Categorized | Soarta românilor

Nu vrea să fie român, dar vine în România să facă Legea cetățeniei!

Posted on 27 May 2014

           Nu vrea să fie român, dar vine în România să facă Legea cetățeniei!

 

     La Negotin, Serbia, în data de 25 mai, ”anul mântuirii 2014, de Sfântul Ioan Valahul pe stil vechi”, așa cum se scrie într-un istoric Protocol adoptat de majoritatea zdrobitoare a liderilor spirituali și mireni din acea parte de Serbie, care au participat la sărbătoarea bisericii cu Hramul ”Sfântul mucenic Ioan Valahul”, biserică zidită, asemenea altor 7 biserici, prin dragostea de Credință ortodoxă și de Dumnezeu, de către Sfinția Sa Protopopul de Dacia Ripensis, Boian Alexandrovici, împreună cu alți preoți care slujesc în Limba Română, pentru românii din acele localități cu populație în totalitate sau majoritar românească, lipsiți două sute de ani de posibilitatea de a se ruga în limba strămoșilor lor, bucuroși să asculte acum cuvântul Domnului în limba lor maternă, ar fi trebuit să se întâmple o mare și definitivă împăcare.

         După Sfânta Liturghie,  Preacucernicul Părinte Boian le-a spus celor prezenți:

       Numai uniți ne putem păstra identitatea, iar unirea noastră trebuie să fie treptată, întâi trebuie să ne unim noi, românii/vlahii din Timoc, la fel și frații noștri din Banat și după aia putem face unirea tuturor românilor din Serbia, care deocamdată au un singur punct comun, Biserica Orodoxă Română… ‘‘

         Protocolul pe care trebuiau să-l semneze și să-l respecte liderii românilor din Serbia de Răsărit și din Banatul sârbesc prevedea, în afară de loialitatea față de țara în care trăiesc și o slujesc, și aceste idei de unire în Limbă, Credință și Viitor comun:

  1.            Legea României nr. 299 din 2007, prin articolul 1, alineatul (1) litera a) drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română, se referă la ”persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați  (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”;
  2. Este clar că noi toți – români, rumâni, vlahi, valahi și vlasi sau oricum ne-ar numi alții sau oricum ne-am numi noi înșine din cauza crizei de identitate, create în trecut, nu din vina noastră – suntem un singur neam și suntem români originari în zona în care trăim.
  3. Biserica neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserica Ortodoxă Română și toți membrii comunității noastre naționale care sunt de credința ortodoxă trebuie să țină de structura canonică a Patriarhiei Române din Serbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârșeț (Protopopiatul Daciei Ripensis).
  4.  Vedem că reprezentanții comunității noastre au diferite păreri privind consiliile naționale din Serbia, unii doresc să țină de Consiliul Român cu sediul în Voievodina, iar alți de Consiliul Rumân (Vlah) din Serbia de răsărit, care în acest moment este ocupat de către ”vlahi falși” (pionii unor politicieni din conducerea Statului sârb). Fiecare este liber să țină de consiliul în care crede și să lupte ca în viitor aceste două Consilii să se unească într-unul singur.
  5. Până la unirea celor două Consilii ale singurei noastre minorități din nordul și din sudul Dunării, ne obligăm cu toții ca să nu ne atacăm unii pe alții din cauză că unii își spun români în limba literară, alții rumâni în grai și alții vlahi, vlasi în limba sârbă. Ne angajăm să promovăm în fața autorităților publice centrale și locale, în mod solidar, puncte de vedere comune ale celor două Consilii ale singurei noastre comunități separate doar pe criteriul filologic al etnonimelor.
  6. Indiferent ce spun legile Serbiei, (Țara noastră în care trăim și ai cărei cetățeni loiali suntem), care se pot schimba oricând, legat de consiliile naționale, legi care prevăd că cine are Consiliu național ar fi o altă minoritate, noi nu suntem de acord cu această obstrucție și îmbrățișăm fără rezerve prevederile clare și de mare folos practic ale Legii 299 din Țara mamă, România, care arată că din punct de vedere juridic român=rumân=vlah=român/vlah. Bunul simț și dreapta judecată ne arată că minoritățile naționale sunt cele care nasc Consilii naționale, nu Consiliile naționale nasc minorități naționale. Românul tot român este chiar dacă îi spui Rumân sau Vlah, sau altfel.
  7. 7.     Țara noastră mamă (Kin state, Etat parent) este România. Suntem un singur neam, avem o singură limbă literară, o singură țară înrudită și o singură Biserică ortodoxă mamă.
  8. Proclamăm ziua cinstirii Sfântului  Mucenic  Ioan  Valahul, 25 mai, drept Ziua românilor/vlahilor din Serbia și o vom sărbătorii în fiecare an.”

          Protocolul a fost semnat de aproape toți liderii românilor prezenți la acea întâlnire, doar patru dintre ei s-au ascuns sub propria neputință și au refuzat să-și vadă semnătura, pentru veșnicie, pe un Act istoric. Nu am dorit să dezvălui numele din dorința că-și vor revenii din rătăcire sau, cum spune un proverb românesc, le va veni mintea la cap.

         Unul a spus că-l semnează, dar a fugit de mânca pământul și îi ieșea cămașa din pantaloni, când a venit timpul să-și pună ”ilustra”semnătura pe Protocol, ca de fiecare dată când primește telefon cu ordine sau este prin restaurante, loc de meditație obișnuită,. Este același ”lider” care a avut inițiativa să-și înființeze partid propriu, iar la întâlnirile partinice iau loc 8 la prezidiu și 3 în sală! Același care promite de foarte mulți ani construirea de biserici la sud de Dunăre, dar cu bani din România, inclusiv din bani publici pentru Mese românești!

         Al doilea, a pronunțat cuvântul pe care-l cunoaște, probabil, cel mai bine: Trădare! Acestuia nu-i sunt pe plac Sfintele Biserici zidite de părintele Boian Alexandrovici, fiind mici și din lemn, nefiind pe ”măsura” ambiției sale sau chiar a bisericilor pe care le frecventează, acolo unde merge să se roage în altă limbă cu regularitate.

         Al treilea, a promis să semneze doar după ce ia acordul partidului pe care-l conduce, la viitorul Congres, adică la Ad calendas graecas, aceasta însemnând poate niciodată.

         Cel de-al patrulea este conducătorul unei asociații cu nume latin, dar prieten cu un fost conducător acuzat de irosirea banilor Guvernului român pe o perioadă de câțiva ani, nefiind nici până acum tras la răspundere pentru dezastrul în care a lăsat organizația românească.

         Poate că nici acum nu ar fi meritat să le dăm importanța pe care nu o merită, pomenindu-le nevolnica activitate, dar surpriza a fost colosală când i-am văzut pe primii trei, în parlamentul României, invitați să-și dea cu părerea despre, fiți atenți, stimați cetățeni și frați români, Legea cetățeniei!

         Alături de ei am văzut și tineri din Serbia care învață în  România pe banii contribuabililor români, ce-și doresc, după cum declară ei înșiși, posturi de parlamentari  în Parlamentul României, unul dorind să devină chiar europarlamentar, dar a scăpat ocazia la recentele alegeri. Acești tineri ar fi trebuit, după umila noastră părere, să fie în mijlocul cetățenilor sârbi afectați de catastrofalele inundații sau printre românii/rumânii/vlahii de la sud de Dunăre vorbindu-le în limba maternă și încurajându-i să-și cultive limba, portul, tradițiile și să se declare ceea ce sunt cu adevărat.

           Nu știm cine i-a invitat, dar nu cei despre care am scris mai sus au căderea morală să construiască Legea cetățeniei pentru adevărații români!

          Nu știm nici cine le-a plătit deplasarea, masa și dansul, fiindcă la o recentă întâlnire cu noul ministru român delegat pentru Românii de Pretutindeni s-au plâns cu glas de foc și jale că au suportat din banii lor deplasarea la întâlnirea de care ei singuri au profitat și au avut de învățat.

                                                                     Ion BĂDOI

        

                                                              

Arhiva

Activitate

Vizite: