Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu”
Vineri, 23 mai 2014, ora 18.00, la Biblioteca Naţională a României a avut loc decernarea Premiului pentru contribuţii în domeniul istoriei – „Acad. Constantin Erbiceanu”.
Premiul a fost acordat de Fundaţia Culturală Erbiceanu, în memoria academicianului Constantin Erbiceanu (1838-1913), domnului Cristian BĂDILIȚĂ, teolog cu importante contribuţii în studierea creştinismului timpuriu, în special pentru traducerile comentate din Noul Testament.
Gazda importantei manifestări culturale a fost distinsa directoare a monumentalei Biblioteci Naționale a României, Conf. dr. Elena Tîrziman, care i-a salutat pe oaspeți și le-a urat bun venit.
“Este un eveniment deosebit pentru Biblioteca Națională a României. De la deschidere, din 2012, până acum, n-am fost puși în situația de a avea o decernare a unui premiu de o asemenea importanță. Am avut multe expoziții, numeroase conferințe, manifestări științifice, profesionale, cultural și iată că a venit rândul unei manifestări cu un impact emoțional deosebit. Este o manifestare în care, pe de o parte, îl omagiem pe Cristian Bădiliță, și pe de altă parte apreciem gestul absolut deosebit al Fundației culturale “Constantin Erbiceanu “ de a acorda un premiu unei personalități deosebit de însemnate în cultura românească. Despre omagiatul din această seară, Cristian Bădiliță, pot să spun câteva lucruri pe care sunt convinsă că nu le știe. Noi suntem colegi de generație, dar fiecare generație are vârfurile sale, dar Cristian Bădiliță este nu numai un vârf al generației sale, este un vârf al culturii românești. Îl rog pe PS Episcopul Mihail Frățilă să ne transmit cuvântul Preasfinției Sale Virgil Bercea, Episcopul Greco Catolic de Oradea.”
“Iată, reluăm acea tradiție a României interbelice care a știut întotdeauna să recunoască prestigiul adevăratelor valori. Este o mare plăcere de a fi aici și a transmite un mesaj din partea Preasfinției Sale Virgil Bercea, Episcopul Greco Catolic de Oradea, a spus PS Mihail Frățilă.
“ E greu de vorbit despre o personalitate complexă aflată în plin proces de creaţie, prezentă în mass media şi activ implicată în viaţa culturală, ştiind că are în faţă încă o lungă perioadă de activitate. Orice bilanţ, fie el şi de etapă, va rămâne incomplet. Cu atât mai greu de prezentat va fi Cristian Bădiliţă în multitudinea preocupărilor sale de teolog, eseist, traducător şi poet. De aceea îmi revine sarcina de a mă opri asupra contribuţiei Domniei sale în domeniul literaturii patristice, exegezei biblice şi teologiei.
Scrierile sale aduc o contribuţie importantă la descifrarea scrierilor sacre şi oferă teologilor dogmaticieni şi moralişti o serie de repere clare în aprofundarea teologiei trinitare, hristologiei, pneumatologiei, mariologiei, angelologiei şi demonologiei.
Traducerea Evangheliei după Matei (2009), în ediţie bilingvă, include textul român şi cel în greaca veche, oferind un amplu comentariu biblic privind variantele manuscrise existente, informaţii la nivel filologic, istoric, comentarii patristice, care ne oferă o deschidere exegetică amplă, dar şi una liturgică, de teologie spirituală. Fidelitatea faţă de sensul originar al cuvântului şi faţă de originalul editat în greaca veche se îmbină cu transpunerea într-un limbaj accesibil omului de azi.
Noul Testament – Evanghelia după Ioan, ediție bilingvă, volumul II (2010) şi Noul Testament – Apocalipsa lui Ioan, ediție bilingvă, volumul III (2012) sunt construite pe aceeaşi structură ca şi lucrarea mai sus amintită.
O altă preocupare a lui Cristian Bădiliţă este literatura apocrifă. Volumul Evanghelii apocrife, ajuns la ediţia a V-a (2012), este unul dintre cele mai de succes titluri. Literatura creştină a primelor secole conţine o serie de „apocrife”, numite astfel datorită caracterului lor „ascuns”.
Cunoaşterea literaturii apocrife este indispensabilă cercetătorului din domeniul studiului religiilor şi teologiei, o cercetare autentică preluând critic „totul” despre textele scrise care ne transmit revelaţia divină. Astfel ajungem la alte lucrări ale lui Cristian Bădiliţă precum Visio Sancti Pauli Apostoli. Apocalipsa lui Pavel (Bucureşti 2011) sau Trei romane mistice ale Antichității – Iosif și Aseneth, Testamentul lui Iov, Testamentul lui Avraam (2008).
Traducerile Patericului sau Apoftegmele Părinţilor din pustiu (2007) sau a lui Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (2003) se adaugă contribuţiilor lui Cristian Bădiliţă la introducerea în circuitul lectorilor de limbă română a lucrărilor patristice atât de necesare înţelegerii nu numai a creştinismului timpuriu, cât şi a creştinismului contemporan, care are nevoie de întoarceri permanente la puritatea începuturilor.
Trecând dincolo de lista lucrărilor de specialitate, trebuie remarcat faptul că Domnul Cristian Bădiliţă este şi un autor plin de temperament şi umor. Revoltat împotriva prostiei ridicată la rangul de autoritate, veşnic protestatar în căutarea adevărului şi justiţiei, critic al imposturii comuniste și neocomuniste, se autodeclară, aşa cum întâlnim în interviurile sale, „un anarhist creştin de dreapta”.
De la teologia scrisă ajungem la trăire, la credinţă. Credinţa e implicită sufletului uman… Credinţa şi convingerile noastre intime, rezultatul experienţei personale, a frământărilor şi contactului direct cu Dumnezeu, este sursa cea mai importantă a adevăratei cunoaşteri. Aceasta, expusă într-un limbaj poetic de către artist sau prezentată sistematic de cercetătorul specializat în domeniul teologiei, este cel mai important izvor al adevăratei teologii. Cristian Bădiliță este și una și alta. Felicit Fundația Erbiceanu pentru instituirea Premiului „Academician Constantin Erbiceanu” și consider alegerea Domnului Cristian Bădiliță, ca primul premiat, fiind optimă. Vivat, crescat, floreat!”
Am reprodus doar o parte din mesajul transmis de Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcopul Greco Catolic de Oradea, cu prilejul acordării Premiului „Academician Constantin Erbiceanu” scriitorului și teologului Cristian Bădiliță, iar de ne va fi permis, vom publica întregul mesaj, cu convingerea că-l vom cunoaște mai bine, mai profund și dintr-o altă perspectivă pe teologul, traducătorul și scriitorul Cristian Bădiliță.
Amfitrioana acestei manifestării de un înalt nivel spiritual, doamna Elena Tîrziman, directoarea impresionantei Biblioteci Naționale a României, îl invită pe domnul Cristian Bădiliță, laureatul din această seară, să se adreseze numerosului și, totodată, rafinatului public.
” Bine ați venit și vă mulțumesc pentru prezență. Am ales dintr-un noian de subiecte câteva cu un singur gând, să ridic, oarecum, ”perdeaua” Atelierului de lucru, să vedeți câte probleme poate ridica un verset, uneori un singur cuvânt, nu doar filologului, ci și teologului care lucrează pe Noul Testament. Aș vrea să dedic această Conferință, cum mi se pare normal și cuviincios, domnului Constantin Erbiceanu, care și-a serbat ziua de naștere și ziua numelui, de Sfântul Constantin, acum două zile. Așadar, este absolut normal să venim cu un dar intelectual, dar mai am un dar, în ultima parte a ceremoniei.
Voi începe ex abrupto, fără nicio introducere, pentru că am puțin timp la dispoziție, și voi termina ex abrupto, atunci când se scurge nisipul din clepsidră. Nu va fi o Conferință tehnică. Țin foarte mult la acest caracter de normalitate, degeaba suntem hiper specialiști, dacă nu suntem în stare să ”livrăm” conținutul științei pe care o acumulăm sau conținutul competenței noastre, în orice domeniu am fi competenți.
Pentru cei dintre dumneavoastră care nu cunosc foarte mult din etapele proiectelor pe care le-am realizat până acum, vă spun că am început cu Septuaginta, cum e și normal, Septuaginta fiind versiunea greacă a Vechiului Testament. Proiectul s-a încheiat în urmă cu câțiva ani și a fost coordonat de mine împreună cu Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, timp de 10 ani de zile. Totul s-a concretizat în opt volume, publicate la editura Polirom și după încheierea Proiectului Septuaginta mi s-a părut normal ca în continuarea acestui proiect să continui cu Noul Testament. Anormală este atitudinea colegilor mei de la Sorbona, care consideră Noul Testament, din motive mai mult sau mai puțin ideologice, o paranteză în istoria spirituală a Europei. Nu, pentru mine e central !
Din Noul Testament, proiect în curs de desfășurare, au apărut deja, până acum, din păcate am fost obligat să schimb editurile, urmează o a treia editură după falimentul Adevărului, Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, apărute amândouă la editura Curtea Veche, și la editura Adevărul, pe care am menționat-o deja, au apărut recent, în 2011 și 2012, dacă nu mă înșel, Apocalipsa și Evanghelia după Marcu.
Acum lucrez la Evanghelia, care este, de fapt, un Bios, după modelul grecesc al acestui gen literar, a lui Luca. De ce spun Bios și nu Evanghelie ? Pentru că Luca este cel care ne furnizează o biografie a inițiatorului creștinismului, întemeietorului creștinismului, Iisus Hristos, care este Evanghelia după Luca, dar și a celor doi apostoli ai primei comunități creștine. Exact ceea ce face Iamblichos, ce va face Iamblichos în secolul al III-lea cu Pitagora, De Vita Pythagorica, Viața lui Pitagora, dar care este urmată și de viața comunității pitagoreice…
Aceasta este, dacă vreți, panorama proiectului Septuaginta- Noul Testament.
Am ales pentru dumneavoastră câteva secvențe din șantierul unui filolog-teolog, care traduce și comentează simultan, pentru că nu există nicio traducere exactă a unui cuvânt. Pentru fiecare cuvânt există sinonime, există echivalente, dar există traduceri fiabile și nefiabile. Eu încerc să ofer o traducere cât mai fiabilă și acolo unde știu că limba română nu are termeni care să acopere sensul termenului grecesc, bineînțeles, apelez la note. De aceea, fiecare volum, fiecare traducere este însoțită, în acest proiect, de un comentariu destul de amplu, uneori de 3-4 sute de pagini, dar asta nu trebuie să-i inhibe pe cititori. Comentariul este mare, este bogat tocmai pentru că mă adresez unui public cât mai larg cu putință, desigur, un public ”alfabetizat” în teologie creștină, care știe de ce deschide o carte din Noul Testament, care vrea să afle cât mai multe lucruri despre versetul, cuvântul, termenul…
Am ales trei puncte din această Conferință :
- Tatăl nostru
- 2. Frații lui Iisus
- 3. Transpirația ca picăturile de sânge ”
A urmat o adevărată expediție științifică și sufletească într-o altă dimensiune a cuvântului, a sentimentelor, a trăirilor, a rugăciunii, pe care numai fiind de față le poți recepta cu adevărat.
Evenimentul de decernare a premiului pentru contribuții în domeniul istoriei ”Acad. Constantin Erbiceanu” domnului Cristian BĂDILIȚĂ a continuat cu o laudatio a domnului Constantin Laurențiu Erbiceanu, Președintele Fondator al Fundației și strănepot al marelui academician.
” Deși are doar 47 de ani, adică jumătate din vârsta la care un om al zilelor noastre speră să trăiască, Cristian Bădiliță face dovada existențială a unui adevăr teologic : ”Darurile harului nu sunt doar nenumărate, ci mereu surprinzătoare”. Dacă harul se manifestă prin creație, atunci formele creației sunt daruri. Despre activitățile lui Cristian nu trebuie să vorbim în termen de specializare, ci de daruri sau forme ale creației. Desigur, în sens modern, putem spune despre cel căruia astăzi Fundația culturală ”Constantin Erbiceanu” îi decernează premiul cu numele străbunicului meu că este filolog clasic, traducător biblic, patrolog, istoric al creștinismului timpuriu, eseist, autor de poeme vizuale, dar recursul la enumerație resimte nevoia virgulei permanente, așa cum clasicistul anunță inevitabil traducătorul Sfintei Scripturi și patrologul, iar biblistul pe istoricul creștinismului timpuriu. De ce artistul plastic, o vocație destul de recentă la nivelul receptării publice a lui Bădiliță, nu l-ar anunța pe muzician ?!
Punând această întrebare nu vreau să pretind să-l vădem curând compozitor sau solist, dar, cel puțin, un meloman avizat. Celui care parcurge informațiile cuprinse în site-ul lui Cristian de pe Internet nu se poate abține de la uimirea provocată de diversitatea titlurilor operelor sale. Eu, cel puțin, am rămas uluit. Cu toții așteptăm însă încheierea proiectului traducerii comentate a cărților Noului Testament, iar această nerăbdătoare așteptare nu mai lasă aproape loc de altceva. Rămâne doar o chestiune de timp până când opera sa ni se va arăta în deplinătate. Să-i dorim lui Cristian BĂDILIȚĂ, alți 47 de ani și să avem perspicacitatea de a ne imagina ce mai poate urma. Și atunci, chiar și ateii care vor supraviețuii vor putea deveni credincioși.
Pentru că-l sărbătorim pe creatorul Cristian Bădiliță în care Harul îi arată atâtea daruri, numărul cărților pe care le-a publicat depășește numărul anilor împliniți, doresc să amintesc câteva cuvinte frumoase pe care Sfântul Grigore de Nyssa le-a consemnat în Dialogul cu sora sa, Macrina, în lucrarea ”Despre suflet și înviere” :
” Degeaba suflet nerăbdător și nemulțumit din pricina înlănțuirilor firești a lucrurilor întrucât voi nu cunoașteți scopul urmărit de rânduirea generală, căci totul trebuie să fie pe potriva Naturii divine, într-o ordine și succesiune stabilite de înțelepciunea cerului care stăpânește lumea. De aceea a luat naștere natura rațională, pentru ca bogățiile bunurilor Dumnezeiești să nu fie nefolositoare, însă Înțelepciunea care a creat totul a pregătit un fel de vase care să primească bunătățile în chip potrivit și, care, pe măsură ce ele cresc și primesc noi adaosuri, devin tot mai mari. Căci asa este împărtășirea bunurilor Dumnezeiești. Pe cel părtaș îl face mai mare și mai apt să primească bunătățile, căci ele sunt hărăzite spre creșterea în putere și mărire a celui ce le primește și astfel cel hrănit de bunurile Dumnezeiești crește mereu și niciodată nu încetează din creștere.”
Dup ce face o enumerare a titlurilor pe care le-a publicat Cristian Bădiliță, domnul Constantin Laurențiu Erbiceanu concluzionează:
”Toate acestea depun mărturie pentru un spirit febril, o minte prin care harul se manifestă în cele mai nebănuite direcții. Cu toate acestea, nu e greu de observant că semnul sub care se desfășoară întreaga operă pe orizontală și pe vertical este cel apocaliptic. Desigur, nu este vorba de Apocalipsa modern, care distruge, ci de cea creștină, care desăvârșește ceea ce s-a început la Creație. Dar ce înseamnă Apocalipsa, tot Bădiliță ne traduce și comentează din greacă în Apocalipsa lui Ioan, Revelația.”
A urmat decernarea importantului premiu, de către președintele Fundației culturale ”Acad. Constantin Erbiceanu”, istoricului, patrologului și traducătorului biblic Cristian Bădiliță, care, la rândul său, i-a dăruit distinsului om de cultură Constantin Laurențiu Erbiceanu un ”Ou dogmatic”, posibil ca un simbol arhetipal al începutului tuturor lucrurilor.
Au continuat, în cadrul unui prietenesc cocktail, discuții ale laureatului cu cei prezenți, chiar și o sesiune de autografe, cu speranța unei noi întâlniri la o Conferință susținută de Cristian Bădiliță sau, de ce nu, la decernarea unui alt premiu.
Această sărbătoare a spiritului s-a desfășurat într-o atmosferă de smerenie și înțelepciune, adică de înaltă demnitate umană, care arată, dacă mai este necesar, că suntem ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
A consemnat
Ion BĂDOI