DECLARAȚIE POLITICĂ
DE CE PARLAMENT UNICAMERAL ŞI MAI PUŢINI PARLAMENTARI ?
Ieri, Preşedintele Traian Băsescu a cerut avizul Parlamentului pentru organizarea unui referendum naţional prin care cetăţenii României să se pronunţe dacă sunt de accord cu un Parlament UNICAMERAL, care să funcţioneze cu cel mult 300 de parlamentari.
Este nevoie de referendum? Părerea mea este că DA, mai mult, preşedintele era obligat să cheme poporul la referendum pentru că:
a) De 6-7ani, toate cercetările sociologice, arată că, românii acordă Parlamentului pe zi ce trece mai puţină încredere, pronunţându-se invariabil pentru reducerea numărului de parlamentari.
b) Ținând cont de această voinţă explicită rezultată din sondaje, clasa politică TREBUIA să ia act şi să procedeze în consecinţă. Aceasta este regula de fier care TREBUIA să funcţioneze şi în democraţia noastră, insuficient consolidată. Dar nu a funcţionat. Singurii politicieni care încă din 2005, în mod constant, au adus de mai multe ori în dezbatere publică această chestiune şi s-au pronunţat în favoarea cererii populare au fost Traian Băsescu şi PD-L, dar neavând majoritate n-au putut demara procedura. Restul politicienilor s-au făcut că plouă!
c) Dacă voinţa poporului nu este luată în seamă de către cei trimişi de acesta să îi reprezinte, atunci, spune Constituţia, poporul decide, inclusiv pentru politicieni. De aceea, Preşedintele, cel mai reprezentativ ales al poporului, era OBLIGAT să ceară organizarea referendumului. Amintiţi-vă că aşa s-a întâmplat şi cu votul uninominal cerut insistent de cetăţeni. (N-a fost aleasă cea mai potrivită formă, dar se poate corecta.) Altfel, nu am fi avut niciodată votul uninominal dacă şeful statului nu ar fi convocat un referendum pe această temă! Peste tot în lume, reforma statului nu se face de la sine. Adesea ea trebuie împinsă vârtos de la spate, alteori e nevoie de revolte sau chiar de revoluţii. Şi asta pentru că reforma se face împotriva intereselor diriguitorilor vremii.
În plus, astăzi, toate statele lumii sunt afectate de criza economică şi toate încearcă să găsească modalităţi de reducere a cheltuielilor publice. La noi, prin această măsură se va realize o economie anuală de minim 400 milioane de euro.
Propunerea i-a luat prin surprindere pe preopinenţii domnului Băsescu care, la primele declaraţii, păreau căzuţi de pe Lună. De altfel, aceasta face diferenţa între domnia sa şi ceilalţi politicieni: Traian Băsescu ascultă vocea naţiunii. Prin ceea ce a făcut şi face în continuare, Preşedintele României răspunde nevoii de reformă şi modernizare a societăţii româneşti. Traian Băsescu are puterea şi curajul de a recunoaşte că fără reforme profunde România nu poate recupera decalajul faţă de statele vechi ale Uniunii Europene. Ne place sau nu, reforma nu este completă dacă nu se reflectă şi asupra clasei politice. Avem nevoie de eficientizare şi de reducerea cheltuielilor la toate nivelurile.
Dacă va înţelege comandamentul momentului, clasa politică are şansa să (re)câştige încrederea românilor. Aceştia ar vedea că şi clasa politică este dispusă să se reformeze, să devină mai eficientă dar şi să suporte un cost în vremuri de criză economică.
În fine, dacă referendumul are loc în noiembrie pe 15, pe 22 sau 29, ori în decembrie pe 6 sau 13, asta, credeţi-mă, are puţină importanţă. Pentru români va conta doar CINE SUSŢINE voinţa lor. Şinumele acesta este déjà cunoscut: Traian Băsescu, Preşedintele României.
Alexandru MOCANU
Senator PD-L de Teleorman
25 septembrie 2009
P.S. 1. Auzind de propunere, profesorul de istorie Crin Antonescu, deşi nu-l întrebase nimeni, s-a simţit obligat să zică ceva şi atunci a spus că unicameralul este „un fel de Marea Adunare Naţională, pe modelul Sovietului Suprem”. Se vede că şi ca profesor de istorie a făcut cam tot atâţia câlţi câţi a făcut şi ca deputat de Teleorman(2000-2004), altfel trebuia să ştie că Sovietul Suprem avea doua Camere, Sovietul Uniunii (camera inferioară) şi Sovietul Naţionalităţilor(un fel de Senat, cu reprezentare egală a republicilor şi teritoriilor autonome). Dacă a uitat sau nu ştie, să-l întrebe pe dl.Vanghelie, care ştie de la …Goagă!
2. Ca să nu o ia din nou pe arătură, birtaşului cârcotaş îi menţionez bibliografia recomandată începătorilor: William B. Heller, Bicameralism and Budget Deficits: The Effect of Parliamentary Structure on Government Spending, Legislative Studies Quarterly, Vol. 22, No. 4, (Nov., 1997), pag. 485-516.