11.1 C
Roșiorii de Vede
vineri, martie 29, 2024

Poem

Poem

theodor-rapan-mereu-in-cautarea-libertatii-in-spirit

Mă numesc Theodor Răpan, sunt un străvechi din România!

Mâinile mele sunt fosforescente,

versurile-mi zac pe dușumele de opal,

chipul meu strălucește la vederea bizonilor, iarna…

Traversez un anotimp răzleţit și confuz,

cel mai adesea privesc printr-un caleidoscop vorbitor,

lipsit de memorie!

Statornic mie, doar afectul mă ţine în viaţă: Melanholia!

În părul meu caii pasc dimineaţa,

în ochii mei se destupă fântâni…

Pescar de oameni am fost,

plasele inimii mele demult zac rupte în somnambule triaje,

îngerimea, lihnită de foame, așteaptă prescura zorilor…

Eu, Theodor Răpan, infirm de sine și perturbator,

depun mărturie că pot șterge lacrima din privirea văzului,

iar când nu voi mai fi nici bocet, nici strigăt și nici durere,

lespedea simţirii o voi ridica încet, încet,

ducându-mă dintr-un glonte într-altul, din Cuvânt în Cuvânt,

despuiat de mine și jefuit de tine,

urmă costelivă și suavă a întâmplării că sunt martor al Clipei!

Din viitorul volum de versuri „Evanghelia Apocalipsei – Epifanii”

Articole Conexe

Ultimele Articole