11.1 C
Roșiorii de Vede
vineri, martie 29, 2024

Primăria din Roşiorii de Vede, ctitoria unui primar destoinic

            Primăria din Roşiorii de Vede, ctitoria unui primar destoinic

            Primăria din  Roşiorii de Vede, ca unitate de bază a administraţiei locale, la fel ca toate primăriile din România,  a jucat şi joacă un rol hotărâtor în viaţa comunităţii. Conform Legii  nr. 215/2001, „Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând probleme curente ale colectivităţilor locale.” Aşadar, primarul unei localităţi este doar un organ care execută hotărârile luate de către Consiliul local, dar este şi ordonator principal de credite şi, printre alte responsabilităţi “asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale  cetăţenilor, ordinea publică şi liniştea locuitorilor”.

           De-a lungul timpului, începând din anul 1912, anul în care s-a terminat construcţia actualului local al primăriei, fotoliul de primar a fost ocupat, cu mai multă sau mai puţină onoare şi competenţă, de mai mulţi pretendenţi la titulatura de primari. Unii dintre aceştia au lăsat în urma lor fapte despre care îşi aduc aminte cu recunoştinţă urmaşii, alţii au rămas la fel de anonimi ca şi mandatul lor. Pentru că în urmă cu câteva zile, 09 Martie 2014, s-au împlinit 102 ani de la semnarea contractului de dare în construcţie a noului local al Primăriei comunei Roşiorii de Vede, îmi face o deosebită plăcere să scriu câteva rânduri, amintind despre primarul acelor timpuri, seriozitatea cu care era tratată o asemenea “întreprindere”, atât de primar cât şi de antreprenor.

           Necesitatea construirii unui nou local pentru primăria oraşului este evidentă, mai ales că spaţiile alocate erau insuficiente. Astfel, pentru a putea funcţiona în condiţii cât de cât onorabile, se închiriau spaţii de la locuitorii oraşului. La 28 aprilie 1910, Chiru Chirovici închiriază „Onor Primării a Urbei Roşiorii de Vedeuna Cameră din Corpul Caselor mele ce am în strada culturei situate în partea despre Casele decedatului Hagi Iorgu Rădulescu pe termen de doi ani, adică:de la 23 Aprilie anul curent 1910, până la 23 Aprilie1912 spre a servi de local pentru biroul serviciului verificări de măsuri al oraşului.”

          Chiria se fixează la 150 de lei pe fiecare an, în două rate, la 1 Mai şi la 1 Octombrie.

         Un alt contract de închiriere se semnează între Florea D Leţu, ajutor de primar al oraşului Roşiorii de Vede, şi Tudor Ionescu, proprietar de imobile. Aşa cum declară proprietarul de Tudor Ionescu, „din corpul caselor mele, cele noi, compuse din trei camere şi un antreu, situate în Roşiori de Vede, calea Dunărei, am închiriat Onor Primării locale, două camere cu antreul lor, adică pe cele despre stradă, spre a servi de local pentru percepţia fiscală a statului, pe termen de trei ani, cu începere de la 26 Octombrie 1910, până la 26 Octombrie 1913”.  Primăria trebuia să plătească o chirie de patru sute lei anual.

             În data de 26 Iunie 1911, s-a desfăşurat licitaţia publică pentru construcţia unui nou local de primărie şi pe care o câştigă Ştefan D Sachelaride, antreprenor cu domiciliul în Târgovişte. Licitaţia este aprobată de Ministerul de Interne cu nr. 20630, iar constructorul se obligă să execute lucrările în cele mai bune condiţii, conform proiectului “dresat de către serviciul tehnic al oraşului Roşiori de Vede şi aprobat de Consiliul Tehnic Superior cu Jurnalul său nr.59 din 20 Maiu 1911”.

         Contractul este încheiat între primarul Minică M Belitoreanu şi antreprenorul din Târgovişte, Ştefan D Sachelaride, care se obligă să execute în cele mai bune condiţii toate lucrările din proiectul aprobat, conform “planurilor, devizului, prescripţiunilor, condiţiunilor generale, speciale şi cele cuprinse în seria de preţuri ale proiectului”, dar şi conform cu indicaţiile de detaliu pe care antreprenorul le va primi de la serviciul tehnic al oraşului, care va conduce şi controla toate lucrările executate. O obligaţie importantă pe care şi-o asumă antreprenorul este următoarea: “ Dacă în timpul execuţiunei se va simţi nevoie de a se introduce de către Primărie oare care modificări în proect, precum avansuri sau scăzăminte de lucrări sau chiar suprimări de părţi, sub semnatul mă voi conforma în totul acestor disposiţiuni, fără osebite pretenţiuni, întrucât natura şi preţurile vor fi fost prevăzute în seria de preţuri şi în devis şi întrucât aceste modificări, avansuri sau scăderi sau suprimări nu vor trece de 20% din valoarea contractului, sau 50% din cantităţile trecute în estimaţiune pentru fiecare lucrare”.

           Termenul de construcţie a localului primăriei va de un an de la data licitaţiei, adică până în luna Iulie 1912, desigur, dacă nu apar cazuri de forţă majoră, bine motivate şi care ar face imposibilă terminarea la termen a lucrării şi care nu va putea fi imputabilă antreprenorului.

           La începerea lucrărilor, adică imediat după semnarea contractului, antreprenorul va depune şi garanţia definitivă de 6%, calculată la suma de 80.823 lei, cât s-a calculat că va fi valoarea lucrării, după ce s-a realizat un scăzământ de 6.177 de lei din valoare iniţială a estimării costului lucrării, care era de 87.000 lei, înainte de licitaţia din 20 Mai 1911.

          Se mai prevede în Contractul semnat şi cum se va face recepţionarea provizorie a lucrărilor printr-o comisie compusă din inginerul comunei, care a controlat şi condus lucrările pe tot timpul executării lor, doi consilieri comunali şi un alt inginer, pe care primăria îl va desemna “de la unul din serviciul statului sau judeţului”.

          Recepţia definitivă va fi la un an de la semnarea contractului şi se va face de aceeaşi comisie de la recepţia provizorie, cu obligaţia constructorului de a asigura întreţinerea lucrărilor executate şi remedierea oricăror degradări pe care ar suferi-o lucrarea din cauza viciilor de construcţie sau intemperiilor.

         Plata lucrărilor se va face treptat şi proporţional pe baza situaţiilor lucrărilor întocmite, atenţie, nu de către constructor, ci de inginerul primăriei, cel care supraveghea tot timpul executarea acestor lucrărilor, nefiind necesară  semnarea acestor situaţii de lucrări şi de către antreprenor. Acesta, pe lângă garanţia de 6% depusă imediat după semnarea contractului, va garanta lucrarea şi cu averea lui personală, iar toate taxele de timbru către stat, judeţ sau comună  îl privesc tot pe el.

         La punctul 13 din acest contract se stipulează următoarea menţiune: “Întrucât primăria îşi are înscrisă în budgetul său pe exerciţiul 1911-1912 decât suma de 70.000 lei, pentru plata construcţiunei localului de Primărie, restul până la completarea şi lichidarea valorii totale a lucrărilor se va înscrie fără nici o rezervă sau amânare în budgetul exerciţiului financiar al anului 1912-1913”.

         Minică M Belitoreanu, primarul oraşului Roşiori de Vede, declară că acceptă toate “stipulaţiunile “ din acest contract şi-l semnează, împreună cu antreprenorul Ştefan D Sachelaride, în ziua de 9 Martie 1912.

           Se pare că între cei doi există o încredere totală, bazată pe onoare şi profesionalism, termenul de dare în folosinţă a localului primăriei fiind respectat, aşa cum apare şi pe frontispiciul clădirii, anul 1912.

        Ce se mai poate adăuga?

Lucrările la localul primăriei au început încă din cursul anului 1911, imediat după câştigarea licitaţiei, deşi contractul s-a semnat după nouă luni, aşa cum apare în statul de plată, din luna Octombrie 1911, privind plata “supraveghetorului de la construcţiunea localului primăriei locale”, Iancu Mihăescu, cu suma de 100 lei.

        Se poate afirma, fără teama de a greşi, că localul primăriei a fost construit în termen, urmând ca interioarele să fie mobilate ulterior. Faptul că Primăria a fost inaugurată cu tot fastul cuvenit, abia peste opt ani de la terminarea lucrărilor, este şi din cauza  primului război mondial, mai ales că trupele germane de ocupaţie au adus grave deteriorări acestei clădiri. Astfel, atunci când Comisiunea I Judeţeană, pentru  constatarea  şi evaluarea pagubelor de război, Tribunalul secţiei I-a, comuna Tr. Măgurele, judeţul Teleorman, se întruneşte în data de 31 Iulie 1920 şi ia Hotărârea, înregistrată cu nr. 272, prin care se aprobă despăgubiri de război, se solicită de către Primăria Roşiorii de Vede, pe lângă alte daune şi pe acelea “reprezentând valoarea degradaţiunilor săvârşite prin folosinţa abuzivă de către armata Germană a imobilelor primăriei, în valoare de 13.242 lei, şi 26.751 de lei, valoarea mobilierului primăriei, a instrumentelor aparţinând serviciului tehnic, a diferitelor echipamente şi material din arhivă”. Aşadar, pe lângă această sumă, care reprezintă jumătate din costul construcţiei primăriei, fixat prin licitaţia din 26 Iunie 1911, pentru a conştientiza  mărimea distrugerilor făcute de armata de ocupaţie, se solicită şi o sumă destul de consistentă, care este numită “de refacere”.

          În Bugetul General al Administraţiei Comunale pe anul financiar 1935-1936, în Tabloul Nr.4, în care se găseşte şi clădirea primăriei, se arată că aceasta este situată în Calea Dunării, este din zidărie de cărămidă, are 22 de încăperi, 523 de m.p. şi este evaluată la 2.092.000 lei.

        A rezultat o clădire trainică, deşi a fost greu încercată de cutremurele din 10 Noiembrie 1940 şi 4 martie 1977, frumoasă, poate chiar cea mai frumoasă din oraş mulţi ani de atunci, cu toate că unele minţi bolnave o vedeau demolată, nemaifiind pe placul ambiţiilor lor megalomanice. Se pare că a fost consolidată şi, din când în când, este vopsită în diferite culori, după plăcerea şi priceperea diferiţilor aleşi.

                                                                                 Ion BĂDOI

Articole Conexe

Ultimele Articole