Categorized | Românii

Centenarul zborului frânt

Posted on 23 September 2013

                                    Acvila cu aripile spre Carpaţi

 

           La trecerea unui  secol de la ultimul zbor al inventatorului pilot, inginerul Aurel Vlaicu, cu avionul Vlacu II, am avut sentimentul că România profundă este pe cale de a se trezi.

Băneşti  13 septembrie 2013

      Un grup dureros de restrâns am plecat cu un autobuz al forţelor aeriene de la Cimitirul Bellu din Bucureşti spre Băneşti, acolo unde în urmă cu 100 de ani visul tânărului inventator Aurel Vlaicu a fost frânt.  Am ajuns cu mult înainte de ora stabilită de organizatorii prahoveni pentru desfăşurarea ceremonialului militar şi religios, astfel, am avut timpul necesar să privesc în voie întreg amplasamentul, să mă înclin în memoria pionierului aeronauticii române, să mă documentez cu privire la proiectul de amenajare a amplasamentului şi de restaurare a Monumentului care se afla în stare de degradare.  Graţie autorităţilor locale şi judeţene, într-un timp record, Monumentul a fost restaurat fiind amenajate: o alee pietonală, o platformă pentru  festivităţi, o parcare generoasă iar pe monument a fost aplicată o plăcuţă comemorativă pregătită a fi dezvelită în cadrul ceremonialului militar şi religios. Incinta exterioară a monumentului urmează să fie încadrată de o zonă verde.  Proiectul mai cuprinde un spaţiu pentru  muzeu  unde vor fi expuse prototipuri după avioanele realizate de Aurel Vlaicu – Vlaicu I, Vlaicu II şi Vlaicu III, alte alei pietonale necesare accesului către muzeu. Toate acestea cu siguranţă vor reprezenta în viitor o atracţie turistică,  iar pentru Baneşti va fi un motiv în plus de mândrie şi oportunitatea de dezvoltare a zonei. Dacă până acum mulţi dintre noi poate am privit în treacăt, din mersul maşinii, monumentul ros de timp, am convingerea că strădania autorităţilor de a reda un aspect  binemeritat  Monumentului Aurel Vlaicu  va fi apreciată prin numărul de vizitatori ca un punct turistic în devenire. Monumentul este amplasat în localitatea Băneşti, jud.Prahova, pe latura stângă a DN1, direcţia Braşov.

       Spre orele 15.00  o  mare de oameni pare că se  revarsă spre  Monumentul  a fost  ridicat în memoria lui Aurel Vlaicu în urmă cu 77 de ani. Acesta reprezintă o acvilă cu aripile deschise spre Munţii Carpați.

      Au depus coroane de flori: armata,aviatia militară şi civilă, guvernul, autorităţile judeţene şi locale, asociaţii prahovene, braşovene şi trei organizaţii cu profil aeronautic din Bucureşti     ( ARPIA Buc.,Liga Aeriană şi  Fundaţia Av.Şerbănescu)

                                                            Să ne luăm ţara înapoi! 

      Un banner uriaş cu chipul lui Aurel Vlaicu  îmi dă  senzaţia că străjuieşte toate zările pământului ;  pare a fi un strigăt străbun neândeplinit de atâta vreme.  Să ne luăm ţara înapoi! scrie  foarte clar acolo . Să traduc acest îndemn ca fiind a lui Vlaicu sau al nostru , cei de azi? Mă macină întrebarea : de la cine să ne luăm ţara când noi nu am dat-o nimănui?  România este aici, trebuie doar să ştim ce să facem cu ea. Totul  este  să vrem să o păstrăm, mi-am zis, privind chipul lui Aurel Vlaicu imortalizat pe banner. Dilema mi-a fost spulberată de alocuţiunea  plină de vibraţie a preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, domnul Mircea Cosma, citez: ….” Dacă nu veneau alţii peste noi, dacă nu ni se întâmpla să fim prădaţi, furaţi şi jefuiţi, poate că acela care a inventat primul avion românesc făcea din România cea mai mare ţară constructoare de avioane. Dar n-a fost să fie aşa! Odihneşte‑te în pace, Aurel Vlaicu… Suntem aici să ne luăm ţara înapoi”. În jurul meu asistenţa anonimă, în mijlocul căreia mă aflam, aprobă la unison cele rostite de autoritatea judeţeană. Să fi renăscut sentimentul patriotic şi dorinţa de a ne redobîndi demnitatea naţională?

                                              Zbor omagial

 La finalul evenimentului comemorativ  de la Băneşti au survolat cerul prahovean avioane şi elicoptere din dotarea Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene “Aurel Vlaicu” Boboc, Aeroclubului României şi Iacărilor Acrobaţi,  la manşa cărora sau aflat piloţi desăvârşiţi. Zborul omagial a impresionat asistenţa, o mulţime de porumbei au fost eliberaţi din avion deasupra Monumentului, iar acrobaţiile Iacărilor au oferit un adevărat spectacol aerian spre deliciul  tuturor.

“….M’aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei patrusprezece ani de muncă,de teamă şi de speranţă chinuitoare, dacă aş şti că am făcut ceva,cât de puţin, pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor.”   Aurel Vlaicu, 1910  în revista Tribuna.

                                                                                  Eleonora ARBĂNAŞ

                                                                         http://fundatiaserbanescu.wordpress.com

                                                                              fundatia_av_serbanescu@yahoo.com

                                          Centenarul  zborului  frânt

 

                                            Aurel Vlaicu ( 1913-2013)

          La 6/19 noiembrie 1882, Aurel, fiul lui Dumitru şi al Anei, se năştea în satul Binţinţi, comuna Geoagiu, judeţul Hunedoara. A urmat clasele primare în comuna natală, gimnaziul la  Colegiul reformat”Kun”din Orăştie  şi  liceul la Sibiu.  În toamna anului 1902 Aurel Vlaicu pleacă la Budapesta pentru a urma cursurile Şcolii Politehnice.Vlaicu nu se acomodeză pe deplin motiv pentru care după două semestre pleacă la München şi se înscrie la Şcoala Politehnică Regală Bavareză ( Koniglich Bayerische Tehnische Hochschule). În anul III de studii a realizat macheta unui aparat de zbor care a funcţionat perfect. Aurel Vlaicu  termină facultatea în anul 1908 primind Certificatul  de Absolvire cu nr.4939. O scurtă perioadă, după finalizarea studiilor, lucrează la Uzinele Opel, mai exact la Fabrica de motoare Opel din Russelshein. Se întoarce acasă, la Binţinţi, şi construieşte un planor. Parcursul tânărului inginer Aurel Vlaicu a fost deseori scurtcircuitat îndeosebi de lipsuri materiale dar şi de nedreapta analiză a potenţialului geniului Carpaţilor.

          Zborul francezului Louis Bleriot din 18 octombrie 1909 efectuat la Bucureşti, a impresionat lumea românescă, a stârnit interesul autorităţilor şi a deschis fereastra pentru ca zorile aeronautice să lumineze începuturile aviaţiei militare româneşti.

 

REPERE ISTORICE

           În vara anului 1909 un tânăr ardelean, inginerul Aurel Vlaicu, a efectuat mai multe zboruri, cu un planor construit de el, chiar în satul său natal Binţinţi. După experimentul cu planorul, Aurel Vlaicu inventază un aeroplan şi, la îndemnul lui Octavian Goga vine la Bucureşti pentru a prezenta cele două machete zburătoare în faţa unei comisii. Rezultatul a fost mai mult decât sperase Vlaicu. Ministrul de război, generalul Grigore Crăiniceanu, prin Raportul nr.13068/1909, a informat guvernul că armata română va suporta costurile pentru realizarea aeroplanului şi leafa de 150 lei pentru trei luni. Vlaicu mai primeşte o subvenţie de 300 lei de la Ministerul Lucrărilor Publice. Începutul a fost aparent frumos, dar suma de 2 000 lei aprobată pentru construire era insuficientă.  Vlaicu se vede nevoit a înainta un raport conducerii Arsenalului Armatei prin care solicita finanţarea în continuare motivând cheltuielile pentru executarea lucrărilor neterminate, pentru pânză, carburant, ulei… Din păcate directorul Arsenalului Armatei, locotenent-colonelul Adrian Miclescu,  fiind ostil ca şi atitudine faţă de tânărul Vlaicu, ordonă ca banii alocaţi să fie folosiţi în alte scopuri. Aurel Vlaicu prezintă realitatea situaţiei conducerii Ministerului de Război. Prin nota nr.1843/1909, inspectorul general al Arsenalului, generalul Constantin Coandă, comunică conducerii Arsenalului Armatei că: „Domnul Vlaicu este autorizat a face singur cumpărarea materialelor prime necesare construirii aeroplanului iar Arsenalul va achita facturile care vor fi vizate de Aurel Vlaicu şi de preşedintele Comisiunii de administraţie din Arsenal…”  Epopeea continuă în ce priveşte achiziţionarea  motorului  din Franţa şi după îndelungi tergiversări Aurel Vlaicu  obţine cei 12000 lei , prin dispoziţia pimului ministru Ion I.C. Brătianu. Pleacă în Franţa şi cumpără un motor Gânome de 50CP, fiind ajutat şi de Traian Vuia.

          În fine, la 30 mai/12 iunie 1910, avionul „Vlaicu I” au fost efectuate primele rulaje pe câmpul de la Cotroceni din Bucureşti. La 17 iunie 1910, a avut loc pe Dealul Cotrocenilor, în Bucureşti,  zborul primului avion conceput, realizat şi pilotat în România de Aurel Vlaicu, inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. Deplina consacrare a inginerului Aurel Vlaicu vine odată cu manevrele militare din toamna anului 1910. La propunerea Ministerului de Razboi ca aviaţia ( atât cât era) să participe în cadrul aplicaţiilor ce urmau să se desfăşoare în sudul ţării. Acţionarul Complexului Aeronautic de la Chitila, avocatul Mihail Cerchez, a fost de acord să participe la acele manevre cu avioanul Farman III dacă i se asigura plata sumei de 30 lei/zi pentru pilot şi o gratificaţie de 500 lei la terminarea manevrelor militare, plus câte 20 lei/zi pentru mecanici. Cerchez a a mai solicitat un hangar demontabil şi obligaţia ca Ministerul de Război să-i comande trei avioane tip Farman III a câte 3.000 lei/buc. Cererile avocatului Cerchez nu au fost acceptate de Ministerul de Război fiind considerate prea costisitoare. În atare situaţie conducerea Ministerului de Război i-a propus lui Aurel Vlaicu să participe la acele manevre militare. Acesta acceptă solicitând doar transportul avionului pe calea ferată şi paza aparatului de zbor. Locotenentul Dragalina, de la Regimentul 2 Cetate, a primit ordinul ca împreună cu cinci soldaţi să asigure paza vagonului în care era transportat avionul Vlaicu I. Astfel, inginerul,inventatorul şi pilotul Aurel Vlaicu a participat la misiunile militare din sudul ţării, ducând, în zbor (la înălţimea de 500 m,timp de 35 minute)  de la Slatina la Piatra-Olt  un document trebuincios organizatorilor manevrelor militare. Aurel Vlaicu a predat documentul oficial, personal prinţului moştenitor Ferdinand alături de care erau prezenţi primul mininistru IonI.C.Brătianu, ministrul de război, principii Carol, Frederik-Viktor şi Francisc Josef de Hohenzollern. Din acest moment, Romania devine a doua tară, după Franţa, care folosea avionul în scopuri militare. Generalul Grigore Crăiniceanu manifestă apreciere  faţă de tânărul inginer  Aurel Vlaicu, spundu-i: “În urma dovezilor pe care le-ai făcut cu aeroplanul, Consiliul de Miniştrii a aprobat raportul meu şi-ţi dă o recompensă de 50.000 lei…”.Zborul lui Vlaicu la acele manevre militare a demonstrat rolul deosebit de important pe care aviaţia urma să îl aibe mai ales în cazul unor conflicte militare.

          Aurel Vlaicu a început proiectarea noului aeroplan, Vlaicu II pe care cu sprijinul lui Spiru Haret, l-a construit la Şcoala de Arte si Meserii. Dorinţa lui acerbă, pur patriotică era să zboare peste Carpaţi pentru legătura românilor transilvăneni cu ţara. Sâmbătă, 31 august/13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu s-a hotărât să facă şi această încercare temerară. A decolat cu Vlaicu II, la ora 15 şi 20 de minute, pentru ultimul său zbor, acea zi s-a dovedit fatidică pentru geniul Carpaţilor. La 13 septembrie 1913 aripile i s-au frânt la Băneşti, lângă Câmpina, jud.Prahova, în încercarea sa temerară de a efectua zborul peste Carpaţi. Nu împlinise 31 de ani. În primăvara anului 1914 aparatul Vlaicu III a fost definitivat de prietenii săi,  G.Magnani şi C. Silişteanu iar pilotul Petre Macavei a efectuat încercările de zbor.

            Despre geniul Carpaţilor în revista Flacăra, numărul din 14 septembrie 1913, scria: „Într-o vreme când nici germanii, nici austriecii, nici ungurii, nici ruşii nu aveau încă un aeroplan naţional, Vlaicu născoceşte o maşină proprie, întemeiată pe principii ingenioase; îşi stăpâneşte maşina în zboruri îndrăzneţe; câştigă admiraţia lumii întregi şi premii însemnate la concursul aviatic de la Aspern ( Austria); răscoleşte sufletele ardelenilor prin triumfalnicele lui zboruri de dincolo”…

 

Manifestări comemorative

Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I”

Marţi, 10 septembrie, la ora 12.00 Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I” a fost deschisă expoziţia “ Aurel Vlaicu zbor frânt, 1913-2013″. Sunt expuse  obiecte şi documente de valoare inestimabilă aflate în patrimoniul muzeului,fiind aduse în atenţia publicului larg şi specialiştilor în domneiu, aspecte privind personalitatea, realizările şi activitatea inginerului aviator Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aeronauticii româneşti. Expoziţia evidenţiază rolul deosebit pe care Aurel Vlaicu l-a avut în istoria aviaţiei româneşti şi mondiale.

Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Statul Major al Forţelor Aeriene au organizat o manifestare  solemnă Aurel Vlaicu – Centenarul zborului frânt , marţi  10 septembrie, ora 10,30, Cercul Militar Naţional din Bucureşti

                                                         Eleonora ARBĂNAŞ

                                             http://fundatiaserbanescu.wordpress.com

                                              fundatia_av_serbanescu@yahoo.com

 

 

 

 

Arhiva

Activitate

Vizite: