MAREŞALUL ION ANTONESCU – o biografie
de Teşu SOLOMOVICI
Antonescu în temnița românească
( VIII )
„ Documentele acestea există şi tot ce afirm eu
nu va putea niciodată infirmat, cât va exista lumea.”
Ion Antonescu
La începutul anului 1946, şeful comuniştilor români, Gheorghe Gheorgiu-Dej, e chemat la Moscova. Stalin îi cere socoteală de felul cum pregăteşte campania electorală. Dej cerşeşte bani pentru cei 15.000 de agitatori comunişti trimişi la ţară şi în oraşe. Stalin îi dă cu largheţe un milion de dolari. Sunt mulţi bani, dar altceva va decide soarta alegerilor. „ Nu contează pe cine votează alegătorii, contează cine numără voturile”, îl învaţă Marele Tartor pe servilul ucenic român. Toţi cei de faţă izbucnesc în râs, şi atunci, cu prudenţă, Gheorghiu-Dej îl întreabă pe Stalin dacă n-ar fi bine ca Ion Antonescu să fie readus în România şi judecat.
– Cum, Antonescu e încă la noi?, face pe naivul Stalin.
Adjuncţii, Molotov şi Hruşciov, fac şi ei pe naivii, să nu fie îngrijoraţi tovarăşii români, Antonescu e pe drum către Bucureşti.
La începutul lui aprilie 1946, „lotul mareşal Antonescu” a fost readus în România. Maşinăria greţoasă a „Tribunalului Poporului” pune în mişcare procesul. În celule supravegheate 24 de ore din 24, mareşalul Ion Antonescu şi colaboratorii săi apropiaţi, Mihai Antonescu, generalii Constantin Pantazi şi C.Z.(Piki) Vasiliu, prof. Gh. Alexianu, colonel Mircea Elefterescu, Radu Lecca şi Eugen Cristescu, nu-şi fac nicio iluzie. Gardienii au ordin să întocmească un raport la sfârşitul fiecărui schimb. Cu prioritate e supravegheat mareşalul. Ce raportează temnicerii?
10 aprilie 1946. Orele 7-15. Ion Antonescu a pus întrebarea cine este ministru de Interne şi cum a rămas cu Ardealul şi cu celelalte frontiere. A fost mulţumit cu hrana care i s-a dat, cere să i se schimbe cearceaful şi faţa de pernă, să i se dea ochelarii, să i se repare robinetul de la baie. De asemenea, să i se dea cărţi de citit. ( Raportează: G. Disagă).
11 aprilie 1946. Orele 7-15. Susnumitul (Ion Antonescu) a cerut domnului locotenent să pună în vedere soldaţilor să nu mai armeze şi dezarmeze pistoalele în timpul nopţii, deoarece nu poate să doarmă. A mai cerut să i se cumpere o pereche de papuci şi o săpunieră. De felul cum s-a servit masa a fost foarte mulţumit.( Raportează: S.R.).
12 aprilie 1946. Orele 7-15. Antonescu a făcut observaţii că i s-a adus săpun prost, cere să i se dea rufele la spălat, să i se dea pernă, să i se repare closetul, să i se dea dimineaţa, dacă se poate, marmeladă şi nuci, cum i s-a adus azi dimineaţă. Este sănătos. (Raportează: Vasile Moscu).
12 aprilie 1946. Orele 15-23. Ion Antonescu – foarte liniştit, citeşte cartea „De la Liga Naţiunilor la San Francisco”, se mai plimbă prin celulă, fără să spună vreun cuvânt. Mănâncă cu poftă şi repede. Spală vasele şi paharele, le şterge, strînge fărămiturile. (Raportează: B. Lozovschi).
13 aprilie 1946. Orele 7-15. Antonescu este calm, a citit tot timpul, a mâncat mâncarea servită, a cerut să i se aducă ziar, întrucât în situaţia în care se găseşte se consideră îngropat de viu. A cerut că dacă se poate să-i spun şi despre familia lui. (Raportează: K. Agopian).
16 aprilie 1946. Orele 7-15. A fost chemat la interogatoriu, s-a înapoiat puţin agitat; altceva nimic de semnalat. Este nemulţumit că soldaţii pocnesc armele în faţa uşii celulei. (Raportează: Boris I.).
Orele 15-23. A cerut să i se aducă fructe şi cafea neagră, a spus că mâncarea este prea grasă, din care cauză are eczemă. A fost servit cu ce a cerut. (Raportează: I. St).
18 aprilie 1946. Orele 7-15. S-a pronunţat că mâncarea nu este bine pregătită. (Raportează: M.Vrânceanu).
Orele 13-23. Tot timpul s-a observat că este nervos. (Raportează: T. A.).
19 aprilie 1946. Orele 7-15. A refuzat să mănânce fasolea. (Raportează: L. B.).
20 aprilie 1946. Orele 7-15. A spus că este bolnav de ficat, i-a ieşit un fel de eczemă pe corp. A cerut mediculuisă intervină să fie mutat într-o cameră, căci astfel se distruge. A spus că, dacă ar avea un pistol, s-ar împuşca. A spus că în Rusia a încercat să se spânzure cu un cearceaf, însă a fost salvat la timp, ruşii l-au tratat mult mai omeneşte ca noi, cere să i se dea ca mâncare numai zarzavat şi salată verde. A spus că nu ştie nimic de soţia lui şi că este înmormântat de viu. A întrebat cine este ministru de Interne. A spus că atunci când a fost arestat Petru Groza, el a dat ordin şi l-a pus imediat în libertate. A mai spus că dl Pătrăşcanu a stat la Breaza cu domiciliu forţat şi el ( Antonescu ) stă la beci.
( Va urma )
