Dumitru CHICAN, sacerdot în două grădini sacre
Coborând din lumea Sfincşilor – diplomaţii de carieră -, Dumitru Chican este un profesionist al scrisului, după ce decenii la rând s-a botezat şi a trăit în oceanele de tăcere impuse de asumarea acestei meniri.
Pe cât de bogat şi tânăr, tolerant şi înţelept, pe atât de fascinant şi de o calmitate seniorială pare rigurosul licenţiat în limbă, literatură şi civilizaţie arabă al Universităţii din Bucureşti, strălucit component al promoţiei 1971.
Vreme de opt ani (din răstimpul 1973-1982) a fost ataşat/consilier cultural şi de presă la ambasadele României din Damasc (Siria) şi Beirut (Liban).
A urmat perioada celor 15 ani de experienţă umană şi profesională cu totul aparte: 1984-1999, când a fost interpret prezidenţial de limba arabă şi emisar prezidenţial special pe lângă şefi de state, mai ales din lumea arabă, dar şi din afara acesteia.
A respirat acelaşi aer, a dialogat, a transmis mesaje diplomatice şi a negociat detalii ale unor viitoare întâlniri oficiale la cel mai înalt nivel, a redactat documente internaţionale ce urmau a fi aprobate bilateral sau în forumuri de cel mai înalt rang planetar, a vibrat tâmplă lângă tâmplă şi a învăţat din experienţa de bărbaţi de stat şi lideri incontestabili a unor personalităţi cu aură mondială din amugul secolului al XX-lea.
A trăit, în acest context ultrasolicitant, deseori tensionat, mai tot timpul tumultuos, mii de ore şi sute de zile – în comunicare şi comuniune pe multiple planuri – cu: Anwar El-Sadat (preşedintele Egiptului, asasinat pentru că a încheiat pacea cu Israelul, fiind primul conducător de stat arab care a cuvântat, memorabil, de la tribuna Knesset-ului, parlamentul unicameral din Ţara Sfântă), Hossni Mubarak (Egipt), Yasser Arafat (Palestina; care a venit de zeci de ori în România), Hafez Al-Assad (Siria), Saddam Hussein (Irak), Regele Fahd (Arabia Saudită), Regele Hussein (Iordania), Ali Abdallah Saleh (Yemen), Elias Hraoui (Liban), Zayed Bin Sultan Al-Nahyan (Emiratele Arabe Unite), Regele Abdullah II (Iordania), Gaafar Nimeiri (Sudan), Moamer El-Qaddhafi (Libia), Itzak Rabin (Israel), Jacques Chirac (Franţa).
Dumitru Chican a făcut faţă tuturor acestor misiuni diplomatice pentru că, afirmam ceva mai înainte, este un om bogat – în sensul că are o vastă cultură generală şi de specialitate, cu temeinice, profunde cunoştinţe filosofice, politice, literar-artistice şi de artă a dialogului (esenţa democraţiei !).
E bogat şi sufleteşte, trăind tinereţea perpetuă a celui ce şi-a asumat şi practică, zi de zi, cu probitate şi pasiune, cu seriozitate, loialitate şi maximă rigoare, una dintre profesiunile în care mirajul provocărilor şi spectrul riscurilor ating cote paroxistice.
În anii 1994-1995, a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Emiratele Arabe Unite, distins de preşedintele acestui stat-minune cu Ordinul Naţional de Onoare pentru contribuţii deosebite aduse la dezvoltarea relaţiilor bilaterale politice, economice, comerciale, culturale româno-emirateze.
După ce, în 2002-2003, i-a fost încredinţată sarcina de şef de misiune diplomatică la Ambasada noastră de la Sana’a (Yemen), a revenit în ţara natală ca redactor pentru Orientul Mijlociu la Agenţia de Presă RADOR, de pe lângă Societatea Naţională de Radiodifuziune (până în 2011).
Din 2004 este, concomitent, director pentru Orientul Mijlociu şi lumea arabo-islamică la revista Pulsul Geostrategic (Braşov) şi conferenţiar universitar la universităţile Naţională de Apărare ,,Carol I’’, ,,Spiru Haret’’, ,,Dimitrie Cantemir’’, toate din Bucureşti.
În activităţile sale profesionale, Dumitru Chican şi-a dovedit înţelepciunea şi toleranţa – obligatorii în medii atât de diverse, marcate de cerinţe specifice stricte şi chiar de capcane ce trebuie anticipate şi evitate.
Dorinţa de cunoaştere, imensa curiozitate ştiinţifică, spiritul scormonitor şi acribia documentării, capacitatea de analiză şi de sinteză, conexiunile inteligente şi darul speculativ se regăsesc în cele peste 400 de materiale cu caracter academic dedicate, în peste patru decenii, orientalisticii, culturii şi civilizaţiei arabo-islamice, sociologiei istorice, ştiinţei islamului, conflictelor, politicilor şi strategiilor în zona Orientului Mijlociu, dialogului inter-religios – găzduite nu doar de revista Pulsul Geostrategic, dar şi de publicaţii de specialitate din Egipt, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Siria, Kuwait.
De ordinul sutelor sunt traducerile/adaptările/ răsădirile din arabă în română publicate încă din anii studenţiei – în Amfiteatru şi Ramuri, apoi în Secolul XX, Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul, Familia…, ca şi din română în arabă, care au văzut lumina tiparului în renumite reviste din şase state din Orientul Apropiat.
În calitate de reprezentant al Europei de Sud-Est la Forumul Internaţional pe tema ,,Dialogul inter-religios şi intercultural’’ (Dubai, 2004) a susţinut mai multe comunicări ştiinţifice şi s-a dovedit deosebit de activ în cadrul dezbaterilor, unde a avansat puncte de vedere judicioase şi bine cumpănite.
Prima dintre cele 18 cărţi (publicate în ritm sacadat, din 2004 până acum): Omul de după om. Islamul în contextual modernismului şi postmodernismului, cu o primă ediţie în arabă şi o a doua în română, a fost încununată cu două premii internaţionale: Premiul Târgului Internaţional de Carte de la Sharjah (Emiratul Dubai), respectiv, Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului despre problemele culturii şi civilizaţiei Islamului (Dubai, 2004).
…Chemaţi la Ploieşti de spiritul celui mai iubit poet român din anii ’65-’83 şi de mai apoi: Nichita Stănescu, călăuziţi, desigur, şi de stelele lor norocoase, poetul Gheorghe Pârja, directorul de editură Alexandru Peterliceanu şi cărturarul Dumitru Chican – un adevărat Dimitrie Cantemir al magicei culturi arabe – s-au reîntâlnit la ediţia din 2009 a Festivalului Internaţional de Poezie ,,Nichita Stănescu’’. Cei doi fraţi din Maramureşul istoric, Pârja şi Peterliceanu, au hotărât să nu-l mai scape nicio clipită din ochi pe Dumitru Chican, mai ales că, în acele împrejurări, acesta a primit laurii Premiului pentru volumul Singurătatea din umbra palmierului (traduceri din poezia kuweitiană). Volumul astfel încununat în urbea natală a lui Nichita Stănescu fusese girat exact de Editura ProEma din Baia Mare, la care Gheorghe Pârja este consilier editorial, iar Alexandru Peterliceanu – director.
De aici încolo s-a pus la cale o colaborare foarte strânsă, cu apariţii editoriale în cadenţă de metronom vienez. După câteva ceasuri de taină, deloc grăbite, au avut temeritatea să se angajeze la înfiinţarea şi lansarea pe piaţa românească de carte a unei colecţii cu totul deosebite, cu impact irefragabil: Al-Maktaba Al-Arabiya/ Biblioteca Arabă, pe care Editura ProEma a inaugurat-o odată cu imprimarea volumului România şi Orientul Mijlociu în oglinzi paralele, subintitulată Memoriile unui general…Memoriile unui interpret prezidenţial (Baia Mare, 2010). Generalul vizat nu e nimeni altul decât controversatul Ion Mihai Pacepa, trădător al neamului românesc, semnatarul halucinantei cărţi Orizonturi roşii, încropită ,,la trei mâini’’, printre ale cărei iţe otrăvite se zăreşte chipul hidos al sperjurului duşmănos.
Spicuim din Motivaţia editurii băimărene: ,,În cartea sa, Dumitru Chican – şi el memorialist, dar reflectat într-o altă oglindă, paralelă cu aceea din care ne priveşte Pacepa – ne dezvăluie, sau ne reaminteşte, un adevăr devenit truism: acela că, de-a lungul anilor, poate chiar de la tiparniţa lui Constantin Brâncoveanu – dăruită Alepului sirian, de la care slova tipărită s-a răspândit în vastitatea acestei arii de cultură care este lumea arabă – relaţiile comune dintre România şi Orientul arab au beneficiat de permanenţă, trăinicie, diversitate şi rodnicie (…).’’
Colecţia Al-Maktaba Al-Arabiya, a Editurii ProEma, propune incursiuni în ,,grădina secretă’’ a lumii arabe, unde convieţuiesc, într-o perfectă îngemănare şi alăturare, istoria şi literatura, poezia şi meditaţia mistică, dezbaterea discursivă pe marginea existenţei sau a sfidărilor contemporaneităţii; un univers pe cât de fascinant, pe atât de puţin înţeles, şi care îşi păstrează de secole atractivitatea şi puterea de farmec, cu nimic mai prejos decât spaţiile creatoare ale celorlate culturi – se reliefează în finalul Motivaţiei.
Prefaţa, intitulată Demontarea unei operaţiuni de război informaţional împotriva memoriei istorice a României, este scrisă de Aurel I. Rogojan, General de brigadă (r), care panoramează, cu maximă claritate şi argumentaţie irefutabilă, de-a lungul a 16 pagini de carte, cât de puţin adevăr şi câtă minciună enormă, intoxicare malefică viermuiesc în fumigena aruncată de pretinsul autor Ion Mihai Pacepa: Orizonturi roşii.
Aurel I. Rogojan afirmă răspicat – şi aduce apoi zeci, sute de argumente – că mărturiile inedite ale ambasadorului Dumitru Chican ,,nu numai că arată realitatea unui război psihologic şi mediatic, lansat sub lejera semnătură a lui Pacepa, dar ne oferă şi prilejul unor profunde reflecţii în legătură cu o anume incapacitate de ne asuma şi respecta istoria. Chiar şi numai pentru a nu repeta erorile – care, după ce am fost în cărţile mari ale vieţii internaţionale, ne-au expediat în conul de umbră al politicii lumii’’. (s. n.)
Iată doar câteva astfel de realităţi istorice: 1. Tratatul de pace de la Camp David, încheiat, în 1979, între Israel şi Egipt, a fost construit la Sinaia (…); 2. Acordurile palestiniano-israeliene încheiate la Oslo, în septembrie 1993, au fost creionate la Snagov (…); 3. prima întâlnire neoficială palestiniano-israeliană a avut loc la Costineşti, pe litoralul românesc al Mării Negre, organizată de Nicolae Ceauşescu.
La fel de incitante sunt celelalte volume (de până acum) din colecţia Biblioteca arabă a Editurii ProEma. Prima dintre ele este Noapte de decembrie, apărută în acelaşi an, 2010, cu aceea care a deschis colecţia amintită. Partea I: Chipurile lui Saddam Hussein; Partea a II-a: Saddam Hussein – deţinut de înaltă valoare (n.n. procesele-verbale ale celor 15 interogatorii realizate de anchetatorii americani, dar şi alte documente oficiale, traduse în premieră la noi); Partea a III-a: Crizele umanitare ale Irakului.
În preambulul asigurat de editură: Emirul şi drumeţul pocit (trimitere clară la poemul-capodoperă Noapte de decembrie al lui Alexandru Macedonski), este evidenţiat caracterul de carte-document, apoi se subliniază tranşant: ,,Lectura este o desfătare, ca lectura unui foarte bun roman de acţiune, poliţist chiar, şi asta nu doar fiindcă tema este exotică pentru un european, dramatică pentru orice om civilizat şi tragică pentru un întreg popor, dar şi pentru faptul că se ia în dezbatere diferenţa de mentalitate dintre Occident şi Orient, se punctează paradoxuri precum democraţia care distruge şi dictatura care construieşte’’ (s.n.).
Nu ne putem abţine să nu selectăm, pentru cititorii noştri, câteva detalii ce pot să pară şocante: întrebat unde a ascuns armele de distrugere în masă, Saddam răspunde ironic: ,,Dacă le-aş fi avut, le-aş fi folosit împotriva voastră’’; ,,Făcătura de mari dimensiuni, minciuna globală, faptul că marile puteri se conduc după excepţii şi nu după reguli, suficienţa americană şi atitudinea de jandarm, din vremea lui G. W. Bush, se transformă – în Noapte de decembrie – în personaje cărora le ţine piept o personalitate, cea a lui Saddam Hussein, un om profund credincios, cu principii pe care nu le negociază, oricare ar fi preţul, sub conducerea căruia Irakul a avut unul dintre cele mai mari ritmuri de dezvoltare economică din lume. (…) Hussein a inscripţionat steagul ţării cu cuvintele ,,Allah e mare’’. (…) Unul dintre motivele declanşării războiului din Kuwait a fost faptul că emirul acestui stat a jignit femeile irakiene. Demnitate, credinţă, patriotism şi cavalerism, toate în stil arab, greu de tradus pe limbajul jandarmilor lumii’’.
Un alt detaliu frapant pe acest subiect: în martie-aprilie 2010, USA Today, CNN şi Fundaţia Gallup au realizat un sondaj de opinie în Irak. La întrebarea: ,,Irakienii l-ar fi înlăturat pe Saddam Hussein, dacă anglo-americanii nu ar fi intervenit militar ?’’ -, 89 % au răspuns NU.
…Şi încă unul: Saddam a fost executat prin spânzurare, în ziua de 30 decembrie 2006, la ora 6. ,,Aşa cum l-au prezentat imaginile surprinse de corespondenţii şi cameramanii autohtoni, condamnatul a murit calm, cu seninătate şi cu Coranul în mână, ultimele cuvinte fiind Allah Akbar (Allah e mare) !’’
La fel de captivante sunt celelalte două cărţi publicate de orientalistul Dumitru Chican în 2011: Primăvara arabă sau Chipurile lui Ianus, structurată în patru capitole: Chipurile istoriei, Omul, Răscoala, Apele se întoc la matcă, La care ?, urmate de Anexe -, respectiv, Mic lexicon al Orientului Mijlociu. Subintitulat Istorie, conflicte, politică, religii, valori şi concepte (394 pag.).
Toate volumele publicate de Dumitru Chican în colecţia Biblioteca arabă constituie lucrări de pionierat pentru Europa centrală şi de Sud-Est, cărţi care – asemenea unor oglinzi veneţiene – deschid valuri succesive de porţi tainice şi orizonturi cuceritoare spre magnifica istorie, cultură, filosofie arabă, spre lumea mirabilă a Orientului Mijlociu (atât de aproape de noi şi, totuşi, pentru cei mai mulţi, atât de exotic şi ezoteric). Totodată, ele constituie studii fundamentale, cărţi de referinţă, rod al unui travaliu greu de imaginat, al muncii de ocnaş fericit (!), dedicate de ambasadorul Dumitru Chican dialogului intercultural şi inter-religios.
Dintre cele nouă cărţi de autor scrise până acum de Dumitru Chican, trebuie amintite neapărat: Exerciţii de reîntoarcere (poezii, Baia Mare, Ed. ProEma, 2009), Între Califat şi Globalizare. Eseuri despre Islamul contemporan (Braşov, Ed. Pastel, 2009), Jihad sau drumul spre Djanna (Bucureşti, Ed. Corint, 2011), cărora li se adaugă (inedit, deocamdată) Dicţionar modern român-arab (20.000 de termeni-titlu, 65.000 de corespondenţe arabe, 5.600 de expresii şi utilizări contextuale).
Prolificul Dumitru Chican a publicat, în paralel, opt volume de traduceri, printre care: Pribeagul. Zeii Pământului. Furtunile, poeme în proză de celebrul autor libanez Jubran Khalil Jubran (Bucureşti, Ed. Herald, 2009); Şiragul mărgăritarului sau de hronicul împăraţilor creştini ai Bizanţului – cronică apocrifă în limba greacă de la 1400, tradusă în arabă în sec. XVII, de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi Paul de Alep (Ed. Cuget Românesc, 2009); Azazel sau îngerul răului, roman filosofic de Yussef Zeidan, Egipt (Baia Mare, ed. ProEma, 2010); Isus, Fiul Omului, poeme în proză de Gibran Khalil Gibran, Liban (2011); Punte între sentimente, dublă antologie bilingvă româno-arabă şi arabo-română din poezia română şi irakiană contemporană (2012).
Personalitate fascinantă şi de o senitătate seniorială, orientalistul, omul de cultură Dumitru Chican are deja o operă remarcabilă, demnă de preţuire şi de laude întrutotul întemeiate. Cu obârşii de nezdruncinat în fertilul, preistoricul sol carpato-danubiano-pontic, Dumitru Chican este mistuit de dorul de Acasă, de România, atunci când se află în lumea mirifică a Orientului Mijlociu – deşi, acolo, în lumea arabă se simte tot Acasă.
Paradoxal au ba, atunci când se află în patria natală, România, Dumitru Chican trăieşte cu ardoare dorul de lumea califilor, a beduinilor, tuaregilor – pentru că Lumea arabă constituie pentru el tot Acasă.
Răstignit între două puncte cardinale, el rămâne călătorul perpetuu, dăruit drumurilor iniţiatice, pe care le descoperă, de fiecare dată, cu fervoare genuină şi frăgezime de copil inocent, lăsat liber să trăiască, să iubească, să spere şi să moară, apoi să reînvie, să o ia de la capăt, ca un Sisif în dimineaţa munţilor de foc din două culturi şi civilizaţii atât de diferite, atât de originale, dar, în fond, atât de armonios complementare, întru universalitatea şi eternitatea spiritului uman.
DAN LUPESCU
Craiova, 11 august 2013