O dispută de peste 40 de ani între Ucraina şi „ România a fost tranşată de Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. Această hotărâre istorică, din mai multe puncte de vedere, a suscitat opinii diferite, atât în presa internaţională şi naţională, printre oamenii politici români şi ucrainieni, dar şi printre analişti şi specialişti. Dorinţa unei hotărâri a Curţii de la Haga a fost legitimă, se pare, după ce negocierile între cele două părţi eşuaseră şi nu exista speranţa unei viitoare înţelegeri. Oricare ar fi fost rezultatul negocierilor, acceptate de fiecare parte, s-ar fi lăsat cu aspre critici în cele două ţări, dar mai ales cu pierderi în plan politic. De aceea , s-a luat hotărârea de a se apela la judecata Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga.
Iată ce declarase reprezentantul României la Curtea Internaţională de la Haga, Bogdan Aurescu, proaspătul secretar de stat în Ministerul român al Afacerilor Externe, imediat după ce s-a anunţat hotărârea:
-hotărârea pe care a pronunţat-o astăzi CIJ recunoaşte jurisdicţia şi drepturile suverane de exploatare ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de km pătraţi, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina de 12.200 de km pătraţi
-în această zonă sunt estimate a fi alocate prin linia trasată de Curte aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaz şi 12 milioane de tone de petrol -soluţia CIJ este un succes al apli cări i dreptul ui internaţional
-caracterul său corect şi echitabil nu poate fi pus sub semnul întrebării
-soluţia este avantajoasă pentru România care a susţinut
mereu o formulă de delimitare conformă cu dreptul internaţional, dar şi o soluţie echitabilă care este avantajoasă pentru Ucraina
-este finalul unui diferend complicat
-la finalul acestui proces, obiectivul nostru a fost atins: obţinerea unei linii clare, care deschide accesul la hidrocarburi
-România va respecta decizia Curţii
-hotărârea de astăzi este obligatorie, definitivă, direct aplicabilă şi executorie imediat
-este o linie care a ţinut seama de dreptul internaţional
-soluţia Curţii exprimă adevărul juridic cu privire la soluţia corectă în acest caz
-este un succes al echipei noastre, un succes al diplomaţiei române şi al dreptului internaţional.
Judecătorii de la Haga au decis că Insula Şerpilor nu va fi considerată punct de bază în trasarea liniei de delimitare în Marea Neagră, deci, practic, nu va fi considerată „ţărm” al Ucrainei.
Spuneam că această hotărâre a Curţii Internaţionale de Justiţie este istorică , nu numai pri rezolvarea uneui diferend vechi, dar şi prin câteva amănunte poate nu la fel de importante pentru cele două ţări, dar semnificative pentru istoria Înaltei Curţi.
Această decizie este cea cu numărul 100 din istoria CIJ, soluţia din procesul României reprezintă ultima hotărâre adoptată de Rosalyn Higgins, preşedinta de origine britanică a Curţii. Higgins, care a fost unicul judecător femeie din componenţa actuală a CIJ, se va retrage din funcţie.
Iată care a fost reacţia presei internaţionale la pronunţarea acestei hotărâri istorice.
Reuters: Mai multe companii internaţionale şi-au exprimat interesul de a investi în zonă, între ele numărându-se Total, Royal Dutch Shell, British Petroleum şi OMV. (…) Curtea a decis, printre altele, că mica Insulă a Şerpilor, care are dimensiunea a circa 20 de stadioane de fotbal, poate fi considerată insulă, mai degrabă decât o stâncă.
Euronews: Conflictul româno-ucrainean privind drepturile teritoriale din Marea Neagră, conflict care datează de 10 ani, a fost rezolvat. Curtea de la Haga a trasat o nouă frontieră maritimă între cele două ţări, permiţându-le amândurora accesul la importante zăcăminte neatinse.
Associated Press: O dispută între România ?i Ucraina veche de 40 de ani, privind o zonă cu importante resurse energetice, a fost tranşată marţi, când Curtea Internaţională de Justiţie a trasat o graniţă dând României o suprafaţă mai mare. Decizia nu conţine însă nicio referire la resursele naturale, astfel că nu se ştie cum se va împărţi accesul la miliardele de metri cub de gaz. (…) Legenda spune că Ahile ar fi îngropat pe Insula ?erpilor, unde s-au descoperit ruinele unui templu despre care se crede că i-ar fi fost închinat faimosului erou antic.
Sofia Echo: Disputa datează de 40 de ani, dar a devenit o chestiune acută la mijlocul anilor 90, când forajele au dus la descoperirea unor importante zăcăminte de gaz natural şi de ţiţei. (.) Pentru prima dată în istorie, cei 15 judecători ai Curţii de la Haga au votat o hotărâre în unanimitate.
Kiev Post: Curtea Internaţională a Naţiunilor Unite a refuzat să extindă frontierele zonei economice exclusive a Ucrainei din vecinătatea Insulei ?erpilor. Curtea n-a pus la îndoială dreptul de proprietate al Ucrainei asupra insulei şi faptul că aceasta este o insulă. Cu toate acestea, judecătorii au decis că aceasta nu îndreptăţeşte Ucraina la drepturi exclusive asupra zonei subacvatice. „Linia trasată de Curte delimitează apele într-o propor?ie de 2,1 la 1 în favoarea Ucrainei. Toate zăcămintele de ţiţei şi de gaz descoperite în zonă rămân în teritoriul ucrainean”, a declarat agentul Ucrainei la Curtea de la Haga.
Iată, am prezentat opiniiile părţii române, a presei internaţionale şi a părţii ucrainiene. Chiar cei doi preşedinţi, Traian Băsescu şi Victor Iuscenko, s-au declarat mulţumiţi de această hotărâre şi dornici de a o aplica. Chiar se vor fi întâlnit când citiţi aceste rânduri, vor oferi declaraţii şi fiecare, în gândul său, va crede că este în câştig.
Dar românul? Care este reacţia românului obişnuit? Încă nu ştim, dar, cu siguranţă, speranţele lui au fost mai mari. Se aştepta chiar să primească Insula Şerpilor, se aştepta să primim toate acele imense zăcăminte de gaz şi petrol. Dar se pune şi o întrebare legitimă: Sunt cu adevărat aceste zăcăminte acolo? Se pot exploata? Cine le exploatează?
Desigur, ultima întrebare nu este retorică, dovadă că s-a pus din ce în ce mai acut în ultima perioadă, mergându-se din aproape în aproape, din hotărâre de guvern în hotărâre de guvern. Înainte de a se cunoaşte cu certitudine cât zăcământ există, dacă există, se pare că guvernele noastre postdecembriste au considerat că este mai nimerit şi mai avantajos să desemneze firma care să exploateze aceste resurse. Desigur, se poate spune că s-a vândut pielea ursului din…Marea Neagră, dar nu este cazul să glumim cu lucruri serioase. Reprezentanţii Agenţiei pentru Resurse Minerale au declarat că primul câştigător după procesul pentru Insula Şerpilor este Midia Resources, o firmă care are dreptul să extragă acum şi din zonele câştigate în urma verdictului dat de CIJ, firmă care a fost înfiinţată de curând în România şi nu are activitate. Midia Resources, firma despre care oficialii Agenţiei pentru Resurse Minerale au declarat că va deveni al treilea mare jucător de pe piaţa internă de gaze, a fost înfiinţată în 2007 cu un capital social minim de 200 de lei.
Din datele Registrului Comerţului, compania nu a avut niciodată angajaţi, administratori sau vreo cifră de afaceri. Midia Resources este deţinută de canadienii de la Sterling Resources. În noiembrie 2008, fostul premier Tăriceanu a semnat un act adiţional la contractul de concesionare, pentru firma Sterling Resources, document care conţine însă informaţii clasificate. Fostul premier spune că nu ştie nimic despre acest document.
„Toate anexele sunt secrete. Nu sunt la curent cu detaliile. Puteţi cere informaţii actualului guvern”, a declarat Tăriceanu.
De aici au început suspiciunile, acuzele, verificările, desecretizările etc.
Senatorul Alexandru Mocanu ne-a trimis la redacţie un material din care, datorită lipsei de spaţiu, publicăm cele mai importante pasaje. Acestea nu fac decât să întărească opinia noastră că totul este de maxim interes public şi că, pe măsură ce vom avea reacţii, vom da publicităţii opiniile tuturor factorilor interesaţi.
PUNCTAJ ÎN CAZUL STERLING
„Prin H.G. nr. 919 din 10.08.1990 au fost aprobate perimetrele deschise explorării, exploatării şi împărţirii producţiei de gaze şi ţiţei ce arfi urmat să se descopere şi să se obţină din aceste perimetre.
Prin H.G. nr. 508 din 26.07.1991 a fost autorizată Rompetrol – la acea vreme societate cu capital integral de stat – să negocieze şi să încheie cu parteneri străini, contracte privind concesionarea în vederea explorării, exploatării şi împărţirii producţiei din perimetrele aprobate prin HG nr. 919/1990. Prin aceeaşi hotărâre sa prevăzut că guvernul va aproba contractele încheiate de Rompetrol.
Motivaţia la vremea respectivă a fost că România nu avea tehnologia şi echipamentele pentru explorarea presupuselor rezerve de hidrocarburi la mari adâncimi şi nici resursele financiare necesare. În consecinţă, guvernul a deschis aceste perimetre pentru explorare, exploatare şi împărţire a producţiei, cu participarea unor investitori străini.
Prin H.G. nr. 570 din 22.09.1992, guvernul a aprobat contractele de explorare pe contul şi riscul investitorilor străini şi împărţirea producţiei de hidrocarburi din perimetrele 7, 10, 13 şi 15, negociate pe baza HG nr. 919/1990 si 508/1991, astfel:
-contractul privind perimetrul 7, Salcia-Lapoş-Pietroasele (contract intre Rompetrol şi Amco Romanian Petroleum Company);
-contractul privind perimetrele 13 (Pelican) si 15 (Midia) (Rompetrol cu Enterprise Oil Exploration şi Canadianoxy);
-contractul privind perimetrul 10 Valea Someşului-Valea Mureşului (Rompetrol şi Shell Romanian Exploration)
Prin H.G. nr. 1043 din 22.12.1995, a fost împuternicită Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale(ANRM) să administreze drepturile statului român rezultate din contractele de explorare şi împărţire a producţiei de hidrocarburi, încheiate anterior de către Rompetrol în numele statului român.
Prin H.G. 1446 din 12.11.2008, guvernul a modificat printr-o anexă secretă(!) contractul privind perimetrele 13(Pelican) şi 15 (Midia), adică tocmai acele perimetre pentru care, în HG-urile anterioare, apare firma Rompetrol!!! Această secretizare a unei HG dată la final de mandat nu poate decât să provoace suspiciuni asupra acţiunilor Cabinetului Tăriceanu. Emil Boc a sesizat Departamentul de Control al primului-ministru în vederea elucidării condiţiilor în care a fost atribuit contractul de concesionare încheiat între ANRM şi Sterling Resources Ltd.
„Durata acordului petrolier pentru perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia este de 30 de ani, calculaţi de la data intrării în vigoare a Contractului de explorare şi împărţire a producţiei, cu drept de prelungire pentru o perioadă de până la 15 ani, potrivit notei de fundamentare a HG 1446 /2008. Contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia a fost încheiat de Rompetrol la 06.08. 1992, cu firmele Enterprise Oil şi Canadianoxi Ltd. şi aprobat prin HG nr.570/1992, înainte de intrarea în vigoare a Legii petrolului 134/1995, prin care s-a statuat că tipul de contract petrolier practicat în România este acordul petrolier”, se arată în nota de fundamentare a HG.
După privatizarea Rompetrol, calitatea de reprezentant al statului român în Contractul de explorare şi împărţire a producţiei a fost preluată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Totodată, calitatea de titular a fost transferată companiei Sterling Resources Ltd.
„Contractul de explorare şi împărţire a producţiei din perimetrele 13 Pelican şi 15 Midia prevede explorarea, pe contul şi riscul partenerilor străini, a suprafeţelor contractuale şi, în caz de reuşită, exploatarea zăcămintelor descoperite în comun cu o entitate reprezentând statul român, în cote procentuale de împărţire a costurilor şi a producţiei convenite în contract”, se mai arată în nota de fundamentare a HG. Potrivit documentului, ca urmare a unor transferuri succesive ale concesiunii şi încheierii unor acte adiţionale la contract au fost convenite programe de lucrări adiţionale cu schimbarea titularului. Astfel, până în prezent, în perimetrele 13 Pelican şi 15
Midia au fost înregistrate următoarele rezultate: au fost înregistraţi 8100 km de profile seismice, au fost forate şase sonde de explorare, dintre care cinci amplasate în ape cu adâncimi sub 100 m, şi una în ape cu adâncimi de peste 100 m, au fost efectuate studii geologice şi geofizice, reprelucrări, reinterpretări ale datelor şi modelări cu programe moderne şi a fost evidenţiată o acumulare de gaze naturale, pe structura Doina, care deocamdată nu poate fi exploatată, datorită rezervelor relativ mici ale acesteia, de circa două miliarde mc. Costurile cumulate ale operaţiunilor petroliere de explorare efectuate depăşesc 70 de milioane de dolari. La capitolul „impact social” pozitiv se precizează că „în operaţiunile petroliere care urmează să fie realizate în perimetrele XIII Pelican şi XV Midia vor fi folosite, cu precădere, firme prestatoare de servicii din România”. Prietenii ştiu pentru cine se bate şaua!”
Aşadar, aceasta-i întrebarea: Pentru cine se bate şaua?!?!?!
Ion BĂDOI