predestinată – concept filosofic) și asumarea condiției umane tragice, iar nu (!) condiția umană existențială (determinată istoric, politic, social etc, multiplă și diversă, schimbătoare). Tot pentru prima dată în istoria și critica literară, Uritescu prezintă, cu argumente imbatabile, semnificația titlului poeziei Plumb de G. Bacovia: creion, cui de plumb cu care se scria pe tăblițele de ardezie în clasa I, în unele școli, la noi, până târziu, la jumătatea secolului al XX-lea.”.

Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuţile cărţilor lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibraţie spirituală, dar şi o undă anume de hieratism specific iconostasului (din lemn suav de tei sau de tisă, sculptat cu belşug de motive vegetale), sau frescelor magice, cu valenţe de unicat, din monastirile Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, din nordul Olteniei şi de la Sâmbăta (Ţara Făgăraşului), sau ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, postbizantine, din Bucovina şi din Moldova de Sus.

Cu sau fără voia autorului, sunt, toate, cărţi ezoterice, ale căror tâlcuri profunde rămân, aproape exclusiv, la îndemâna iniţiaţilor.

Aşadar, spirite înguste, puţin cultivate, ignobile, ne-iubitoare de spirit românesc -, FERIŢI-VĂ! Cărţile scrise de Dorin Uritescu, intuindu-vă ignoranţa, vă pot fi atât de nocive, letale chiar, încât vă …muşcă, vă …mănâncă (,,Săriţi că ne mănâncă pe toţi!” – era strigătul ultim dintr-o butadă…).

Dorin Uritescu infuzează operelor sale – fie ele din domeniul istoriei literare, criticii şi teoriei literare, fie din acela al hermeneuticii tematice, stilistice, expresive a Limbii Române – filonul aurifer, mereu fraged, numit nu geniu, ci ingenium ingens.

Copleșitor prin vastitatea, complexitatea și, deseori, prin noutatea șocantă a operei sale -, Dorin N. Uritescu a luat în piept TOATE valurile și vicisitudinile vremii/vremurilor, a învins opreliști nebănuite, construind – cu forță și rafinament neo-românesc, nu rareori benedictin, de Meșter Manole – NU doar Casa Ființei, Fiirii și Ființării sale cu valențe sacre, de templu ontologic, dar și Catedrala de cristal a unei creații științifice și beletristice de dimensiuni și altitudini intelectuale de-a dreptul urieșești.

Punem punct exegezei noastre precizând că:

*a. Dorin N. Uritescu este fratele mai mic (cu trei ani) al actorului de teatru și film Valentin Uritescu, a cărui notorietate a crescut substanțial în urma celor peste 40 de roluri din filmele artistice de lung metraj precum: Angela merge mai departe (1981, regia Lucian Bratu), Domnișoara Anica, A 11-a poruncă, Cel mai iubit dintre pământeni, Balanța, Magnatul, Amantul marii doamne Dracula, Fals tratat de mântuire a sufletului ; memorabil rămâne și debutul său în serialul de televiziune, din 1984, Eroii n-au vârstă ;

*b. Două dintre cele mai recente cărți ale lui Dorin N. Uritescu – „MATO-GROSSO ”-ul social și politic postrevoluționar, respectiv, Firimituri literare – dau seamă asupra înzestrării sale scriitoricești autentice, fiind creionate cu nerv arghezian și macedonskian, pe alocuri chiar cu o anume vervă adolescentin-juvenilă, dar absolut totdeauna cu iubire îngăduitoare față de aproapele ;

*c. Membru al Uniunii Scriitorilor din România încă din anul 2015, membru de Onoare al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (din 2020), el a fost răsplătit cu numeroase și binemeritate premii: „Vladimir Streinu” – pentru stilistică, „Grigore Alexandrescu” – pentru poezie, „Alexandru George” – pentru critică literară, „Alexandru Vlahuță” – pentru proză scurtă, inclusiv, în 2020, cu Marele Premiu Național pentru Pamflet.

*d. Cuviincios ar fi ca forul științific suprem, Academia Română, să-l încununeze cu unul dintre premiile sale mult râvnite și, de ce nu?, să-l primească în rândurilor Nemuritorilor – Academicienii, Voievozi ai Spiritului Românesc.

..//..

DAN LUPESCU

Craiova,

25-26 Aprilie 2022, a doua și a treia zi de Paște,

27-30 aprilie 2022

Arhiva

Activitate

Vizite: