11.6 C
Roșiorii de Vede
sâmbătă, aprilie 20, 2024

La Suhaia, între justiţie şi răscoală

La Suhaia, între justiţie şi răscoală


Cu o zi înainte de Bunavestire, miercuri, 24 martie 2010, ora 12.00, în Alexandria, la hotelul municipiului reşedinţă de judeţ, cunoscutul şi controversatul om de afaceri, Dinu Eduard Mihai, a susţinut, în prezenţa reprezentanţilor presei teleormănene, o conferinţă de presă. După ce a făcut o amplă prezentare a situaţiei conflictuale de la Suhaia, desigur, din punctul propriu de vedere, a răspuns la întrebările celor prezenţi.

Pentru că de-a lungul timpului s-a vorbit şi s-a scris, atât în presa centrală, cât şi în cea judeţeană, despre „torturi ca în Evul Mediu”, „oameni ucişi, printre care şi un primar”, „ cetăţeni legaţi de stâlpul din faţa primăriei”,dar şi de revolte etiopiene într-o ţară membră a Uniunii Europene, vă prezentăm pe scurt punctul de vedere al celui care, prin firma S.C. Sunrise Fish Prod S.R.L., are în concesiune, prin contractul Nr.3 din 15 septembrie 2003, 1604,30 ha teren, din care, teren amenajat pentru piscicultură, 1534,00 ha.

sunt-dinu-eduard-si-va-vorbesc-despre-suhaia

– „ Dacă sunteţi de acord, am să vă fac, cât pot de concis, pentru că lucrurile sunt foarte stufoase, un expozeu, după care răspund la orice întrebare mi-o veţi pune. Ştiţi ce înseamnă Suhaia, cel puţin în acest moment: o stare tensionată.

Contractul nostru de concesiune(asupra a ceea ce înseamnă Balta Suhaia n.red.) a fost perfect valabil, până în data de 20 noiembrie 2009, aşa cum a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, prin decizia Nr. 5271. Dacă deschideţi Hotărârea Curţii Supreme, care de-abia s-a redactat , de o lună de zile, veţi găsi că se spune aşa:” Pe durata derulării contractului, în anul 2004, suprafaţa concesionată a fost declarată, prin hotărâre de guvern, arie naturală protejată, însă, începând cu 19.06.2007, Primăria comunei Suhaia- custodele ariei protejate, a interzis activitatea de piscicultură şi acvacultură pentru suprafaţa de 1410 ha teren ce forma obiectul contractului de concesiune, iar în decembrie 2007 acelaşi custode a realizat zonarea ariei protejate”. Deci de-abia în luna noiembrie 20, s-a constatat că acest contract se desfiinţează, şi nu se reziliază. Vă rog să aveţi amabilitatea să observaţi diferenţa între reziliere şi desfiinţare. Desfiinţare înseamnă că toate prevederile contractuale, inclusiv cele anterioare desfiinţării, nu mai sunt valabile. Rezilierea înseamnă o reziliere pe motiv de neplată şi alte condiţii, ceea ce nu a fost cazul. Nu aşa cum susţine ADS -ul local , printr-o decizie ilegală a preşedintelui ADS Bucureşti, că se reziliază contractul de concesiune în luna august 2010 (!?) , pe care o trimite la Primăria Suhaia,  fără să ştiu de ce. O hârtie şi o decizie total false, şi spun acest lucru pentru că este susţinută de această decizie a Curţii Supreme de Justiţie, care este dincolo de orice dubiu. De aceea, trebuia ca ADS-ul să vină  şi să ne solicite predarea terenului în posesie, conform procesului verbal  de punere în posesie. ADS-ul nu şi-a făcut treaba, nu a venit să-şi ia terenul din posesia noastră.

acesta-este-procesul-verbal-de-punere-in-posesie

Mai mult, a făcut un nou proces verbal de punere în posesie pe acelaşi teren! Acesta este motivul tensiunilor de la Suhaia. Datorită ilegalităţilor statului. Aveţi în dosarul din faţa dvs. un contract de evaluare, iar la pagina 19 este evaluarea din 2003 a fermei Suhaia, pe care am cumpărat-o, în valoare de 275.660 dolari. Acestea sunt investiţiile pe care le avem şi astăzi, probabil la altă valoare, le avem construite în lacul Suhaia. Vă rog să observaţi că acest Raport de expertiză tehnică este făcut de o societate la comanda ADS-ului şi nu a noastră. Pentru a ne realiza contractul de concesiune, ei trebuiau să aibă justificarea legală. Prin acest contract de evaluare s-a constatat că avem active plătite la zi, fiindcă altfel nu se putea face contractul, şi ne-au dat contractul de concesiune.

aceasta-este-delimitarea-proprietatii-mele

…………………………………………………………………………………………..

În cursul anului trecut, de când la primărie a venit primarul Barbu Costel, au început presiunile pentru a ceda concesiunea lacului. În acest sens, mi-a fost prezentat, chiar în Bucureşti, acasă la mine, de către primar, un reprezentant al firmei Green Tera Bucureşti, prieten al primarului,care s-a arătat dispus să cumpere o parte din active şi peştele aflat în lac. Mi s-a spus că banii respectivi, pe care Green Tera ar vrea să-i plătească, sunt ai unui înalt demnitar al statului român.

eu-sunt-doar-actionar

Am fost convins să vând. Nu m-a şantajat nimeni, dar cu promisiuni că totul va fi bine şi cu ameninţări voalate că dacă nu se va întâmpla, nu voi mai putea funcţiona acolo Am încheiat un contract de vânzare active cu această firmă din Bucureşti. Am încheiat în mod dezavantajos, la 50.000 de euro, vânzarea a 15 000 000 000 lei peşte şi active care astăzi sunt 200.000 euro. Am fost obligat să vând, să nu mă pun împotriva vântului, şi cred că cu toţii înţelegeţi treaba asta. Am făcut această vânzare. Asta s-a întâmplat în aprilie-mai, după care, persoanei respective, care administra societatea Green Tera, în vizitele pe care le făcea la Suhaia, împreună cu primarul, i se dădea de înţeles că trebuie să transfere această proprietate, pe care a cumpărat-o, către persoana care a dat banii, respectiv Barbu Costel şi înaltul demnitar al statului român. Numele înaltului demnitar o să vi-l spun la momentul potrivit.  În momentul în care administratorul societăţii a înţeles că el dă banii şi nu va avea nimic, s-a retras din acest contract. Şi n-a mai plătit. Mai mult decât atât, este de  notorietate, în Suhaia  că şi-a luat toate lucrurile într-o zi şi a plecat. Nu mi-a mai dat nici mie banii, nu le-a mai dat nici lor nimic, probabil au fost disensiuni la nivelul banilor şi proprietăţilor. N-am putut să ostoiesc lăcomia asta a primarului şi a prietenilor din spatele lui cu acest contract, fiindcă nu şi-au văzut visul cu ochii: să ia balta. Şi nu despre baltă este vorba, balta nu mai este profitabilă, datorită mărimii şi forţei de muncă pe care trebuie să o angajezi, capacităţii mici de desfacere a peştelui etc. Nu aceasta este miza, ci să se ia balta cu peştele în ea! Adică, o îmbogăţire fără just temei. Aceasta este miza.

(Va urma)

Ion BĂDOI

Este mai mult decât interesant şi edificator să urmăriţi şi materialul video de la o confruntare între părţi, în România anului 2009!

http://www.youtube.com/watch?v=DAxxjIpmp9w

Articole Conexe

Ultimele Articole