DECLARAŢIE POLITICĂ
În loc de motto:
La începutul anului 90, Vicepremierul Poloniei Leszek Balcerowicz a adoptat un set de reforme extrem de nepopulare, intitulat „terapia de şoc”, care a generat ample revolte sociale, iar Balcerowicz a trebuit să plece. A revenit ca vicepremier în 1997 în guvernul condus de Jerzy Buzek care a continuat şi a amplificat măsurile adoptate de Balcerowicz. Rezultatul? Astăzi, Polonia este singurul stat din U.E. care nu a fost afectat de criza economică, Leszek Balcerowicz este cel mai respectat om din Polonia(după ce în perioada 2001-2007 a fost şi guvernator al Băncii Naţionale a Poloniei), iar Jerzy Buzek este preşedintele Parlamentului European.
DE CE VOTEZ ÎMPOTRIVA MOŢIUNII?
Pentru că este o moţiune a iresponsabilităţii. A vota pentru moţiune este sinucidere curată. Este fals modul în care opoziţia prezintă această problemă. Cine votează împotriva moţiunii, de fapt votează ca peste câteva luni să se mai poată plăti în România şi salarii, şi pensii, fie ele şi diminuate. Asta este realitatea crudă şi ea nu a fost generată de actualul guvern.
PSD şi PNL nu vor să preia guvernarea pentru că nu au soluţii reale pentru situaţia actuală. Măsurile propuse de ei nu sunt fundamentate pe cifre şi calcule economice, ci pe puncte şi calcule politice. Opoziţia a ales soluţia iresponsabilă bazată pe populism, pe specularea nemulţumirii populaţiei şi, din păcate, pe incitarea populaţiei la revoltă. Ponta şi PSD sunt nişte mincinoşi ordinari atunci când spun că reducerile salariilor şi pensiilor pot fi evitate prin creşterea taxelor şi renunţarea la cota unică! În schimb, în ipocrizia lor, se opun din toate puterile eliminării pensiilor speciale, inclusiv ale parlamentarilor. Asta le este adevarata faţă!
În acest moment, măsurile de reducere a salariilor şi pensiilor nu pot fi evitate. Ştiu că măsurile de austeritate vor reduce veniturile românilor şi că cei mai afectaţi vor fi pensionarii, deoarece nu au alte surse de venit. Din nenorocire, pe termen foarte scurt, nu avem altă măsură care să producă acelaşi efect de reducere a cheltuielilor, dacă vrem ca economia românească să supravieţuiască. Guvernul Boc a fost nevoit să aleagă răul cel mai mic. De aceea, susţin necesitatea ca pensiile, în special pensiile mici, să fie majorate imediat ce situaţia economică a ţării o va permite.
Sunt convins că majoritatea românilor înţeleg această situaţie şi nimeni nu poate avea pretenţia ca ei să primească cu bucurie aceste măsuri de austeritate, chiar dacă le înţeleg. La un moment dat, fiecare dintre noi am fost nevoiţi ca, în propria familie, să impunem măsuri de austeritate atunci când nu ne-am ajuns cu banii. Nu meritam acest lucru, dar a trebuit să-l facem. Toată familia a strâns din dinţi, a îndurat şi peste o vreme lucrurile au revenit la normal. Aşa şi acum. Aceste scăderi sunt temporare. Prioritatea zero pentru toate partidele ar trebui să fie însănătoşirea economiei, tocmai pentru a putea să creştem din nou pensiile anul viitor, dar de data asta responsabil şi sustenabil. Cu toţii – partide, sindicate, societate civilă, mass-media – ar trebui să fim solidari în aceste momente şi nicidecum să ne învrăjbim, unii împotriva altora. Şi ar mai trebui ceva: o dată cu implementarea măsurilor de austeritate cerute populaţiei, guvernanţii, politicienii, sindicaliştii trebuie: a) să fie primii care să probeze că acceptă şi suportă ei înşişi astfel de măsuri, poate chiar mai dure decât cele cerute cetăţenilor; b) să susţină la unison eliminarea privilegiilor nejustificate şi imorale, de care beneficiază unii sau alţii, mai mari sau mai mici; c) să promoveze şi să susţină cu bună credinţă toate măsurile care vizează restructurarea tuturor instituţiilor statului român, în acord cu statutul de ţară membră a U.E. În opinia mea, asta înseamnă solidaritate şi nu „lacrimile de crocodil” vărsate din interes pe umerii unora sau altora, vremelnic afectaţi de măsurile de reformare a statului.
Aşa stând lucrurile, marţi, 15 iunie, voi vota împotriva moţiunii pentru că acest lucru înseamnă o şansă pentru relansarea economică. Totodată salut decizia colegilor din UDMR şi UNPR de a-şi asuma cu responsabilitate actul guvernării. Astăzi, când se împlinesc 20 de ani de la tragicele evenimente din Piaţa Universităţii care au întârziat progresul României cu cel puţin 10 ani, afirm că am suferit şi, mai ales, am pierdut destul de pe urma unor capete înfierbântate care au ales să sacrifice ţara în locul propriului lor sacrificiu. Vă chem pe toţi – politicieni, sindicalişti, lideri ai societăţii civile, jurnalişti – la responsabilitate şi solidaritate. Este o iluzie că unii ar putea pierde iar alţii ar câştiga. În astfel de situaţii, ÎMPREUNĂ pierdem sau câştigăm. În rest, Dumnezeu va da fiecăruia după sufletul său.
Alexandru MOCANU
Senator PDL de Teleorman
13.06.2010
P.S. „Pour les connaisseurs” dâmboviţeni, care astăzi îndeamnă la revoltă populară, am o sugestie: să se uite puţin prin Europa şi, dacă nu cer prea mult, să citească volumul „Libertate şi dezvoltare:economia pieţei libere”, de …Leszek Balcerowicz, apărut în 2001, la Editura Compania. Poate fi găsit la Biblioteca Centrală a ASE.