Lumea magică de la capătul drumului
( V )
de Janku MORAVIA
– ” Şi tu ai fost la acea bătrânică să îţi facă ritualul magiei iubirii şi să arunce vrăji asupra mea?!” îl întrebă Dragana cu faţa zâmbind, dar cu privirea hotărâtă, în timp ce stătea culcată peste Ilie, ţinându-i măinile strâns apăsate pe iarbă şi nu îi dădea voie să mişte niciun deget.
– „Dă-mi voie să îţi explic!”, îi răspunse Ilie, iar marginile gurii au zburat în sus. Nu putea şi nici nu vroia să se elibereze din îmbrăţişarea ei puternică.
Mult timp se ţinură aşa şi se învârtiră prin iarba verde, în timp ce orpurile lor nude şi libere se bucurau de acel joc.
– „Nu vreau să îţi dau drumul, spune tot!”, strigă ea din nou când ajunseră în poziţia ce îi permitea să fie peste el şi să îl încolţească.
– „Uite, uite, tu ştii că eu, încă din liceu cercetam literatura medicală şi toate descoperirile mele le comparam cu ritualurile magiei, la noi, la români?”, răspunse el.
– „Şi ce-i cu asta? Să nu cumva să schimbi tema!”, îl avertiză ea. „Să nu spui că ai fost la bătrânică doar de dragul ştiinţei?”
– „Nu, atunci nu am fost din acea cauză…”
– „Şi atunci, ce ai de spus în apărarea ta?”
– „ Am fost la ea pentru că te-am iubit şi voiam doar un singur lucru: să fii a mea şi doar a mea!…”, spuse Ilie.
Atunci acea îmbrăţişare puternică, aproape dureroasă, încetă, presiunea slăbi, iar buzele lor se uniră într-un sărut ce părea fără sfârşit.
După acel joc drăgăstos, stăteau amândoi culcaţi pe spate, relaxaţi, delectându-se cu albastrul cerului senin de vară.
Atunci Dragana rupse tăcerea:
– „ Şi cum ai reuşit să îi convingi pe cercetătorii din Paris să îţi acorde sprijinul financiar pentru experimentul tău?”
– „Foarte simplu şi uşor!”, continuă el: „ Eram ferm convins că fenomenele telepatice au legătură cu formarea razelor din creier, în timp ce fenomenele psihochinetice numite şi raze teta…şi asta le tot repetam.”
– „Vrei să îi explici unei simple învăţătoare mai pe întelesul ei?”
– „ Desigur! Transmiterea gândurilor şi a imaginilor la distanţă întotdeauna formează, în creierele persoanelor ce trimit şi primesc astfel de semnale , raze ce variază de la unu până la cinci cicluri pe secundă, în timp ce fiecare fenomen de mişcare a obiectelor şi acţiunii gândurilor asupra materiei formează raze cerebrale de la 8 la 12 pe secundă.”, aşa zise, şi continuă:
– „Când colegii mei din Paris au confirmat teza mea cu câteva exemple, uşa studiilor s-a deschis larg iar în proiect a intrat şi acea Fundaţie cu nume straniu. În continuare, experimentele mele nu doar că au confirmat ideea mea, ci au şi arătat că o anume caracteristică a oamenilor care erau implicaţi în proiect joacă un rol foarte important în succesul ritualurilor magice la Valahi, o stare specifică a spiritului magilor în momentele aruncării vrăjii. Niciodată nu a existat în mod special vreo bănuială că starea emoţională a persoanelor care practică ritualuri este de o importanţă majoră pentru succesul acestora . La unele popoare aceasta era mânia, dragostea la altele şi entuziasmul sexual al vrăjii era starea de bază în timpul acestor ritualuri.”
– „Dar la Valahi?” întrebă Dragana foarte curioasă.
– Vrei să spui: « Dar la voi, la Români ? »
– « Da, bine, la voi, la Români ? «
„Aparatele au arătat, iar psihologii prezenţi în proiect au confirmat, îi răspunse Ilie, că Magii Valahi, sau Români, îşi executau ritualurile cu o indiferenţă foarte ciudată de tipul-„Uite, eu mi-am făcut partea, rămâne la alegerea Forţei supreme dacă vraja va avea efect sau nu!” S-a dovedit că o aşa stare spirituală avea un efect pozitiv atât asupra succesului ritualului cât şi asupra persoanelor care comandau vraja, dar mai ales asupra persoanelor pe care cădea vraja, răspunse Ilie.