Câţi oameni înseamnă o familie?
Lorena Copil
Bunica tot croşetează poveşti
De pe vremea când fericirea
Încă trăia printre oameni;
Mihai îşi lipeşte ochii de geam
Şi visează să ajungă şi el mare într-o zi –
Nici măcar ursuleţul Teddie nu-l mai ascultă;
I-a spus cândva bătrânul Matei
Că oamenii mari iau cuvintele şi fac din ele
Maşini, case, oraşe întregi,
Dar nu i-a spus că în oraşele lor e frig
Şi zâmbetele nu cresc în copaci –
Ele stau pe rafturi în magazinele cu păpuşi
Care funcţionează de luni până vineri
Între orele 8:00 – 22:00;
În rest, oamenii se mulţumesc cu uitarea.
Alina pictează în fiecare zi
Câte o pată de iluzie:
Puţin albastru, puţin verde
Şi uite c-au căpătat şi speranţele un contur.
Mai sunt câteva suflete,
Dar despre acestea nu ştiu decât
Când pleacă şi când se întorc –
Atunci îşi izbesc întreaga viaţă de pereţi
Şi trântesc uşa.
Totuşi…
Câţi oameni înseamnă o familie?
| Recviem
Crina Cristache |
|
| Mă leagănă cerul şi vântul mă lasă, Adorm peste mine cortine de mări. Mă-neacă visarea, trecutul m-apasă Şi mor la lumina apuselor zări. Aş vrea să mă pierd, ca o sferă pătrată, |
|
unei prietenii dragi.
Andra Iordache
mereu am spus că lipsa ei se va vedea cel mai bine
în palmele mele goale
în braţele mele căutând
o să – mi mai repet lucrurile astea-n șoaptă
căci avem mult de mers,
pe căi diferite
departe uimitor de departe
de acum în noi va ploua mai des ca-n Londra
și stropii ăștia ne vor secera tot trecutul
cândva o să-ți apleci genele spre mine
asfaltul se va dezleaga
iar cele mai bătrâne rădăcini de sub el
pe loc înmuguresc și te îmbrățișează.
n-am să uit nici cum
prindeam oameni – orașe – planete cu lasoul
şi-o dată cu tine
singurătatea mea se plia pe sub frunze
s-au dus dracu toate aceste
şi ochii mi se închid lung
ca doi pumni care încearcă
să strângă puternic ceea ce-mi trece prin minte
draga mea prietenă locul năsucului tău moale
e în palmele mele.
